Leo Plank a fost implicat in procese de reorganizare ale unor companii ca Viatel, Escada, Parmalat sau Exodus Communications.

Wall-Street.ro: Cum a evoluat in ultimul an numarul insolventelor/falimentelor la nivel european?
Leo Plank: Piata restructurarilor si insolventei trece printr-o perioada de stagnare, ca urmare a accesului facil la lichiditati. In mod normal, exista niste exceptii, in special in industrii si companii specifice, unde investitorii nu au fost dispusi sa refinanteze scadentele in asteptare iar companiile afectate au fost nevoite sa caute optiuni de refinantare alternative. Dar in mare parte, piata restructurarilor nu a resimtit un al doilea val de insolvente similar celui din 2009 si 2010. Acest lucru s-ar putea schimba in momentul in care va disparea exhuberanta investitorilor iar fondurile se vor termina, insa pentru moment, aceasta este situatia.

WS: Care sunt domeniile cele mai predispuse la insolventa in Germania?
LP: In prezent, in Germania, companiile din domeniu energiei solare si din retail se descurca dificil. In plus, companiile care au in portofoliu achizitii prin LBO-uri extrem de mari, pot avea probleme in indeplinirea scadentelor in asteptare, in functie de ceea ce se intampla pe pietele datoriilor finantate. De cealalta parte, nu exista un trend specific unui domeniu pe care sa il putem identifica pentru moment.

WS: Care sunt principalele provocari in restructurarile financiare? Dar in cele operationale?
LP: Pentru restructurarile financiare pure, cea mai mare provocare consta in coordonarea diverselor parti interesate – uneori intre facilitati individuale sau transele datoriei in sine – precum si gasirea acelora care pot rezolva lucrurile pentru a ajunge la o solutie comuna. In plus, in Germania si in alte tari europene, lipsa de perceptie a unui mecanism de satisfacere a creditorilor in instanta este considerat deseori un obstacol foarte important. Restructurarile operationale pot avea provocari mai mari, tinand cont de cresterea numarului de parti interesate si analiza financiara suplimentara de care este nevoie.

Citeste si:

WS: Ce se schimba cand discutam de o companie prezenta pe mai multe piete?
LP: In mod normal, cu cat compania este activa in mai multe piete, cu atat creste complexitatea procedurii care trebuie aplicata. Pot aparea probleme de ordin juridic transfrontalier, in care compania se poate confrunta cu proceduri multiple, regimuri legale multiple si mai multe perspective legate de cum ar trebui sa fie restructurarea, bazate pe puterea sau relevanta partilor interesate in jurisdictiile respective si a atitudinii predominante intre practicieni. Per total, lucrul in mai multe piete creaza o mai mare nevoie de coordonare si o atentie sporita la detaliile locale.

WS: Care sunt „poruncile” dupa care trebuie sa se ghideze un administrator judiciat in prezent? Unde se pozitioneaza increderea?

LP: Corectitudinea, transparenta si viteza sunt elementele cheie pe care orice administrator judiciar ar trebui sa se concentreze. Din pacate, este greu sa tii cont de cele trei criterii in acelasi timp – viteza vine de obicei cu pretul transparentei si corectitudinii. De cealalta parte, cel mai transparent si corect proces este de mic ajutor pentru creditori daca dureaza foarte mult, deoarece trebuie luata in considerare valoarea banilor in timp. Creditorii se concentreaza pe recuperarea a cat mai mult posibil dintr-un scenariu de restructurare, iar cand simt ca unul dintre aceste trei atribute lipseste, in special in procedurile judiciare conduse de un administrator, nu sunt foarte deschisi spre a afla motivele pentru care suma recuperata este mai mica decat ar fi putut fi. La fel, intr-un caz particular, in companiile de productie cu o baza larga de clienti si furnizori, restructurarile se pot prabusi iar compania poate intra in lichidare daca anumiti creditori cheie considera ca nu se face totul pentru a asigura viitorul acesteia. Pentru aceasta, ei trebuie sa aiba incredere ca sunt tratati corect, ca sunt parte din proces iar procedura este condusa rapid.

WS: Ce sfat ati da unui administrator judiciar/consultant in reorganizare care are in fata o insolventa de grup-trasfrontaliera?

LP:In special in cazul insolventelor transfrontaliere, problemele sunt complexe, iar acestea nu pot fi rezolvate de o singura persoana sau, uneori, firma, care sa acopere toate aspectele implicate. In consecinta, administratorii si consultantii trebuie sa fie informati cu privire la problemele legale si tehnice care pot aparea. Restructurarile in general si legile insolventelor in particular sunt extrem de tehnice si pot fi interpretate in foarte multe feluri, astfel cei nepregatiti pot fi indecisi in actiunile lor.

WS: In general cum afecteaza insolventa companiei mama afacerile locale, care poate nu au aceleasi probleme economice ? Imi puteti da cateva exemple?
LP:De cele mai multe ori, companiile mama pot fi principalii finantatori ai filialelor lor. Filialele ar putea oferi garantii ale titlurilor de creante finantate (deseori substantiale) apartinand companiei mama, insemnand ca insolventa companiei mama poate avea un efect domino in ceea ce priveste filialele, in timp ce creditorii vor incerca sa pastreze orice bun ce poate fi retinut. Acest fapt demonstreaza nevoia de a avea o coordonare atenta intre partile interesate pentru a preveni declansarea unei insolvente la nivelul intregii corporatii.

WS: Care sunt marile amenintari in insolventa/reorganizarea unui firme multinationale care este extinsa in sistem de franciza?

LP: Una dintre cele mai mari amenintari intr-un proces in instanta a unui business franciza este abilitatea – observata in anumite regimuri de insolventa din Europa si SUA – de „a respinge” sau de a dezaproba anumite contracte. Mai ales, acolo unde puterea este exercitata de catre o a treia parte (de ex. administratorul), aceastea pot provoca o perturbare considerabila. Abilitatea unui debitor de a respinge contractele legate de marci, copyright sau alte elemente necesare pentru a conduce o franciza face subiectul discutiilor in jurisprudenta legala si literatura de specialitate, iar in America, ea a dus la implementarea unor masuri de protectie pentru licente. Problemele legate de proprietatea intelectuala au jucat de asemenea un rol important in anumite insolvente din Germania.