Nu de putine ori insa ne-am confruntat in practica cu texte ale legislatiei fiscale a caror interpretare este indoielnica, din pricina unor trimiteri generice la alte acte normative.

Ma refer aici la deja celebra sintagma „potrivit legii” care, de curand, a creat probleme de intelegere legiuitorului insusi, in persoana Premierului Romaniei, Victor Ponta. Este un exemplu atat de dureros ca impact si ca imagine, incat pare sa isi fi propus sa razbune toate situatiile anterioare cu care ne-am confruntat anterior in practica, dar care nu erau interesante pentru media sau pentru politicieni.
Recunoasteti obiectul discutiei: celebrul impozit de 85% instituit de OUG nr. 55/2013 pentru veniturile obtinute de persoanele cu functii de conducere cu ocazia incetarii contractului de munca sau a mandatului.

OUG nr. 55/2013 reglementeaza la art. I functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF), insa contine si un neferict art. II al carui text exact este urmatorul: „Prin derogare de la prevederile art. 43 din Codul fiscal, se impoziteaza cu o cota de 85% veniturile din salarii/indemnizatii/sume compensatorii acordate, in conditiile legii, cu ocazia incetarii contractului de munca, raportului de serviciu sau mandatului, angajatilor cu functii de conducere sau persoanelor care sunt numite in calitate de membru in consilii de administratie si consilii de conducere”.

Codul Muncii este clar o lege, iar la art. 67 acesta prevede posibilitatea acordarii unei compensatii la momentul concedierii. Sa se refere OUG 55/2013 la toate indemnizatiile primite de persoanele cu functii de conducere (atat din mediul public cat si privat) ca urmare a concedierilor efectuate in baza Codului Muncii? Din redactarea textului, aceasta ar fi cea mai probabila interpretare, insa se dovedeste a fi incompatibila cu scopul enuntat de legiuitor in preambulul ordonantei, de „reducere a cheltuielilor bugetare”.

Daca nu la Codul muncii se refera, la conditiile carei legi se face trimiterea in cadrul OUG 55/2013? Insusi autorul acestei initiative legislative, Premierul Romaniei, a simtit nevoia sa precizeze ca intentia sa a fost diametral opusa fata de cea care transpare din forma publicata a actului: “Nu doar ca nu se aplica in mediul privat, nu se aplica nici la stat decat la cei care au lucrat in cele trei comisii din care s-a format ASF, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private”. (Romania Libera)

Parfum de neconstitutionalitate

Poate exista o singura explicatie pentru aceasta balba legislativa: intentia ca prin acest text evaziv sa fie mai putin evidenta discriminarea creata intre diferitele categorii de contribuabili.

Pe langa posibilele aspecte de neconstitutionalitate, OUG nr. 55/2013 reprezinta insa o deogare ingrijoratoare de la principiul cotei unice de impozitare, afectand serios stabilitatea fiscala asumata de guvern.

In plus, un astfel de impozit incalca principiul neutralitatii si echitatii fiscale prin impozitarea diferentiata a unor categorii de angajati si creeaza un precedent periculos, in contextul in care, pe masa Guvernului de afla proiectul de lege privind despagubirile pentru imobile nationalizate prin care se prevede acelasi procent de impozitare de 85% pentru cesiunea de drepturi litigioase.

Si alte capcane similare, „potrivit legii”

Precizam la inceputul articolului ca sintagma “potrivit legii” a generat de-a lungul timpului multe incurcaturi in practica de drept fiscal.
In Codul fiscal regasim suficiente astfel d exemple, in care trimiterea la un text exact de lege poate face diferenta intre taxare si scutire:

Art. 56 (8) Deducerea personala determinata potrivit prezentului articol (n.r. deducerea personala la calcului impozitului pe venit) nu se acorda personalului trimis in misiune permanenta in strainatate, potrivit legii.

Citeste si:

Art. 250. (1) Cladirile pentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, sunt, dupa cum urmeaza: 9. cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii.

Art. 29616 Se excepteaza de la plata contributiilor sociale urmatoarele venituri:
c5. compensatiile acordate, in conditiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de munca, persoanelor carora le inceteaza raporturile de munca ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt trecute in rezerva ori in retragere.

In toate exemplele de mai sus avem legi-cadru de reglementare (a parcurilor industriale, ale concedierilor colective, ale misiunilor in strainatate), dar si reglementari speciale care restrang aria de aplicare a celor dintai (parcurile industriale care beneficiaza de scheme de ajutoare de stat, concedieri colective in cadrul unitatilor unde statul este actionar, etc). Potrivit carei legi sa fi fost concepute textele de mai sus – celei generale sau speciale?

O instanta care interpreteaza si spiritul legii, nu doar literea sa, s-ar intreba fara indoiala cat de compatibile sunt astfel de situatii cetoase cu principiul certitudinii impunerii reglementat de art. 3 din Codul fiscal, care presupune: “elaborarea unor norme juridice clare, care sa nu duca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite de fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale”.

Speranta de mai bine sta (si) in tehnica legislativa

Se vede cat de mare dreptate avea profesorul francez Jean Claude Piris cand afirma ca „elaborarea legilor nu este numai o arta, ci este, in egala masura, o stiinta sau mai exact o tehnica si, in plus, o tehnica dificila.”

Stimati legiuitori de urgenta, daca anterior redactarii urgentelor texte de ordonante v-ati asigura de citirea macar pe diagonala a normelor de tehnica legislativa instituite prin Legea nr. 24/2000, nu ne-am mai afla in aceste situatii rusinoase pentru profesionistii dreptului si chiar si pentru oameni de stat:

Art. 39. - (1) Referirea intr-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numarului sau, a titlului si a datei publicarii acelui act sau numai a categoriei juridice si a numarului, daca astfel orice confuzie este exclusa.
Art. 50. - (1) In cazul in care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii in text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine.

Luisiana Dobrinescu, autorul articolului, este avocat coordonator in cadrul DOBRINESCU DOBREV SCA.