Autori: Marian Dinu (foto1), Country Managing Partner, DLA Piper, si Cristina Bucur (foto2), Senior Associate, DLA Piper

Platformele de finantare actioneaza ca niste intermediari intre antreprenori si investitori, publicand pe internet campaniile pentru proiecte, inclusiv necesarul de fonduri, scopul proiectului, perioada de colectare a fondurilor si de regula percep un comision in cazul in care proiectul propus a reusit sa atraga fondurile necesare. Proiectele care se finanteaza prin crowdfunding sunt dintre cele mai diverse, mergand de la proiecte sociale, de binefacere, proiecte artistice, dezvoltarea de produse inovatoare, sprijinirea unor companii noi, precum start-upuri in domeniul IT. Mecanismele de finantare sunt si ele diverse si pot lua mai multe forme, de la simple donatii, sponsorizari, recompense (oferirea de produse sau servicii de o valoare mai mica decat contributia), profit-sharing (impartirea profitului obtinut de antreprenor cu cei care au contribuit), imprumuturi, dar si investitii in valori mobiliare (precum actiuni sau obligatiuni). In ceea ce priveste sumele atrase prin crowdfunding per proiect, desi in general vorbim de proiecte care, cel putin intr-o faza initiala, nu au nevoie de sume foarte mari, acestea pot ajunge chiar si la milioane de dolari (cum ar fi cazul unui proiect pentru un film in SUA). De asemenea, sumele pe care le contribuie un investitor sunt de regula mici, crowdfunding-ul implicand colectarea de contributii individuale mici de la un numar foarte mare de investitori.

Pe de o parte, crowdfunding-ul pare o solutie salvatoare pentru diverse proiecte care, neavand acces la sursele traditionale de finantare, nu ar avea sansa unui start-up sau, in cazul unor proiecte deja demarate, a unui sprijin pentru dezvoltare si trecere intr-o alta etapa. In contextul crizei financiare, imprumuturile acordate de banci nu sunt usor accesibile, investitorii de private equity sunt mai prudenti in investitiile realizate, iar pentru a apela la IPOs, o companie trebuie sa fi ajuns la un anumit stadiu astfel incat IPO sa fie o alternativa viabila.

Pe de alta parte, exista ingrijorari legate de riscurile pe care le prezinta aceasta sursa inovatoare de finantare. Riscurile pot fi privite atat din perspectiva celui care propune un proiect (in special protectia drepturilor de proprietate intelectuala, intrucat promovarea proiectului pe o platforma de crowdfunding implica dezvaluirea anumitor detalii despre produs), dar mai ales din perspectiva celor care investesc pe aceste platforme (precum riscul de frauda, publicitate inselatoare a diverselor proiecte, esecul proiectelor finantate, dificultati in identificarea de catre investitori a valorii actiunilor oferite spre vanzare pe platforma de crowdfunding, precum si dificultati in vanzarea subsecventa a actiunilor cumparate initial pe platforma de crowdfunding, intrucat nu exista o piata pentru acestea, etc.).

In acest context, autoritatile de reglementare sunt chemate sa gaseasca acel echilibru - nu usor de realizat - intre a sprijini acest fenomen care promite a stimula spiritul antreprenorial si a diminua riscurile pentru investitori. In SUA, prin JOBS (Jumpstart Our Business Startups) Act s-au introdus reguli pentru astfel de platforme de finantare, iar FINRA (Financial Industry Regulatory Authority) si SEC (Securities and Exchange Comission) au propus norme pentru implementarea acestora. Aceasta preocupare exista si la nivelul Uniunii Europene. In iunie anul acesta, Comisia Europeana a organizat un workshop unde, printre altele, au fost discutate aspecte ale acestui fenomen, privite la nivel european, precum beneficiile si riscurile lui dar si gradul de adecvare al legislatiilor statelor membre pentru a raspunde provocarilor crowdfundingului. Mergand un pas mai departe, Comisia Europeana a lansat o consultare publica (ce se va inchide la 31.12.2013) in incercarea de a explora actiunile care s-ar putea intreprinde la nivelul Uniunii Europene si efectele acestora cu privire la crowdfunding. Sunt luate in considerare inclusiv masuri de "soft law" care ar putea fi introduse pentru a sprijini crowdfunding-ul, de exemplu prin aducerea in atentia publicului a acestei metode de finantare sau coordonarea practicilor nationale in acest domeniu. La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, mentionam ca, in Marea Britanie, autoritatea de reglementare competenta - Financial Conduct Authority (FCA) - a lansat si ea o consultare publica pentru abordarea crowdfunding-ului, iar in Italia, a fost emis deja un act normativ privind crowdfunding-ul care implica emiterea de actiuni.

