Astfel, nu doar ca operatorii economici trebuie sa constituie garantia de participare, dar atunci cand vor sa conteste o decizie nelegala a unei autoritati contractante, acestia au obligatia sa constituie, in cadrul termenului de contestare, si garantia de buna conduita. Simpla stabilire a acestei obligatii va creste in mod substantial cheltuielile ofertantilor/candidatilor, cheltuieli care se vor regasi probabil chiar in preturile ofertate de operatori in cadrul procedurilor de atribuire.

Mai mult, sumele retinute in cazul respingerii contestatiilor/cererilor/plangerilor sunt enorme. Riscul ca unele firme sa intre in insolventa pe fondul retinerii unei garantii de buna conduita de pana la 100.000 EUR devine astfel real si iminent. Aceasta cu atat mai mult cu cat gradul de predictibilitate a rezultatului unei contestatii este aproape de zero: jurisprudenta in acest domeniu este extrem de contradictorie, spete identice fiind nu o data solutionate in mod diametral opus. Statul roman calca astfel in picioare principiul efectivitatii remediilor, consacrat prin Directivele de remedii nr. 89/665/EEC si nr. 92/13/EEC.

Chiar daca legiuitorul-executiv a blindat prevederile legale pe toate partile pentru a se asigura ca nu "scapa" vreun contestator “nenorocit” de plata garantiei de buna “purtare”, operatorii economici mai au la dispozitie o cale de atac, pentru promovarea careia nu risca sa plateasca 100.000 EUR autoritatii contractante “imaculate”: sesizarea Comisiei Europene, in conformitate cu art. 258 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene.

Citeste si:

In plus fata de faptul ca aceasta procedura elimina riscul platii unei usturatoare “garantii”, sesizarea Comisiei Europene prezinta multiple avantaje:

  • procedura este perfect gratuita, neimplicand plata niciunei taxe;
  • numele/denumirea persoanei care sesizeaza Comisia Europeana poate ramane anonim;
  • oricine poate formula o asemenea sesizare, deci sesizarea poate fi formulata chiar de catre operatori economici care nu au participat la procedura de atribuire sau care, chiar daca au participat, au fost exclusi din procedura;
  • sesizarea Comisiei Europene nu este conditionata sub nicio forma de (ne)formularea vreunei contestatii/cereri/plangeri la nivel national; procedurile la nivel national pot lipsi cu desavarsire sau, daca acestea au fost demarate, se pot derula in paralel cu procedura de infringement; mai mult, nu conteaza nici macar daca un act al autoritatii contractante a fost considerat legal de catre instantele nationale, un operator care se considera nedreptatit de o asemenea decizie avand la indemana calea sesizarii institutiilor europene chiar si in acest caz;
  • dreptul de a sesiza Comisia Europeana nu se prescrie, ceea ce inseamna ca operatorii economici pot formula sesizarea oricand; in practica, au fost luate in considerare sesizari transmise Comisiei chiar la mai bine de 10 ani de la data intocmirii actului nelegal de catre autoritatea contractanta;
  • ulterior formularii sesizarii, Comisia Europeana este cea care investigheaza cazul si deruleaza intreaga procedura de infringement, in contradictoriu cu statul roman;
  • in masura in care Comisia constata ca a fost incalcata legislatia europeana in domeniul achizitiilor publice, iar statul roman nu remediaza situatia, Comisia este cea care il actioneaza pe acesta in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene (C.J.U.E. sau Curtea); majoritatea cazurilor sunt solutionate insa la nivelul Comisiei Europene, fara intervenia Curtii;
  • la solicitarea Comisiei Europene, C.J.U.E. poate dispune inclusiv masuri provizorii, precum suspendarea procedurii de atribuire sau suspendarea executarii contractului;
  • in cazul in care Curtea constata incalcarea legislatiei europene in materia achizitiilor publice, aceasta poate obliga statul membru sa ia “masurile necesare” pentru respectarea deciziei sale; in practica, acestea pot consta in masuri de remediere a procedurii de atribuire sau chiar de anulare a unui contract de achizitie publica; daca statul membru nu pune in aplicare decizia CJUE, Comisia Europeana poate solicita Curtii obligarea statului membru la plata unei sume forfetare sau a unor penalitati cu titlu cominatoriu.

Procedura de infringement prezinta insa si un dezavantaj important: ca urmare a primirii unei sesizari, ramane exclusiv la latitudinea Comisiei Europene demararea sau nu a procedurii de infringement. Decizia este luata in general in functie de factori precum valoarea procedurii de atribuire, gravitatea si frecventa incalcarii sau chiar importanta interpretarii corecte a unei probleme de drept.

In pofida acestui dezavantaj, realitatea este ca sesizarea Comisiei Europene ramane un ultim remediu efectiv si realmente gratuit, pentru acei operatori economici lezati de actele nelegale ale autoritatilor contractante, dar care nu isi vor mai permite luxul de a contesta aceste acte la nivel national.

Articol scris de Av. Iulia Vass (foto), partener al casei de avocatura VASS Lawyers.