Perpectivele din care poate fi privita problema sunt numeroase, iar fiecare din acestea ridica multiple probleme, de la legalitate la oportunitate. Orice fel de luare de pozitie din partea unui politician ridica chestiunea separatiei puterilor in stat sau chiar pe cea a ingerintei politicului in actul de justitie. Din perspectiva magistratilor, o critica acida sau nepotrivita merge pana la nevoia unei reactii institutionale, si anume cererea de aparare a reputatiei profesionale lezate de o anume luare de pozitie. Daca ne raportam la avocat, de multe ori solicitat de media sa raspunda unor intrebari in legatura cu un caz de interes public in care este implicat, intrebarea care se ridica este: unde este granita si care sunt criteriile ce pot fi folosite pentru a o trasa, intre libertatea de exprimare si nevoia fireasca de a se exprima public, pe de o parte, si luarile de pozitii care lezeaza alte valori ocrotite, pe de alta parte. ‎Dovada ca astfel de probleme sunt universale - Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat recent asupra acestei chestiuni (libertatea de exprimare a avocatului in mass media), stabilind astfel criteriile de care, iata, Europa avea nevoie.

In cele ce urmeaza voi ignora toate aceste unghiuri ale problemei si incerc o scurta analiza a altuia: presiunea asupra judecatorului si modul in care aceasta influenteaza actul de justitie, inclusiv solutia concreta pronuntata intr-o cauza.

Prima observatie care se impune este aceea ca asupra judecatorului exista, in mod firesc si inevitabil, o presiune. Este presiunea inerenta misiunii pe care judecatorul si-o asuma. Fie ca vorbim despre incredintarea unui minor, despre o actiune in pretentii in valoare de o suta milioane de lei, ori de anularea unui act normativ de care depinde buna functionare a unei industrii, sau de o condamnare penala care afecteaza cariera si destinul unui inculpat, ‎efectele deciziei luate de judecator sunt majore. Cei mai multi judecatori inteleg perfect acest lucru si se comporta cu responsabilitatea si atentia necesare. In ceea ce priveste presiunea, aceasta este asumata, in cunostinta de cauza, de cel care alege isi o meserie ce implica o uzura psihologica uriasa. Aidoma unui chirurg care nu poate accepta pierderea unui pacient in situatiile in care nu este nimic de facut, judecatorului care nu poate suporta presiunea misiunii si rolului sau nu ii ramane decat sa abandoneze aceasta meserie.

Situatia poate scapa de sub control atunci cand presiunii normale (pentru usurinta exprimarii, fie-mi ingaduita aceasta conventie lingvistica) i se adauga cea anormala. Legata de un caz, de un individ, de o situatie concreta. In general, astazi, in epoca tehnologiei si a internetului, aceasta presiune vine prin media sau mediul on-line. Mediul de propagare tine de natura, si nu de esenta problemei; presiunea asupra judecatorului poate distorsiona si poate fi nimicitoare, indiferent de mediul care o propaga.

Un prim exemplu ar fi "baronul local" in justitie. Nu, nu este un pleonasm logic, intrucat teoretic ar putea exista si baroni locali fara probleme cu justitia. Practic, cei mai multi gratulati cu aceasta eticheta, candva titlu de glorie, sunt implicati in variate proceduri judiciare. In ultimii ani, justitia a pronuntat numeroase hotarari, civile si penale, care au scos din joc astfel de politicieni. In contextul mediatizarii cazurilor si a ceea ce as numi radicalizarea discursului public in legatura cu lupta anti-coruptie, s-a nascut o uriasa presiune publica in legatura cu asa-zisii baroni locali. Nu as indrazni sa ma pronunt in legatura cu fenomenul sociologic, insa stiu cat de real si important este impactul acestei presiuni asupra instantelor de judecata. Am simtit pe pielea mea si mi-au confirmat-o alti colegi avocati. Este vorba de anumite decizii marunte luate de judecator, sau, mai grav, de solutii intr-o cauza, care au fost intr-o directie pentru ca cineva este baron local. Iar baronii locali trebuie sa dispara.

Nu dau exemple si nu incerc sa conving pe nimeni despre ce s-a intamplat in cazul X. Insa daca un judecator gandeste si decide altfel intr-un caz doar pentru ca X este baron local, inseamna ca aceasta psihoza are un impact direct asupra actului de justitie.

Alt exemplu, aceeasi presiune decisiva. In mod constant, au existat spete in care impotriva rezidentilor straini din Romania au fost promovate actiuni de declarare ca indezirabili pentru activitati ce pot influenta bunul mers al statului roman. Va imaginati care este diferenta de perceptie intre o asemenea speta judecata acum 3 ani si una judecata in septembrie 2015? Atentatele teroriste ISIS, radicalizarea si mediatizarea problemei Statului Islamic sau recenta criza a refugiatilor sunt detalii care fac ca soarta unui sirian rezident in Romania, impotriva caruia s-ar promova o asemenea actiune, sa fie decisa, foarte probabil, de un context global, iar nu de probele concrete si conduita lui personala.

