„In analizele noastre am constatat ca printre principalele cauze care duc la insolventa unei societati se regasesc cateva masuri ce tin de managementul general si financiar al societatii. Astfel de masuri ar trebui evitate dupa iesirea din insolventa. Una dintre ele este decapitalizarea societatii, in urma finantarii unor investitii pe termen lung din resurse atrase pe termen scurt. Aceasta duce la diminuarea capitalului circulant cu efecte directe asupra capacitatii societatii de a-si finanta activitatea curenta. Alta este realizarea unor investitii care nu au legatura cu obiectul de activitate al societatii si fara a avea o sustinere financiara adecvata (resurse atrase pe termen lung). Astfel de investitii trebuie apoi sustinute din activitatea curenta a societatii afectand lichiditatea acesteia”, a declarat Adrian Puscasu, CFO la Casa de Insolventa Transilvania.

Pe langa masurile de evitat prezentate mai sus, analizele CITR au aratat si cateva greseli majore care se regasesc in majoritatea cazurilor de insolventa.

Lipsa unui management financiar adecvat

"De cele mai multe ori am constatat o ruptura majora intre conducerea executiva a societatii si departamentul economic al acesteia. Fie mesajele transmise de catre departamentul economic al societatii nu sunt „auzite” sau nu sunt interpretate corect de catre conducere pentru a lua din timp masuri de corectie, fie activitatea departamentului economic s-a limitat la obligatiile mai degraba fiscale ale societatii – respectiv depunerea in termen a declaratiilor fiscale, intocmirea si depunerea in termen a bilantului anual etc. fara a asigura un suport profesionist conducerii executive pentru realizarea obiectivelor societatii. Un exemplu ar fi lipsa unor instrumente esentiale de management care sunt oferite de catre functia contabila a societatii: bugete previzionate, cash flow. Un altul este lipsa unui sistem de raportare a indicatorilor privind activitatea desfasurata si comparatia acestora cu previziunile. Mai poate fi vorba despre lipsa de monitorizare detaliata a activitatii prin analiza distincta pe centre de profit/cost. Nu in ultimul rand un control scazut sau lipsa de control asupra stocurilor si creantelor de recuperat; societatile ajung sa aiba sume foarte mari indisponibilizate in stocuri cu viteza foarte lenta sau au dificultati majore in recuperarea creantelor rezultate din acordarea unor credite comerciale insuficient monitorizate si controlate", a adaugat Puscasu.

O alta eroare pe care societatile care au trecut printr-o insolventa ar trebui sa nu o mai repete este mentinerea pe termen lung a unor activitati sau contracte care produc constant pierderi. Aceste pierderi fie genereaza acumularea de datorii, fie afecteaza celelalte activitati profitabile ale societatii cu riscul contaminarii intregii societati.

Ce intrebari trebuie sa-ti pui ca sa afli daca ai o firma in pragul insolventei

1.Datoriile pe termen scurt sunt mai mari decat activele circulante (numerar, stocuri si creante)?

2.Capital propriu este negativ?

3.Valoarea creantelor in sold depaseste cifra de afaceri pe 6 luni?

4.Credite rescadentate de cel putin 2 ori in ultimul an?

5.Limite de credit comercial restranse de furnizori in ultimele 6 luni?

6.Cereri de deschidere a insolventei depuse de diversi creditori?

Daca raspunsul este DA la cel putin 3 dintre intrebarile de mai sus societatea respectiva se confrunta cu dificultati financiare semnificative si se afla foarte probabil in pragul insolventei, spune Andreea Anghelof,asociat coordonator al CITR (foto).

Ce masuri poti lua?

Oficialii Casa de Insolventa Transilvania spun ca in primul rand alinierea cheltuielilor la nivelul capacitatilor de plata. Apoi intensificarea activitatii de recuperare a creantelor. De asemenea, identificarea stocurilor fara miscari si reducerea acestora. O alta este valorificarea activelor neesentiale sau excedentare fata de obiectul de activitate al societatii. Si nu in ultimul rand rescadentarea datoriilor existente pe un termen mai lung.

Citeste si:

1.„Angajarea unor cheltuieli peste capacitatile de plata ale societatii conduce la acumularea de datorii, de aceea alinierea cheltuielilor la nivelul capacitatilor de plata este mandatorie”, spune Anghelof.

2.De asemenea, controlul ineficient al creantelor de recuperat poate genera blocarea sau chiar pierderea unor sume de bani, afectand capacitatea societatii de a face fata datoriilor scadente. De aceea activitatea de recuperare a creantelor trebuie sa fie intensificata.

