Autor: Valentin Hirit, Senior Associate, Radu Taracila Padurari Retevoescu SCA in asociere cu Allen & Overy LLP

Scurta prezentare a faptelor. Delfi AS este detinatorul unui portal de stiri din Estonia care in ianuarie 2006 a publicat un articol cu privire la preconizata distrugere de catre un operator de transport naval public (feribot), a unor asa numite „drumuri de gheata” pe mare, prin spargerea ghetii pentru a face posibila navigatia maritima. Astfel de „drumuri de gheata” pot fi folosite pe durata iernii pentru a lega Estonia continentala de unele dintre insulele sale. Articolul a suscitat un interes ridicat fiind postate un numar mare de comentarii in sectiunea dedicata a website-ului, printre care si comentarii defaimatoare la adresa actionarului majoritar al Delfi AS, L. Dupa o luna si jumatate de la data publicarii articolului, L a solicitat Delfi AS printr-o scrisoare inlaturarea a 20 de comentarii pe motiv ca sunt defaimatoare sau de amenintare la adresa sa si plata unor despagubiri in valoare de aproximativ 32.000 de Euro. Comentariile au fost inlaturate imediat insa Delfi AS a refuzat plata oricaror despagubiri. Litigiul avand ca obiect cererea L de obligare a Delfi AS la plata de despagubiri a fost solutionat definitiv in anul 2009, Delfi AS fiind obligata sa plateasca lui L suma de aproximativ 320 de Euro, cu titlu de daune morale. Ca raspuns la aceasta solutie, Delfi AS a sesizat CEDO pe motiv ca dreptul sau la libera exprimare a fost incalcat. Hotararea CEDO, aici in discutie, constata ca nu a existat o incalcare a dreptului la libera exprimare al Delfi AS.
Argumentele hotararii instantei estoniene. Temeiul legal al obligarii Delfi AS la plata de despagubiri catre L au fost prevederile legale generale ale legislatiei civile estoniene care interzic oricarei persoane cauzarea unui prejudiciu unei alte persoane printr-un fapt ilicit. Delfi AS a fost astfel tinuta raspunzatoare pentru ca nu a prevenit publicarea unor comentarii defaimatoare sau amenintatoare pe website-ul sau si nu a luat, din proprie initiativa, masuri urgente pentru eliminarea acestora.
O relevanta majora in aceasta cauza a avut-o solutia instantelor estoniene care au considerat inaplicabile, in beneficiul Delfi AS, limitarile de raspundere stabilite pentru intermediari prin normele interne care transpuneau Directiva 2000/31 EC privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (Directiva privind comertul electronic). In limbajul Directivei, intermediarii sunt acei furnizori de servicii ale societatii informationale a caror activitate se rezuma la simpla transmitere sau stocare a informatiei furnizate de destinatarii serviciilor lor. Aceasta activitate este prezumata a avea un caracter pur tehnic, automat si pasiv, ceea ce implica faptul ca intermediarii nu cunosc si nu au control asupra informatiilor stocate ori transmise. Elementele mentionate sunt verificate in cadrul asa numitului „test de neutralitate” pentru stabilirea jurisprudentiala a calitatii de intermediar. Limitarea de raspundere a intermediarilor inseamna, in esenta, ca intermediarii nu raspund pentru continutul nelegal al informatiei stocate ori transmise cata vreme nu au control asupra, ori cunostinta, despre continutul informatiei respective. Reglementarea materiei prin Directiva amintita cuprinde totodata si o interdictie pentru Statele Membre ale Uniunii Europene de a lua orice masuri care sa instituie in sarcina intermediarilor o obligatie generala de a monitoriza continutul informatiei transmise ori stocate. Prevederile acestei Directive sunt transpuse si in legislatia romaneasca, in principal prin Legea 365/2002 privind comertul electronic.
