In timp ce procedura de distribuire a dividendelor este una cunoscuta, simpla si rapida, necesitand existenta unor profituri reale, rezultate dintr-o situatie financiara aprobata si o hotarare generala a actionarilor, reducerea capitalului social poate fi efectuata doar daca efectele sale nu conduc la incalcarea anumitor conditii impuse de Legea societatilor, de exemplu cu privire la capitalul social minim sau la nivelul activului net al societatii. Reducerea capitalului presupune asadar un proces ceva mai complex si se poate face intr-o perioada mai lunga de timp, dupa ce perioada legala de opozitie de 60 de zile a expirat.

In ceea ce priveste fiscalitatea acestor forme de remunerare a capitalului, trebuie notat ca exista un set de reguli, prin care impunerea distribuirilor efectuate de o societate romaneasca catre participanti depinde atat de statutul juridic al acestora din urma si de rezidenta lor fiscala, cat si de modalitatea prin care au fost dobandite titlurile respective iar, in anumite cazuri, de conditiile de detinere a respectivei participatii.

Reducerea cotei de impozitare a dividendelor, de la 16% la 5%, introdusa de amendamentele la noul Cod fiscal, poate fi avuta in vedere numai pentru distribuirile decise dupa 1 ianuarie 2016. Pe langa reducerea cotei de impozit la 5%, care i-a determinat pe multi actionari sa amane deciziile de distribuire a profiturilor pana la momentul aplicarii noii cote, dupa 1 ianuarie 2016, au intervenit si o serie de alte schimbari cu privire la distribuirile de numerar catre actionari, unele dintre ele aducand noi reguli in ceea ce priveste contributia de 5,5% de asigurari sociale de sanatate (aplicabile din 2017), altele vizand reincadrarea anumitor tipuri de plati efectuate catre actionari, anterior asimilate dividendelor, acum considerate a fi alte tipuri de venit impozabil cu cota de 16% (de ex. in cazul sumelor primite din reduceri ale capitalului social care depasesc aporturile initiale, sumele platite pentru actionari in folos personal).

Aplicarea scutirii de impozit cu retinere la sursa pentru actionarii persoane juridice care indeplinesc conditiile cu privire la perioada si procentul minim de detinere a participatiilor a ramas in vigoare si dupa 1 ianuarie 2016, dar indeplinirea acestor conditii nu mai este necesara pentru neimpozitarea venitului obtinut la nivelul asociatilor, persoane juridice romane.

„In ceea ce priveste schimbarile aduse de noul Cod fiscal in cazul actionarilor persoane fizice, desi contributia de asigurari sociale de sanatate 5,5% devine obligatorie incepand cu 2017, totusi baza de calcul pentru aceasta contributie va fi plafonata la 5 salarii medii brute pe economie in 2017, luand in calculul plafonului toate veniturile din investitii ale persoanei fizice (dividende, dobanzi, castiguri de capital) precum si veniturile din chirii sau din activitati independente, astfel incat contributia maxima va fi de cca. 2.000 euro/an, per persoana, calculata pe baza cifrelor actuale”, a precizat Angela Rosca, managing partner al Taxhouse.

In ceea ce priveste definitia dividendelor, exista schimbari in noul Cod fiscal fata de vechea legislatie fiscala. Astfel, legiuitorul a exclus din categoria dividendelor anumite distribuiri efectuate catre participantii la o persoana juridica, dandu-le o noua incadrare fiscala, un exemplu in acest sens fiind distribuirile efectuate cu ocazia reducerii capitalului la persoana juridica la care se detin titlurile, altele decat cele primite ca urmare a restituirii cotei-parti din aporturi. In noul Cod fiscal, aceste sume, considerate anterior venituri din dividende si impozitate ca atare, au fost asimilate in anumite cazuri veniturilor din lichidare, iar in alte cazuri clasificate intr-o categorie separata de venituri, in functie de statutul ori de rezidenta actionarului. Schimbarea de tratament fiscal, in acest caz, pare a fi determinata nu in mod necesar de o reanalizare a naturii veniturilor respective, ci mai degraba de reducerea cotei de impozitare la 5% pentru veniturile din dividende, in contextul in care veniturile din lichidare nu beneficiaza de aceeasi cota redusa, ci sunt impozabile la cota standard de 16%.

