In mod evident, subiectul poate fi abordat din diverse perspective: istorice, sociale etc., rolul acestui editorial fiind de a prezenta o perspectiva juridica ce credem ca nu a fost suficient subliniata pana acum. S-a discutat indelung despre incalcarea de catre aceasta Lege, printre alte principii de drept sau a Directivei UE nr. 17/2014, a principiului neretroactivitatii, in conditiile in care, prin art. 11, se stipuleaza ca aceasta se aplica atat contractelor de credit in derulare la data de 13 mai 2016, cat si contractelor incheiate dupa aceasta data. Curtea Constitutionala se va pronunta cu siguranta cu privire la acest aspect.

Ce inseamna insa din punct de vedere juridic darea in plata?

Articolul din Codul Civil privind „darea in plata”, si anume art. 1.492, stipuleaza ca un debitor nu se poate libera executand o alta prestatie decat aceea datorata, fara acordul creditorului, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare. Aceasta inseamna ca, spre exemplu, daca A ii datoreaza lui B o suma de 10.000 lei, A nu poate decide, fara acordul lui B, sa ii cedeze, in schimbul sumei de 10.000 lei, un autoturism, chiar daca valoarea acestuia ar fi mult mai mare decat suma datorata. Aceasta intrucat prestatia la care A s-a obligat fata de B are ca obiect o suma de 10.000 lei, iar nu un autoturism.

Conceptul juridic al „darii in plata”, care nu era reglementat in mod expres in „vechiul” Cod civil, se bazeaza pe principiul libertatii contractuale, in alte cuvinte, pe faptul ca, prin acordul partilor, creditorul poate accepta de la debitor un alt lucru spre plata. Credem insa ca este esential de retinut ca darea in plata poate avea loc exclusiv in ipoteza in care creditorul consimte, in mod expres, la inlocuirea prestatiei datorate, in alte cuvinte la a fi executata o alta prestatie decat cea datorata.

Ratiunea pentru care legiuitorul a ales sa instituie posibilitatea „darii in plata”, insa numai in masura in care creditorul consimte la inlocuirea prestatiei, este justificata de un alt principiu, si anume principiul platii conforme, statuat, in mod expres, printr-un alt articol din Codul civil (si anume 1.516) care stipuleaza ca un creditor are dreptul de refuza orice alta prestatie decat cea datorata.

Apreciem ca, din perspectiva juridica, incalcarea principiului mai sus mentionat poate contribui chiar la afectarea securitatii circuitului civil general. Si aceasta pentru ca un creditor, indiferent ca este o institutie de credit profesionista sau un creditor ocazional trebuie sa fie garantat ca, la scadenta, i se vor executa prestatii de aceeasi natura cu cea datorata. In alte cuvinte, este esential credem, pentru functionarea societatii, ca, fara acordul sau expres, creditorul sa nu poate fi obligat sa primeasca o alta prestatie decat cea datorata.

Citeste si:

Extinderea prin lege a aplicarii „darii in plata” inseamna revenirea la o societate in care „trocul” este regula. Avand in vedere cele mai sus mentionate, apreciem ca fiind in afara oricarui dubiu ca, pentru buna functionare a unei societati, creditorului trebuie sa i se restituie prestatia datorata, exceptand cazul in care acesta este de acord in sens contrar.

Revenind la Legea „darii in plata”, care va intra in scurt timp in vigoare, subliniem ca aceasta deroga, dupa cum se mentioneaza in chiar cuprinsul art. 3, de la dispozitiile Codului civil mai sus mentionate si de la principiile mai sus prezentate.

Este justificata o astfel de derogare ? De ce se aplica doar creditorilor institutii de credit si nu si altor creditori? De ce se aplica doar la creditele avand ca obiect bunuri imobile-constructii cu destinatia de locuinta si nu, spre exemplu, si in privinta imobilelor-terenuri achizitionate pentru constructia unei locuinte? De ce se limiteaza „darea in plata” doar la imobile-constructii si nu este aplicabila si cu privire la alte tipuri de bunuri pentru achizitia carora au fost contractate credite supuse devalorizarii accelerate a valorii de piata (spre exemplu, autovehicule sau alte bunuri cu valori mari)? Toate acestea raman intrebari retorice la care, pana acum, noi nu am gasit un raspuns.