Instantele estoniene au apreciat asadar ca detinatorul portalului de stiri nu are calitatea de intermediar in raport cu comentariile postate de vizitatorii website-ului. Principalul argument – astfel cum rezulta din sumarul inclus in hotararea CEDO – pare sa fi fost controlul pe care Delfi AS il avea asupra informatiei continute in comentarii, intrucat a stabilit reguli de postare a acestora si a implementat un mecanism automat de eliminare a celor care contin cuvinte obscene, avand totodata posibilitatea sa le stearga oricand, din proprie initiativa, in timp ce autorul nu mai avea aceasta posibilitate dupa postarea comentariului. Includerea unei sectiuni speciale de comentarii in portalul de stiri, impreuna cu invitatia adresata vizitatorilor website-ului de a posta comentarii si realizarea de catre Delfi AS a unui beneficiu economic proportional cu numarul comentariilor postate pe website au fost de asemenea avute in vedere. In consecinta, Delfi AS nu a beneficiat de limitarea de raspundere, aplicabila doar intermediarilor, cu privire la continutul informatiei transmise ori stocate.
Instantele estoniene au considerat deci ca detinatorul portalului de stiri avea calitatea de furnizor de continut cu privire la comentariile postate de vizitatorii website-ului si ca autorii comentariilor si detinatorul website-ului au avut acelasi rol, de persoane care au facut publica informatia din comentarii. In plus, Curtea Suprema a Estoniei a retinut ca detinatorul portalului de stiri trebuie considerat un profesionist in domeniu, asemanator unui editor de presa scrisa.
Legea civila estoniana contine o norma identica celei prevazute de Codul civil roman in materie de raspundere civila delictuala, potrivit careia, atunci cand mai multe persoane sunt raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat unui tert, raspunderea lor este solidara (persoana prejudiciata este indreptatita sa solicite repararea intregului prejudiciu de la oricare dintre persoanele raspunzatoare). Detinatorul portalului de stiri devine astfel raspunzator in mod solidar cu autorul unui comentariu publicat. Relevanta practica este majora intrucat autorul unui comentariu postat online este cvasi-imposibil de identificat.
Argumentele hotararii CEDO. Delfi AS a contestat decizia Curtii Supreme a Estoniei in fata CEDO pentru incalcarea dreptului sau la libera exprimare, drept prevazut in Articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului (Conventia). CEDO nu analizeaza daca solutia retinuta de catre instantele interne ale unui stat parat este in confomitate cu legislatia interna a acelui stat. Cu alte cuvinte, Curtea nu aplica dreptul intern al statului parat semnatar al Conventiei, ci analizeaza doar daca solutia retinuta incalca sau nu Conventia. Curtea a retinut astfel ca prin solutia pronuntata in cauza de instantele nationale a existat o ingerinta in dreptul la libera exprimare al Delfi AS si, in mod firesc, a analizat apoi daca ingerinta incalca prevederile Conventiei, adica, in acord cu practica anterioara a Curtii, daca ingerinta a fost prevazuta de lege, daca a avut un scop legitim si respectiv daca a fost necesara intr-un stat democratic. Interpretarile Curtii in cadrul acestui test sunt analizate in continuare.
Decizia instantelor estoniene a fost intemeiata in drept pe prevederile legale generale care interzic oricarei persoane cauzarea de prejudicii oricarei alte persoane printr-un fapt ilicit. Aceste prevederi au fost considerate suficiente de catre CEDO pentru indeplinirea primei conditii, aceea a legalitatii ingerintei. Cu privire la caracterul previzibil al normei legale – relevant intrucat o norma cat se poate de generala a stat la baza unei decizii intr-un domeniu foarte nou – Curtea a punctat faptul ca, in calitate de editor profesionist, detinatorul portalului de stiri trebuie considerat ca fiind familiarizat cu legislatia si jurisprudenta relevante in astfel de cazuri, avand totodata acces facil la consultatii juridice in astfel de probleme.