Exemplul este intentionat ales pentru a ilustra faptul ca existenta acestei presiuni nu este, neaparat, rezultatul actiunii interesate a unui grup sau a unui individ. Presiunea poate fi rezultatul unei conjuncturi sau al unei dezbateri, luari de pozitie, etc.

Citeste si:

In fine, pentru ca tot a fost subiectul numarul unu al verii, sa vorbim putin si despre celebrul si infamul "viol de la Vaslui". Pornit de la un caz scandalos de viol in grup, dosarul a ajuns subiect de stiri ca urmare a atentiei acordate de un ziar central, in prima etapa. Interesant este ca nu faptele propriu-zise sunt cele care au starnit valva (desi, teoretic, continutul intrinsec al dosarului ar trebui sa fie singurul motiv de discutie pe marginea sa), ci conduita scandaloasa a presupusilor faptuitori, pusi in libertate printr-o solutie greu de inteles. Profitand de influenta pe care simteau ca ar putea-o exploata intr-o comunitate locala foarte mica, faptuitorii au semanat vant si au cules furtuna: intentia si incercarea au fost de a discredita victima, strict la nivelul acelui orasel, pentru a inculca opiniei publice locale o perceptie, o imagine, pregatind o solutie de achitare. ‎In momentul in care subiectul a fost preluat de media centrala au pierdut controlul, dar si pariul si jocul. Terenul de joc nu a mai fost o comunitate de cateva mii de oameni, ci tara; mijloacele de informare nu au mai putut fi controlate. Nici macar nu au inteles la timp cat de tragic au pierdut propriul pariu. Si asta le-a fost fatal, pentru ca au pierdut pe graiul lor.

Ca o ultima replica pe marginea cazului Vaslui, la termenul la care s-a judecat cauza, media vuia despre momentul mult asteptat in care violatorii isi vor primi pedepsele. Daca dosarul se amana, din orice motiv, ar fi urmat o explozie nucleara de nemultumire si critica. De unde sa stie jurnalistii, lumea in general, ca acel dosar era in stare de judecata? Judecatorul respectiv era la mjlocul unei situatii fara iesire, din pricina acestei judecati publice si a unei presiuni generate de nevoia de a transa problema respectiva. Daca aceasta presiune influenteaza in orice fel conduita judecatorului, modul in care vedea problema dedusa judecatii "la rece", avem, din nou, o ingerinta asupra actului de justitie.

Interesant, sau cel mai interesant, in opinia mea, este ca avem un caz ilustrativ pentru concluzia conform careia presiunea nu poate fi controlata. Da, este o arma neconventionala ce poate fi folosita ‎in procedurile judiciare; da, poate avea rezultat sau, mai bine spus, poate fi mult prea eficienta, uneori. Este o arma imprevizibila si, de multe ori, se poate intoarce impotriva celui care vrea sa o foloseasca. Sau cel putin nu este controlabila, asa cum usuratic socotesc multi.

Apropo de ‎control si de acuratetea cu care functioneaza iluzia potrivit careia poti sa pui presiune pe judecator (dezbaterea publica la televizor a cauzei, infierarea magistratului, a trecutului lui sau alte „sub-specializari”): nu am niciun dubiu ca cei care au ales aceasta abordare mai mult rau si-au facut. Sau, mai simplu, si-au facut rau, ca de ajutat, oricum nu i-a ajutat in niciun fel.

In concluzie, presiunea asupra judecatorului poate sa existe, poate avea numeroase cauze si mijloace de propagare si chiar poate avea un impact decisiv asupra solutiei pronuntate. Cu cat este mai mare, cu atat va avea un potential impact mai important. Sau poate fi nimicitoare. Cel mai important este ca fenomenul va fi incontrolabil. Tragi cu tunul sau arunci bomba atomica, dar nu poti fi sigur ca nimeresti "inamicul". De aceea, ca avocat litigator, imi doresc intotdeauna ca asupra judecatorului sa nu existe vreo presiune, indusa sau conjuncturala.

Semneaza Cosmin Vasile, Avocat asociat coordonator Zamfirescu Racoti & Partners.

Dr. Cosmin Vasile, avocat asociat coordonator al SCA Zamfirescu Racoti & Partners (ZRP), este specializat in arbitraj international si solutionarea disputelor. A fost si este implicat in calitate de avocat in proceduri de arbitraj international tinute sub auspiciile Camerei Internationale de Comert, Curtii de Arbitraj International din Londra, Centrului de Arbitraj International din Viena, Curtii de Arbitraj Comercial International din Bucuresti si in conformitate cu regulile de arbitraj UNCITRAL in arbitraj ad-hoc.