Citeste si:

In Romania, fenomenul este prezent, chiar daca nu a dobandit inca amploarea pe care o are in SUA sau in statele din Vestul Europei. In acest context, consideram utile dezbaterile pe aceasta tema pentru identificarea obstacolelor in dezvoltarea acestei surse alternative de finantare, dar si a riscurilor inerente acesteia. Daca in cazul anumitor mecanisme de finantare prin crowdfunding riscurile nu sunt atat de mari si nu necesita o atentie deosebita (de exemplu, finantarea unui proiect artistic, unde recompensa este o intalnire cu artistii), alta este situatia acelor mecanisme de finantare care implica acordarea de imprumuturi sau investitii in instrumente financiare. Diverse aspecte pot fi luate in discutie in functie de mecanismul de finantare (de exemplu, cerintele legale pentru ofertele publice de valori mobiliare, intermedierea in investitii, acordarea de imprumuturi, prestarea de servicii de plata, etc.). Subliniem mai jos cateva probleme care se pot ridica din perspectiva legislatiei pietei de capital, probleme avute in vedere si de consultarea publica lansata de Comisia Europeana.

In ceea ce priveste cerinta intocmirii si publicarii unui prospect, conform legislatiei din Romania privind piata de capital (care a transpus Directiva privind prospectele publicate atunci cand valorile mobiliare sunt oferite publicului sau admise la tranzactionare (Directiva nr. 2003/71/EC)), ofertele publice de vanzare de valori mobiliare pot fi facute doar daca in prealabil a fost publicat un prospect aprobat de ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiara). Exista insa exceptii de la regula, tinand in principal de valoarea investitiei sau a valorilor mobiliare oferite. Dintre acestea, relevanta in cazul crowdfunding-ului ar fi probabil aceea care priveste o oferta de valori mobiliare a carei valoare totala in Uniunea Europeana este mai mica decat echivalentul in lei a 100.000 euro, care se calculeaza pe o perioada de 12 luni. Pentru a se incadra in aceasta exceptie, societatile care doresc sa ofere public valori mobiliare ar trebui sa aiba in vedere aceasta limita. In plus fata de exceptiile de mai sus, sunt exceptate de la cerinta intocmirii si publicarii unui prospect si ofertele de valori mobiliare adresate la mai putin de 150 de persoane, altele decat investitori calificati, pe stat membru. Aceasta exceptie ar putea fi folosita mai greu, in conditiile in care ofertele lansate pe o platforma de crowdfunding nu au de regula in vedere un anumit numar de investitori.

In functie de natura serviciilor oferite de platformele de finantare, se poate pune de asemenea problema daca platformele de finantare presteaza servicii de investitii financiare, caz in care ar trebui sa fie autorizate ca intermediari si sa respecte regulile prudentiale si pentru conduita pentru prestarea serviciilor de investitii, potrivit cerintelor legislatiei din Romania privind piata de capital (care a transpus Directiva privind pietele de instrumente financiare (Directiva nr. 2004/39/EC - MIFID)). Printre serviciile si activitatile principale de investitii reglementate mentionam: preluarea si transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare; executarea ordinelor in numele clientilor; consultanta pentru investitii; subscrierea de instrumente financiare si/sau plasamentul de instrumente financiare in baza unui angajament ferm; plasamentul de instrumente financiare fara un angajament ferm.

 In masura in care platforma de finantare va permite si tranzactionarea valorilor mobiliare cumparate intre investitorii de pe platforma, aceasta ar putea fi considerata un sistem alternativ de tranzactionare (sistem multilateral de tranzactionare), iar constituirea si administrarea acestora sunt supuse cerintelor legislatiei pietei de capital. De exemplu, sistemele alternative de tranzactionare pot fi administrate doar de catre intermediari autorizati sau de catre operatorul de piata. In acest context, mentionam si faptul ca, la nivelul Uniunii Europene, propunerile facute pentru modificarea MIFID se refera inclusiv la introducerea unui concept nou de sistem organizat de tranzactionare - organized trading facility (OTF), care ar trebui sa cuprinda acele sisteme, altele decat pietele reglementate si sistemele multilaterale de tranzactionare, administrate de o firma de investitii sau de un operator de piata in cadrul caruia pot interactiona multiple interese de vanzare si cumparare de instrumente financiare ale unor terte parti, intr-un mod organizat. Operatorul unui OTF ar dispune de o anumita putere discretionara in ceea ce priveste functionarea sistemului.

Aspectele semnalate mai sus sunt doar cateva dintre problemele care ar trebui dezbatute pentru a asigura o dezvoltare a acestei metode de finantare, in primul rand prin clarificarea regulilor care ar trebui respectate de cei care doresc sa administreze platforme de crowdfunding si pentru a proteja totodata investitorii. In conditiile in care internetul este fara granite, Romania ar trebui sa fie la randul ei proactiva in analizarea crowdfunding-ului, luand in considerare si interesul manifestat pentru acest fenomen la nivelul Uniunii Europene.