Intrucat a avut ca scop protejarea reputatiei si a drepturilor unei persoane, ingerinta cu privire la dreptul la libera exprimare al petentului a fost considerata ca avand un scop legitim. Analiza celui de-al treilea pas al testului – necesitatea ingerintei intr-un stat democratic – a pornit de la constatarea faptului ca in cauza sunt puse in balanta dreptul la respectarea vietii private si a reputatei (Articolul 8 din Conventie) si dreptul la libera exprimare (Articolul 10 din Conventie). Pornind de la aceasta constatare, Curtea a determinat ca analiza cazului concret, in lumina practicii anterioare, trebuie realizata pe urmatoarele coordonate: contextul in care comentariile au fost postate pe website-ul petentei Delfi AS, masurile aplicate de catre petenta pentru a preveni sau elimina comentariile defaimatoare, raspunderea autorilor comentariilor si consecintele solutiei pronuntate de instantele nationale.
In privinta contextului comentariilor, Curtea a retinut ca articolul in legatura cu care acestea au fost postate a avut un continut echilibrat insa detinatorul website-ului era in masura sa anticipeze interesul public ridicat, reactiile negative pe care articolul le putea suscita dar si riscul ca prin comentariile negative sa fie depasite „granitele criticii acceptabile, atingandu-se nivelul insultei gratuite si al discursului urii”. Aceasta idee presupune ca detinatorul website-ului avea obligatia de a supraveghea comentariile din sectiunea dedicata a website-ului. Existenta acestei obligatii nu putea fi insa retinuta decat in baza calificarii anterioare a Delfi AS ca furnizor de continut si nu intermediar (intermediarii nu au o obligatie generala de a monitoriza continutul informatiei stocate ori transmise). Calitatea de intermediar a fost insa stabilita prin decizia instantelor estoniene in temeiul reglementarilor interne aplicabile si nu prin hotararea CEDO. De remarcat este asadar faptul ca, cel putin in privinta statelor membre ale Uniunii Europene, rationamentul CEDO din aceasta hotarare depinde de calificarea ca intermediar sau furnizor de continut (cu privire la comentarii) a detinatorului website-ului. Hotararea CEDO a generat, mai ales in legatura cu acest punct, unele critici care vizeaza in egala masura si solutia instantelor estoniene (a se vedea spre exemplu, Gabrielle Guillemin „Delfi AS v Estonia: Court Strikes a Serious Blow to Free Speech Online” pe inforrm.wordpress.com si Graham Smith „Who will sort out the Delfi mess?” pe cyberleagle.blogspot.ro).
Se arata astfel ca hotararea CEDO va avea un efect negativ asupra libertatii de exprimare pe Intenet intrucat va legitima cenzura de catre detinatorii de website-uri chiar si asupra comentariilor avand un continut legal, impiedicand astfel dezbaterea publica in mediul online si, in paralel, va crea o presiune in sensul inchiderii sectiunilor de comentarii ale website-urilor pentru a fi evitata raspunderea pentru continutul acestora. Un aspect important, ce pare sa scape acestei critici, este dat de limitele cenzurii pe care detinatorul website-ului este chemat sa o practice asupra comentariilor. Curtea se refera in mod specific la acele comentarii care „ating nivelul insultei gratuite si a discursului urii”. Potrivit hotararii Curtii, acesta este tipul de comentarii a caror cenzura de catre detinatorul website-ului apare ca legitima si necesara.
