Wall-Street.ro: Cum ati descrie evolutia pietei de avocatura in ultimii ani si care ar fi opinia dumneavoastra cu privire la fragmentarea din ultimii ani? Ce sanse au micile echipe de avocati, care pleaca din casele mari, sa se consolideze?

Cosmin Vasile: De peste cinci ani, piata avocaturii de business este foarte stabila, in sensul ca, atat fimele romanesti cat si cele internationale isi mentin cota de piata, clientela si tipul de expertiza recunoscuta. Asadar, principalul element este stabilitatea. In ceea ce priveste fragmentarea, aceasta tendinta a aparut de cativa ani, iar acum pare sa accelereze tot mai mult volumul de spin-off-uri, atat de mari dimensiuni, cat si mai mici. Apoi, daca intelegem cum functioneaza piata avocaturii de business, vom vedea ca aceste echipe nou formate au mari sanse sa ramana in formula respectiva sau chiar sa creasca, in functie de perspectivele pe care le au si expertiza care ii recomanda, asadar, sa se consolideze in timp.

Exista avocati care au fost parteneri cinci sau zece ani, iar la un moment dat s-au despartit, pentru ca, de multe ori, devine foarte greu sa creezi premisele unei coabitari de succes.

Spre deosebire de piata europeana, unde ceea ce leaga clientela de casele de avocatura este relatia apropiata cu o anumita casa de avocatura, se constata ca pe piata romaneasca, ceea ce conteaza decisiv este mai degraba relatia personala dintre liderul unei echipe de avocati si un client. Pe de alta parte, toate casele de avocatura care si-au deschis in Romania sucursale si-au tratat clientela de pe filiera lor internationala care i-a urmat cu obedienta.

Specificitatea pietei romanesti este data de relatia unei companii cu un avocat sau cu o echipa de avocati. Aceasta este explicatia pentru care in momentul in care mici sau mai mari echipe de avocati se desprind, ele sunt urmate de clientela. Totusi, la intrebarea "de ce exista atatea spin-off-uri", raspunsul mai delicat si profund ar fi acela ca este in dificila crearea si mentinerea pe termen lung a unei coeziuni. Exista avocati care au fost parteneri cinci sau zece ani, iar la un moment dat s-au despartit, pentru ca, de multe ori, devine foarte greu sa creezi premisele unei coabitari de succes. Aceasta realitate a pietei incurajeaza divizarea.

Wall-Street.ro: Aceasta divizare poate reprezenta si o chestiune legata de onorarii?

Cosmin Vasile: Formulele de remunerare a partenerilor sunt, de cand lumea si pamantul, o problema spinoasa. Exista modele de remunerare de tip equity, de partener salarizat sau mixte, dar, in final orice formula poate sa nasca nemultumirea unui partener mai dinamic, mai capabil, care intr-un an genereaza incasarile cele mai mari. De aici, urmeaza momentul de criza. Preponderent, chestiunile financiare sunt cele care dicteaza decizia de a pleca, dar este posibil sa fie si altele, precum cele legate de autonomie, de exemplu.

Tendinta momentului este aceea a dificultatilor si a specificului proiectelor pluridisciplinare.

A nu se intelege insa ca la orice ruptura, daca pleaca avocatul, il urmeaza si clientul. Sunt mari corporatii care, in general, au o lista de case de avocatura agreate in orice jurisdictie, inclusiv Romania. Acolo lucrurile sunt simple, nu esti pe "lista", nu lucreaza cu tine, indiferent cine esti. Dar, pe de alta parte, sa nu traim cu senzatia ca majoritatea clientilor are aceste constrangeri, ci sunt liberi sa decida ce vor ei. In acelasi timp, firmele din care s-au desprins echipe, chiar si de mai multe ori, nu au ajuns la "ruina", ci continua sa supravietuiasca mai mult decat onorabil.

Wall-Street.ro: Este corect faptul ca in piata avocaturii de business exista o lupta acerba chiar si pentru tranzactii medii spre mici, iar onorariile sunt "trase" astfel in jos, desi numarul avocatilor s-a dublat din 2008 si pana acum?

Cosmin Vasile: Afirmatia "numarul avocatilor din piata s-a dublat din 2008 si pana acum" nu este corecta defel. In anul 2008, in Romania erau aproximativ 20.000 de avocati, iar acum probabil ca acest numar se apropie de 28.000. In Bucuresti, sunt circa 10.000 de avocati, dintre care 3-4.000 sunt complet inactivi. In avocatura de business, perioada de "lapte si miere", in care firmele isi cresteau veniturile cu 20-30% pe an si ajungeau sa-si dubleze echipele, a fost pana prin 2009, odata cu startul crizei. Dupa aceea, s-a impus un ritm normal si casele de avocatura recruteaza cel mult 10 avocati noi pe an.

