In ultimii ani, tot mai multe litigii fiscale au avut drept cauza neclaritatea legii, respectiv modificarile continue ale normelor de drept fiscal care au generat inconsecvente in interpretarea si aplicarea legii in timp.
„In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, spune art. 1 alin. 5 din Legea fundamentala. Respectarea legii presupune insa cunoasterea ei, ceea ce la randul sau presupune asigurarea accesului cetateanului obisnuit la textul de lege.

Accesibilitatea legii priveste in principal aducerea la cunostinta publica a acesteia. Exista insa si o alta semnificatie a notiunii de accesibilitate, si anume aceea care priveste modul de receptare a continutului actelor normative, in sensul de intelegere a acestora.

In fiscalitatea din Romania contemporana se reglementeaza astazi si se asteapta punerea in aplicare de a doua zi. Este o pura fictiune in a considera ca un astfel de interval de timp este rezonabil pentru ca subiectii de drept sa ia cunostinta de existenta noii legi, sa inteleaga si sa asimileze consecintele acesteia asupra conduitei lor…

Norma juridica trebuie sa fie clara, inteligibila, intrucat cei carora li se adreseaza trebuie nu doar sa fie informati in avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si inteleaga consecintele legale ale acestora. In caz contrar, principiul conform caruia nimeni nu poate invoca necunoasterea legii nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinte asupra securitatii raporturilor sociale, a existentei societatii in general.

Toate aceste elemente asigura „calitatea dreptului”, unul dintre drepturile fundamentale prevazute de Conventia Drepturilor Omului.

Astfel, suprematia legii despre care vorbeste articolul mai sus citat din Constitutia Romaniei ar trebui considerata in primul rand responsabilitatea legiuitorului in asigurarea calitatii legislatiei pe care cetateanul trebuie sa si-o asume si sa o respecte.

La teorie excelam, declarand si ridicand la rang de principiu claritatea si accesibilitatea normei fiscale:

“Principiul certitudinii impunerii presupune elaborarea unor norme juridice clare, care sa nu duca la interpretari arbitrale, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite de fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale” – spune articolul 3 din Codul Fiscal.

Citeste si:

Din pacate, la acest moment in Romania, pericolul vine tocmai din partea dreptului: contribuabilii de buna credinta sunt coplesiti de volumul legislatiei fiscale si de calitatea precara a normei de drept.

Mai mult decat atat, exploatand aceasta problema, legiuitorul refuza sa includa in legislatia nationala un principiu pe cat de modern, pe atat de necesar, acela conform caruia DUBIUL IN INTERPRETARE SÃ PROFITE CONTRIBUABILULUI. Concret, acest principiu de interpretare ar asigura ca in cazul in care textul legii ofera interpretari ambigue sau multiple ale drepturilor si obligatiilor contribuabililor, autoritatile (fie ele inspectorii fiscali sau judecatorii) au obligatia de a recurge la abordarea cea mai favorabila

Nu ar fi un favor, ci un semn al corectitudinii relatiei dintre contribubil si organul fiscal. Un astfel de principiu cu certitudine ar spori respectul contribuabilului fata de autoritatea statului si ar disciplina legiuitorul.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, printr-o decizie pronuntata in anul 2012, a marcat deja un pas important in impunerea doctrinara a acestui principiu, precizand ca: „in dreptul fiscal functioneaza principiul de interpretare in dubio contra fiscum, conform caruia prevederile legale incerte se interpreteaza in contra autoritatilor fiscale, in conditiile in care in perioada supusa verificarii, insasi autoritatea competenta a avut o viziune incoerenta si inconsecventa asupra acestor aspecte de ordin fiscal”.

Aproape la fiecare schimbare de regim politic, reprezentantii Ministerului de Finante au anuntat intentia de introducere a acestei reguli de interpretare a normei fiscale.

Din ratiuni bugetare si din lipsa de incredere in calitatea proprie-i reglementari, „in dubio contra fiscum” ramane inca un deziderat. Pana la momentul asumarii unei astfel de responsabilitati, dar in prezenta tuturor celorlate principii atat de frumos si de nepragmatic reglementate, participam cu totii la „supremul drept, suprema nedreptate”.

Articol scris de avocatul Luisiana Dobrinescu (foto), partener al societatii de avocatura DOBRINESCU DOBREV SCA.