S-a spus si ca hotararea CEDO porneste de la o baza artificiala, respectiv calificarea stabilita de instantele estoniene cu privire la detinatorul website-ului discutata mai sus. Curtea nu putea proceda insa decat in limitele prevederilor Articolului 35 din Conventie precum si conform practicii sale anterioare. Vom arata mai jos ca CEDO a analizat aceasta problema cu privire la Delfi AS, si s-a pronuntat asupra unui aspect esential al „testului de neutralitate”, concluzia fiind atent inclusa in hotarare pentru ca regula neaplicarii dreptului national sa fie respectata. In aceasta privinta se ridica si intrebarea daca decizia Curtii Supreme a Estoniei (din 10 iunie 2009) ar fi fost diferita daca ar fi fost pronuntata ulterior deciziilor preliminare ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) in cauzele Google France contra LVSM (din 23 martie 2010) si L’Oreal contra eBay (din 12 iulie 2011). Interpretarile oferite in privinta „testului de neutralitate” in aceste decizii nu erau insa de natura a fundamenta o solutie diferita a Curtii Supreme a Estoniei in aceasta cauza. In lumina acestor decizii ale CJUE, apar intr-adevar ca nerelevante in aplicarea „testului de neutralitate” argumentele retinute de instantele estoniene privind integrarea sectiunii de comentarii in portalul de stiri, invitatia adresata vizitatorilor de a posta comentarii si realizarea unui beneficiu economic proportional cu numarul de comentarii. Insa argumentele retinute de instantele estoniene cu privire la controlul asupra sectiunii de comentarii si cunoasterea continutului acestora, raman pe deplin valabile in urma deciziilor CJUE.
Astfel, in cauza L’Oreal contra eBay, CJUE a precizat ca operatorul „pietei” online (detinatorul site-ului eBay) cunoaste continutul informatiei (oferta) atunci cand ofera asistenta pentru imbunatatirea ofertelor de vanzare si astfel pierde calitatea de intermediar. In schimb, atunci cand nu ofera astfel de servicii, ramane un simplu intermediar. Nu poate fi insa utilizat acelasi mod de analiza cu privire la comentariile postate pe un website. Mai precis, nu poate fi sustinuta cunoasterea de catre detinatorul website-ului numai a comentariilor sterse sau refuzate spre postare si necunoasterea acelora carora nu le aplica acelasi tratament. Prestarea de servicii pentru imbunatatirea ofertelor de vanzare presupune numai cunoasterea ofertelor pentru care sunt solicitate si prestate acele servicii nu si a ofertelor pentru care astfel de servicii nu sunt prestate. Trierea comentariilor de pe un website pe criterii de continut nu este insa un serviciu (furnizat autorilor comentariilor) ci o modalitate de control a continutului website-ului, activitate ce presupune analizarea continutului tuturor comentariilor si deci cunoasterea continutului dar si control absolut asupra acestora.
In cauza Google France contra LVSM, CJUE nu a statuat, din pacate, asupra relevantei controlului pe care Google il exercita asupra publicitatii prin AdWords prin ordonarea link-urilor promotionale (in functie de contractele incheiate cu beneficiarii). Prin urmare, nu se poate spune ca CJUE ar fi elucidat problema intinderii controlului pe care un intermediar il poate exercita asupra informatiei astfel incat sa treaca „testul de neutralitate”. Nu mai putin insa, controlul exercitat de Delfi AS asupra comentariilor de pe portalul sau de stiri era unul mult mai amplu decat cel exercitat de Google asupra link-urilor publicitare, intrucat comentariile pot fi eliminate oricand de detinatorul website-ului iar autorul acestora pierde orice control asupra comentariului postat. In schimb, Google stabilea doar ordinea in care link-urile publicitare apareau in urma unei cautari cu folosirea cuvintelor cheie.