In ceea ce priveste onorariile, exista acea presiune, pe de o parte, inerenta, iar pe de alta parte, anormala ca fenomen. Un avocat are oricand libertatea "periculoasa" de a pratica un onorariu foarte scazut, daca doreste neaparat un client sau un proiect; sau o firma poate recurge la dumping atunci cand vrea sa intre pe o zona de practica unde nu are prezenta.

Nu ati auzit de vreo firma de avocatura care sa isi inchida portile sau care sa spuna "nu imi mai place tara aceasta si o sa plec".

Pe de alta parte, exista in continuare firme care isi pastreaza politica de preturi, exista in continuare clienti care se duc doar la firme reputate intr-un domeniu, deoarece socotesc ca doar respectivi sunt in masura sa ii apere. Exista, totusi, tendinta de dumping, ceea ce arunca in aer predicitiblitatea si normalitatea in piata avocaturii de business. Plangerile intemeiate, in aceasta privinta, au existat in legatura cu investitorii straini, pe de o parte, si pe de alta parte cu tranzactiile de fuziuni si achizitii (M&A) sau Real Estate.

Citeste si:

Wall-Street.ro: Ati declarat ca inainte de 2008, ritmul anual de crestere al pietei se situa la 20-30%. Ce estimari aveti in aceasta privinta, atat pentru anul precedent, cat si pentru 2016?

Cosmin Vasile: Daca ar exista o transparenta, in ceea ce priveste dimensiunea onorariilor incasate de catre primele 30 de case avocatura, in 2015 fata de 2014, nu cred ca avansul a fost mai mare de 5% sau 10%, in cel mai favorabil scenariu. Este mai mult o situatie conjuncturala, dar cred ca o astfel de tendinta a existat in piata. Daca discutam insa despre interesul investitorilor sunt prezente si intentii noi, iar din aceasta perspectiva, cred ca 2016 va reprezenta un an mai bun decat cel anterior.

Wall-Street.ro: Sunt mai "experimentati" avocatii care s-au format in perioada de criza?

Cosmin Vasile: Perioada de criza a insemnat, pe de o parte, obligarea repozitionarii unor firme si a unor practici. Desi segmentul de Real Estate, de departe fosta "regina" a avocaturii de business, a cazut pana "aproape de pamant", nu ati auzit de vreo firma de avocatura care sa isi inchida portile sau care sa spuna "nu imi mai place tara aceasta si o sa plec". In realitate, ei s-au repozitionat si au inceput sa gestioneze aceiasi clienti, dar pe insolventa, pe litigii sau alte probleme. Si investitorii sau fondurile de investitii s-au reorientat, catre proiecte in energie, de exemplu, iar aceiasi avocati au migrat dupa ei. Asadar, a existat o flexiblitate si o nevoie a avocatului de a se adapta noilor cerinte ale pietei, fenomen pe care nu il socotesc cel mai fericit. Un avocat de Real Estate a trebuit sa devina fiscalist, litigator sau specialist in energie.

Trecerea nu a fost usoara. Cei care au cunoscut socuri, aveau poate o echipa mai numeroasa de Real Estate. Din fericire, noi nu am avut un soc din pricina crizei, departamentul nostru de Real Estate era unul redus, in comparatie cu altele, si a ramas la dimensiunea respectiva. Un avocat poate si trebuie sa se specializeze in mai multe materii, in prezent, cu mentiunea ca ii este necesara o perioada de timp pentru a asimila noile cunostinte. In ultimii ani, am cunoscut cea mai mare crestere la practicile clasice, incurajate de criza: litigii, insolventa, arbitraj, care s-a realizat in cel mai sanatos mod cu putinta, cu absolventi, pe care i-am specializat in cadrul firmei noastre, sau prin recrutari de avocati cu experienta.

Tendinta momentului este aceea a dificultatilor si a specificului proiectelor pluridisciplinare care devine din ce in ce mai pregnant in mai multe zone. Varianta clasica, in care exista situatia: un dosar la un avocat, pare sa fie de domeniul trecutului, pentru ca exista zeci sau sute de situatii in care civilul se suprapune cu penalul, de exemplu, si, ca urmare, trebuie gestionata si implementata o strategie care sa tina cont de la bun inceput de interferenta dintre cele doua ramuri. Pe insolventa si civil sunt peste o mie de cazuri, iar penalul interfereaza cu oricare dintre celelalte si uneori cu mai multe domenii de practica ale avocaturii.

Morala acestei povesti si preocuparea noastra la Zamfirescu Racoti & Partners este ca, in conditiile in care volumul de lucru devine tot mai ridicat, sa pregatim aceste echipe pluridisciplinare, ceea ce inseamna doua specializari sau trei, care, de regula, trebuie sa lucreze de la zero un proiect, pentru a optimiza strategia si maniera in care sunt gestionate interesele clientului. Acest lucru mi se pare provocarea momentului in piata de avocatura.