Totusi, trebuie avut in vedere ca reducerile de capital social efectuate din sumele efectiv aportate de asociati nu atrag nicio obligatie fiscala, astfel ca este necesar ca societatea sa se asigure ca sumele acordate reprezinta restituiri ale cotei-parti din aporturi sau ca restituirile se fac pana la nivelul costului de achizitie al titlurilor, dupa caz, si nu afecteaza titlurile dobandite prin alte mijloace.

„Daca un actionar intr-o firma de tip SA decide de pilda sa recupereze valoarea unei parti din actiunile ce ii apartin, proportional cu cota de participare, printr-o reducere de capital social la nivelul acelui SA, sumele primite in urma acestei reduceri nu vor fi impozabile pentru actiunile obtinute din aporturile initiale, dar daca actionarul primeste si valoarea actiunilor dobandite prin incorporari ulterioare de prime, rezerve sau beneficii la nivelul SA-ului, atunci aceste venituri se vor impozita cu 16%, ca venituri din lichidare, asumand ca actionarul este, de pilda, persoana fizica sau persoana juridica nerezidenta dintr-o tara fara conventie de evitare a dublei impuneri”, a explicat Gheorghe Enache, Director in cadrul Taxhouse.

Dincolo de aspectele fiscale, o societate trebuie sa analizeze si daca conditiile impuse de Legea societatilor cu privire la distribuirile efectuate din profituri sunt indeplinite sau, de pilda, daca situatia patrimoniala a societatii ii permite sa faca reduceri de capital social.

In ceea ce priveste lichidarea, desi nu este in sine o metoda de distribuire de numerar catre actionari, fiind mult mai complexa si birocratica, in practica este adesea utilizata din rationamente de ordin juridic sau atunci cand se urmareste eficientizarea unei structurii organizatorice in cadrul grupurilor de firme.

Nivelul de impozitare al veniturilor din lichidare depinde de statutul juridic al asociatilor, de rezidenta lor si de conditiile de detinere. De exemplu, pentru un actionar persoana juridica romana, care detine, de cel putin 1 an, cel putin 10% la capitalul social al unei companii romanesti care se lichideaza, venitul obtinut poate fi considerat neimpozabil de catre actionar la calculul rezultatului sau fiscal. In cazul in care actionarul ar fi insa o persoana juridica nerezidenta sau o persoana fizica, aceste venituri ar fi impozabile, indiferent de conditiile de detinere. La momentul efectuarii calculului efectiv al impozitului pentru veniturile impozabile din lichidare, continua sa existe o neclaritate in noul Cod fiscal, legata de valoarea fiscala a titlurilor de participare, in contextul in care legislatia a pastrat aceeasi formula de calcul pentru veniturile impozabile din lichidare, respectiv „excedentul in bani sau in natura care depaseste aportul la capitalul social al asociatului”.

Daca in celelalte tranzactii cu tiluri de participare vorbim de deducerea valorii fiscale, diferentiata in functie de modalitatea in care au fost dobandite titlurile, in cazul lichidarii, din sumele platite asociatilor se poate deduce doar aportul acestora la capitalul social.

„Daca unul dintre asociati, la momentul aportului initial a ales, de pilda, sa vina cu o contributie in compania romaneasca de 10.000 lei, din care numai 1.000 lei au fost adusi ca aport la capitalul social, diferenta fiind inregistrata ca prima de aport, la momentul lichidarii, numai 1.000 lei vor fi considerati ca au reprezentat contributia stricta pe capitalul social. Mai mult decat atat, Codul fiscal actual nu precizeaza daca vorbim de aportul de la momentul T0, cand asociatul a intrat in companie sau de capitalul social existent la momentul lichidarii", ne-a explicat Maria Pascu, Manager in cadrul Taxhouse.

Concluzionand, decizia de a alege una dintre modalitatile disponibile pentru a distribui sume in bani actionarilor unei companii romanesti depinde pe de o parte de limitarile juridice, care au in vedere situatia patrimoniala a societatii la momentul respectiv, de complexitatea procedurii ce trebuie urmata pentru implementarea unei astfel de decizii, de constrangerile de timp si, nu in ultimul rand, de implicatiile fiscale pentru fiecare situatie in parte, acestea putand genera costuri semnificative in functie de tipul operatiunii, chiar daca aceasta are in final un efect similar pentru actionari.