In legatura directa cu cele de mai sus, trebuie spus ca in concluzia analizei privind masurile aplicate de petenta, CEDO s-a pronuntat asupra existentei controlului Delfi AS asupra comentariilor si astfel, in mod indirect, asupra problemei calitatii de intermediar a Delfi AS (partea finala a paragrafului 89 din Decizie): „Astfel, Curtea considera ca societatea petenta exercita un grad ridicat de control asupra comentariilor publicate pe portalul sau chiar daca nu a utilizat acel control in masura disponibila.” Controlul asupra informatiei exclude calitatea de intermediar. Mentiunea a fost cu siguranta atent inclusa in hotarare. Asadar, in opinia Curtii detinatorul portalului de stiri, desi dispunea de proceduri pentru a cenzura comentariile, avand inclusiv un sistem de stergere a acestora de catre administratorul site-ului pe baza sesizarii facute online de terti, a luat masuri insuficiente pentru protejarea drepturilor tertelor persoane. Analizand relevanta optiunii lui L de a raporta comentariile injurioase direct prin intermediul website-ului astfel incat acestea sa fie sterse mai repede, Curtea a considerat relevant faptul ca detinatorul website-ului este un profesionist ale carui venituri depind de numarul de comentarii postate pe website. Prin urmare, el se afla in situatia de a sti ce articol urmeaza sa fie publicat, de a anticipa natura comentariilor pe care articolul urmeaza sa le genereze, si de a lua masuri in acest sens. De asemenea Curtea a statuat si faptul ca modalitatea in care persoana prejudiciata reactioneza la incalcarea drepturilor sale ramane la latitudinea sa.
In privinta raspunderii autorilor comentariilor, Curtea a facut cateva aprecieri care pot fi considerate a fundamenta un adevarat principiu al raspunderii detinatorului unui website pentru comentariile postate de vizitatori. Curtea a retinut astfel dificultatea identificarii celor care posteaza comentarii - intr-adevar, chiar identificarea adresei IP de la care este trimis un comentariu nu asigura identificarea persoanei care l-a redactat si postat. A pune in sarcina persoanei prejudiciate obligatia de a dovedi identitatea autorului ar fi prin urmare disproportionat. Acceptarea de catre detinatorul website-ului de comentarii din partea unor utilizatori neinregistrati (anonimi) trebuie vazuta si ca o asumare a unei raspunderi pentru acele comentarii. In plus, usurinta cu care un volum mare de date este publicat pe Internet implica si dificultatea identificarii afirmatiilor cu caracter defaimator la adresa unei persoane si a autorilor lor. Daca acest lucru este adevarat pentru detinatorul unui portal de stiri cu privire la comentariile postate website-ul sau, atunci este cu atat mai adevarat pentru o persoana care ar putea fi vatamata prin astfel de comentarii, si care, probabil, nu detine resursele pentru monitorizarea continua a Internetului in aceasta privinta.
In cele din urma, valoarea redusa a despagubirilor stabilite in sarcina Delfi AS de catre instantele estoniene cu titlu de daune morale, nu a fost considerata ca disproportionata avand in vedere faptul ca aceasta companie este operatorul unuia dintre cele mai importante portaluri de stiri din Estonia. Din analiza cat se poate de sumara a acestui punct, Curtea pare a lasa sa se inteleaga ca ar fi tolerat o valoarea chiar mai ridicata a despagubirilor in aceasta cauza.
Interpretarile oferite in aceasta hotarare nu ni se par nici pe departe atat de usor de contestat cum sugereaza unele dintre reactiile de pana acum. Unele dintre aceste interpretari lasa poate semne de intrebare. Detinatorul unui website care nu intervine din proprie initiativa asupra comentariilor are calitatea de intermediar si daca da, este aceasta o solutie de preferat? Indiferent de raspunsul la aceste intrebari, e putin probabil ca o astfel de politica sa fie preferata, intrucat ar conduce la acumularea unui continut deplorabil al site-ului. Care sunt exact conditiile pe care detinatorul unui website trebuie sa le indeplineasca pentru a fi considerat un „profesionist” in domeniu? Mai functioneaza prezumtia de asumare a raspunderii pentru comentarii de catre detinatorul website-ului daca sunt permise comentarii numai din partea utilizatorilor inregistrati si verificati? Lista ramane deschisa. Hotararea ofera insa un model de analiza precum si interpretari care trebuie sa se regaseasca in jurisprudenta viitoare a instantelor nationale in astfel de cauze.