1. Care sunt asteptarile unui creditor in cadrul executarii silite?

Creditorul se poate afla intr-una dintre urmatoarele ipoteze: fie (i) a initiat un litigiu impotriva debitorului sau, solutionat in mod favorabil, printr-o hotarare susceptibila sa fie pusa in executare (adica ce constituie titlu executoriu), fie (ii) creditorul poate incepe executarea direct in baza actului din care s-a nascut dreptul sau (avand un regim special, adica fiind calificat de lege ca titlu executoriu), fara a fi nevoit sa initieze, in prealabil, un litigiu (pentru a obtine o hotarare susceptibila a fi executata silit, adica un titlu executoriu). Un exemplu la moda pentru ultima ipoteza il reprezinta contractul de credit incheiat cu o institutie bancara.

Acest creditor va urmari, in cadrul executarii silite (procedura derulata prin intermediul unui executor judecatoresc), sa obtina fortarea debitorului sau la indeplinirea obligatiei ce ii revine. Spre exemplu, un creditor va demara executarea silita pentru recuperarea unei sume de bani datorate de debitorul sau in baza unui contract de vanzare-cumparare, suma la care acesta din urma a fost obligat de instanta de judecata printr-o hotarare ce reprezinta titlu executoriu (scenariul i de mai sus). Pentru a obtine acest rezultat, cel mai adesea, executorul va apela la urmatoarele „metode”: poprirea sumelor de bani datorate de terti debitorului sau, urmarirea (vanzarea) bunurilor mobile sau imobile ale debitorului.

2. Exista un filtru al executarilor nelegale?

Exista doua astfel de filtre, situate la momente diferite in timp.

2.1. Autorizarea executarii silite prin incuviintarea acesteia

Executorul judecatoresc (la care a apelat creditorul) se va adresa instantei de judecata chiar la debutul procedurii executionale. Aceasta va verifica, in cadrul unui proces simplificat (fara citarea partilor), daca sunt indeplinite premisele pentru initierea procedurii executionale. Sunt supuse cenzurii instantei elemente precum: daca hotararea, prin natura sa, poate fi pusa in executare silita (spre exemplu, o hotarare prin care se constata existenta unei creante, fara ca debitorul sa fie si obligat la plata sa, nu poate fi pusa in executare silita), etc.
Daca instanta de judecata incuviinteaza executarea silita (constatand ca respectiva cerere nu intra sub incidenta niciuneia dintre situatiile limitativ prevazute de lege, ce pot determina respingerea acesteia), atunci executorul judecatoresc apeleaza la „arsenalul” propriu acestei etape. Din acest moment, in functie de forma de executare aleasa/aplicabila, executorul va parcurge traseul prestabilit al actelor de executare specifice. Spre exemplu, in cazul popririi sumelor datorate de un tert debitorului, executarea silita debuteaza printr-o adresa (de poprire) transmisa respectivului tert. Aceasta adresa va contine „un set de instructiuni pentru tert” – ce trebuie sa faca si, mai ales, sa nu faca, astfel incat interesele creditorului sa fie ocrotite, iar creanta sa, satisfacuta.

2.2. Contestatia la executare – „mijloc de decantare” a executarilor nelegale

Avand in vedere caracterul limitat al investigatiei realizate de instanta de judecata cu ocazia incuviintarii procedurii executionale, legea a stabilit si „un al doilea examen” al executarii silite – contestatia la executare. Vom analiza in continuare una dintre formele acesteia: contestatia la executare propriu-zisa, ce poate privi, la randul sau, un singur act de executare sau intreaga procedura (excluzand astfel contestatia la titlu si contestatia impotriva refuzului executorului judecatoresc de a indeplini un act de executare), raportandu-ne la cateva intrebari fundamentale.

2.2.1. Cine?

Cel mai adesea, contestatia la executare este utilizata de debitori. Acestia vor pretinde instantei de judecata sa analizeze legalitatea unei executari silite (in ansamblul sau, de la primul act – spre exemplu, somatia, in cazul urmaririi silite imobiliare - si pana la ultimul – actul de adjudecare, pentru acelasi tip de urmarire silita) sau al unui singur act de executare (spre exemplu, al actului de adjudecare a unui bun imobil, vandut la licitatie publica, in vederea stingerii creantei creditorului).