3.La fel, stocurile fara miscare inseamna imobilizare sau chiar pierdere de bani cu efecte asupra capacitatii societatii de a face fata datoriilor. Este astfel necesara identificarea stocurilor fara miscari si reducerea acestora.

4.Prin valorificarea activelor neesentiale sau excedentare fata de obiectul de activitate al societatii se obtin resurse banesti care pot fi utilizate pentru reducerea datoriilor si pentru finantarea activitatii curente in vederea majorarii profitului.

5.Rescadentarea datoriilor existente pe un termen mai lung asigura o diminuare a sumelor necesare acoperirii serviciului datoriei astfel incat acestea sa fie corelate cu capacitatea reala a societatii de a genera lichiditate pentru plata acestor datorii.

Daca ajungi la reorganizare nu inseamna ca lupta s-a sfarsit, existand cativa indicatori importanti care iti arata daca planul aprobat este unul de succes.

O reorganizare de succes poate sa fie evaluata din mai multe puncte de vedere. Conform legii insolventei, scopul principal al reorganizarii este sa asigure creditorilor un grad mai ridicat de acoperire a creantelor decat s-ar putea asigura prin falimentul societatii in insolventa. Mai apoi, o reorganizare de succes se poate materializata prin salvarea afacerii. In acest caz, implicatiile economice sunt majore. Vorbim despre clienti care au de castigat, furnizori ce isi pastreaza contractele in derulare, bugetul statului care castiga prin taxele si impozitele platite, actionarii care isi recupereaza investitiile, sunt salvate locuri de munca, se salvarea compania in sine (cu istoric, brand, etc.).

Pornind de la aceste considerente, indicatorii financiari, care arata daca reorganizarea are succes sau nu, pot fi cuantumul platilor realizate catre creditori, in contul datoriilor inscrise la masa credala; evolutia gradului de indatorare; lichiditatea societatii; cifra de afaceri; profitabilitatea.

Fiecare dintre indicatorii de mai sus reflecta modul in care societatea reuseste sau nu sa indeplineasca scopurile reorganizarii, asa cum este mentionat in legea insolventei, spun oficialii CITR.

1.Cuantumul platilor realizate catre creditori – arata in ce masura aceste plati asigura o mai buna acoperire a pasivului societatii decat falimentul acesteia;

2.Gradul de indatorare – arata evolutia datoriilor societatii atat fata de cele anterioare deschiderii procedurii, cat si fata de datoriile curente; o evolutie descrescatoare a acestui indicator indica faptul ca societatea nu acumuleaza alte datorii din perioada curenta; mentinerea sau cresterea gradului de indatorare inseamna ca societatea acumuleaza alte datorii astfel incat pe termen mediu reorganizarea nu va fi un succes, chiar daca pana in prezent societatea si-a respectat programul de plata al creantelor. Asadar, gradul de indatorare arata capacitatea de stingere atat a datoriilor istorice (asumate prin planul de reorganizare) cat si a datoriilor curente prin mijloacele de finantare propuse.

3.Lichiditatea societatii – arata capacitatea societatii de a face fata datoriilor scadente pe baza activelor sale curente (disponibilitati banesti, stocuri lichide, creante certe si lichide, etc). Lipsa de lichiditate a unei societati duce la insolventa, astfel incat imbunatatirea acestui indicator indeparteaza societatea de starea negativa in care s-a aflat anterior deschiderii procedurii insolventei. Este un element care indica insanatosirea afacerii si cresterea sanselor ca societatea sa realizeze distribuirile catre creditori conform programului de plati si sa functioneze apoi normal ca o societate insanatosita.

4.Cifra de afaceri si profitabilitatea – desi nu sunt indicatori esentiali pentru aprecierea succesului unei reorganizari, totusi este evident ca o evolutie crescatoare a acestora alaturi de ceilalti indicatori arata in mod clar dezvoltarea cu succes a activitatii respective.

Ce strategie trebuie sa aiba o companie pentru a nu mai avea probleme financiare in perioada reorganizarii sau dupa?

„Strategia adoptata de societate trebuie sa incadreze corect societatea in noile realitati economice in care societatea urmeaza sa isi desfasoare activitatea. Planul de reorganizare trebuie sa fie sustenabil, realist, pornind de la date concrete, nu doar din dorinta de a stinge masa credala. Apoi, planul de reorganizare trebuie sa prevada acele masuri care sa se adreseze cauzelor care au condus la aparitia insolventei, cauze stabilite in baza unei analize-diagnostic corecte. Daca acele cauze nu sunt eliminate, este clar ca societatea va intampina aceleasi probleme ca si inainte, astfel incat strategia societatii trebuie sa cuprinda acele elemente care sa asigure in primul rand nerepetarea erorilor anterioare”, a mai spus Andreea Anghelof.