Potrivit lui Vlad Peligrad, coordonatorul departamentului de litigii in cadrul casei de avocatura Clifford Chance Badea, articolul 169 din noua legislatie (legea 85/2014) introduce doua elemente noi in reglementarea raspunderii pentru starea de insolventa:

  • prevede expres ca persoana care a contribuit la starea de insolventa a debitorului prin actiunile sale poate fi obligata sa suporte o parte sau intregul pasiv al debitorului insolvent, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva si...
  • pe langa situatiile care existau si in vechiul Cod al Insolventei, Legea 85/2014 prevede introducerea unui alt caz de atragere a raspunderii pentru intrarea in isolventa si anume "orice fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de isolventa a debitorului".

In legatura cu primul punct, Peligrad nu considera necesara precizarea „prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva”, intrucat partea de pasiv ce ar fi trebuit acoperita de persoanele care, prin fapta lor, au contribuit la starea de insolventa, oricum ar fi fost limitata la prejudiciul rezultat din fapta acestuia. Practic, Instanta trebuia si in trecut sa analizeze fapta persoanei, prejudiciul adus si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta.

Ce se intampla cand un prejudiciu limitat duce in cele din urma la insolventa?

"Precizarea expresa introdusa in noua lege ridica insa o intrebare: daca prin fapta proprie persoana respectiva a produs initial un prejudiciu direct limitat, dar care prejudiciu a determinat insasi intrarea in insolventa a societatii (pentru ca in contextul economic aceasta fapta a destabilizat intreaga situatie financiara a debitorului), limita pasivului ce urmeaza a fi acoperit de catre aceasta persoana va fi data de limita prejudiciului direct sau de valoarea intregului prejudiciu provocat ca urmare a faptei sale si, implicit, a intrarii in insolventa (avand in vedere ca starea de insolventa a fost determinata de efectele faptei sale si mai ales ca, in urma deschiderii insolventei, societatea a continuat sa aiba prejudicii)?", atrage atentia avocatul Clifford Chance Badea.

In aceasta situatie, crede Peligrad, judecatorul sindic trebuie sa determine prejudiciul total adus companiei, inclusiv prejudiciul adus de intrarea in insolventa, fara a se limita la efectele imediate ale faptei initiale. Mai mult, legiuitorul nu s-a mai limitat in noua legislatie la mentionarea in mod expres a unor fapte care indicau o "contributie" a starea de insolventa, ci a extins sfera de aplicabilitate a sanctiunii la "orice fapta savarsita cu intentie si care a contribuit la starea de insolventa".

Vlad Peligrad (foto) considera ca aceasta prevedere dovedeste ca noul Cod al Insolventei a urmarit sa adapteze prevederile legale la realitatea economica si la practica ultimilor ani din domeniul insolventei, deoarece "in trecut au existat situatii in care, prin fapta proprie, rau-intentionata a anumitor persoane (in special din conducerea companiei), era afectata starea financiara a societatii", ceea ce contribuia la intrarea in insolventa.

Avocatul spune ca in aceasta categorie de „alte fapte” savarsite cu intentie ar trebui sa fie cuprinse, spre exemplu, activitatea defectuoasa a administratorului judiciar care, desi are semnale ca situatia financiara se deterioreaza din cauza anumitor activitati, continua acele activitati cu rea intentie in detrimentul societatii, urmarind un alt interes decat cel al societatii, situatia fiind acoperita partial in noul Cod.

Exista risc de abuzuri in cazul literei h de la art. 169?

h) orice alta fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa a debitorului, constatata potrivit prevederilor prezentului titlu.

Citeste si:

Desi aparent aceasta prevedere ar trebui sa responsabilizeze mai mult membrii organelor de conducere si/ sau de supraveghere ale societatilor, scopul reglementarii nu este acela de a extinde sanctiunea si la persoanele care, din neglijenta sau din lipsa pregatirii/ a experientei/ a competentelor contribuie prin actiunile lor la starea de insolventa, subliniaza Peligrad, tocmai pentru ca mentiunea de la litera (h) a art. 169 (legea 85/2014) este circumstantiata de „savarsirea faptei cu intentie”, cu rea-vointa – in sensul in care persoana respectiva a facut o anumita fapta cu intentie, stiind ca efectul sau ar putea fi determinarea sau agravarea starii de insolventa.

"Mentiunea nu ar trebui sa lase loc la abuzuri in sensul sanctionarii organelor de conducere /supraveghere pentru deciziile gresite pe care le-ar putea lua in activitatea lor de afaceri/ management/ supraveghere, intrucat judecatorul sindic trebuie sa determine, printre altele, intentia, vointa constienta a persoanei respective de a face o anumita operatiune, stiind ca ea va afecta societatea si, implicit, faptul ca prin aceasta operatiune s-au urmarit alte interese decat cele ale societatii. In plus, scopul prevederii de la litera (h) a art. 169 ar trebui sa fie si descurajarea altor persoane care pot influenta deciziile de afaceri ale societatii (asociati/ actionari sau alti afiliati) de a actiona impotriva intereselor societatii, profitand de pozitia pe care o au si, mai ales, de influenta pe care o pot exercita asupra societatii", explica avocatul.

Prevedea din art. 169 (h) isi propune sanctionarea relei-vointe, si nu a bunei-credinte. Acest lucru este confirmat si de mentiunile alin (5) al art. 169 cu referire la organele colegiale de conducere (unde raspunderea este una solidara), care exclude de la sanctiune persoanele care s-au opus luarii unor decizii dezavantajoase pentru societate.

Va creste numarul de sanctiuni?

"In general, nu cred ca aceste amendamente aduse reglementarii raspunderii pentru starea de insolventa a debitorului vor schimba foarte mult practica si nu cred ca vor determina neaparat cresterea numarului de persoane sau de activitati sanctionate, intrucat in continuare trebuie dovedita intentia, reaua-vointa de a actiona impotriva intereselor societatii (si, practic, incalcarea de catre organele de conducere a loialitatii fata de societate). Chiar si in afara insolventei, membri organelor de conducere si/ sau supraveghere ar trebui sa poata fi trasi la raspundere pentru actiunile lor rau-voitoare impotriva intereselor societatii in temeiul prevederile Legii 31/1990", atrage atentia Vlad Peligrad.

Vlad Peligrad s-a alaturat echipei Clifford Chance Badea in anul 2007, in calitate de Senior Associate, iar in prezent coordoneaza departamentul de litigii al biroului din Bucuresti, avand expertiza si in domeniile project finance, infrastructura si concesiuni/ PPP. In cei peste 12 ani de experienta in avocatura de business, atat in Bucuresti, cat si la New York, Vlad a oferit asistenta pentru importante banci internationale si corporatii multinationale. Vlad este si arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, este doctor in drept si detine un LL.M. in cadrul The George Washington University – Law School din Washington, D.C.