2.2.2. Cand?

Citeste si:

Creditorul va formula contestatie in 15 zile. Reperul va fi, in esenta, data la care ia cunostinta de executarea silita/actul de executare. Sanctiunea nerespectarii acestui termen este una drastica: contestatia la executare se va respinge ca tardiv formulata, fara ca instanta sa mai cenzureze nelegalitatea executarii silite/actului de executare indiferent de gravitatea situatiei.

2.2.3. De ce?

Motivele formularii unei contestatii la executare sunt diferite in functie de situatia concreta, asa cum vom exemplifica in continuare.
In cazul contestatiei la actul de executare (adica a celei indreptate exclusiv impotriva unui anume act de executare, iar nu a intregii executari silite), criticile debitorului ar urma sa priveasca neregularitati ale acelui act. Spre exemplu, s-ar incadra in aceasta situatie cazuri precum: intocmirea unui proces-verbal de catre executorul judecatoresc, care nu contine elemente obligatorii, vanzarea unui bun imobil la primul termen al licitatiei publice la un pret inferior nivelului la care s-a realizat evaluarea etc.

In cazul contestatiei la insasi executarea silita (adica a celei indreptate impotriva intregii proceduri executionale), debitorul poate invoca motive precum: (i) prescriptia dreptului de a cere executarea silita (adica faptul ca executarea a fost pornita cu depasirea termenului legal calculat de la un anumit prag stabilit de lege), (ii) faptul ca executarea a fost demarata in lipsa unui titlu executoriu (adica a unui act emis de instanta/care nu emana de la o instanta, ce nu este apt sa constituie temei al executarii silite; in cazul hotararii judecatoresti o asemenea situatie se poate produce atunci cand litigiul nu a parcurs inca stadiile procesuale necesare).

2.2.4. Ce reguli esentiale trebuie sa aiba in vedere contestatorul sau Manualul unei contestatii riguroase.

Regula 1: Daca titlul executoriu consta intr-o hotarare judecatoreasca/arbitrala, debitorul nu va putea invoca, in principiu, in apararea sa, in cadrul contestatiei la executare, critici impotriva hotararii judecatoresti/arbitrale. Spre exemplu, acesta nu se va putea prevala de o interpretare favorabila a unei clauze contractuale, pretinzand ca hotararea judecatoreasca/arbitrala a omis sa ia in considerare acest aspect. Solutia legiuitorului se explica prin aceea ca o hotarare judecatoreasca/arbitrala este supusa unor cai de atac, distincte de contestatia la executare.

Regula 2: Daca titlul executoriu nu consta intr-o hotarare judecatoreasca/arbitrala, atunci debitorul va avea, de principiu, si posibilitatea sa invoce, pe langa critici de tipul celor enuntate mai sus (la pct. 2.2.3) si aparari de fond. Intra in aceasta categorie de aparari cele care tind la nulitatea actului in baza caruia s-a inceput executarea silita (spre exemplu, a unui contract). Aceasta regula are si o exceptie: daca legea prevede o anumita cale de atac pentru ca debitorul sa se poata prevala de aceste aparari, atunci respectivele aparari nu pot fi valorificate in cadrul contestatiei la executare. Spre exemplu, in cazul biletului la ordin, debitorul va invoca neregularitati formale legate de acest act pe calea opozitiei cambiale, iar nu pe cea a contestatiei la executare.

Regula 3: Criticile debitorului care afecteaza valabilitatea intregii executari silite (spre exemplu, lipsa titlului executoriu) vor fi invocate exclusiv pe calea contestatiei la insasi executarea silita, iar nu in cadrul unor contestatii formulate succesiv la actele de executare. Desi neprevazuta expres, aceasta prohibitie se poate deduce dintr-o interpretare logica a normelor in materie. Mentiunea este importanta data fiind necesitatea respectarii termenului de formulare a contestatiei la executare.

Articol scris de Ioana Gelepu, Avocat asociat, Tuca Zbarcea & Asociatii