Prin prevederile Noului Cod de Procedura Fiscala se reglementeaza procedura atragerii raspunderii personale inclusiv a administratorilor societatilor comerciale care, din diverse motive, refuza sa formuleze si sa inregistreze cererea de deschidere a procedurii insolventei.
Astfel, pentru obligatiile de plata restante ale debitoarei, societate comerciala, declarata insolvabila in raport de prevederile codului de procedura fiscala, administratorii care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate, raspund solidar cu debitoarea.
I. Nedepunerea de catre administratorul statutar a cererii de deschidere a procedurii insolventei, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, determina atragerea raspunderii personale a acestuia.
Prin prevederile Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, in sarcina administratorilor statutari este instituita obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, la data la care societatea se regaseste intr-o stare de insolventa, conditiile aferente deschiderii procedurii, astfel cum sunt acestea determinate, fiind intrunite. Astfel, administratorul statutar are obligatia ca in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa sa inregistreze cererea pe rolul tribunalului competent teritorial.
Citeste si:
Obligatia in cauza era si este in continuare rareori respectata, astfel cum este aceasta prevazuta prin prevederile textelor de lege mentionate, marea majoritate a administratorilor amanand acest moment in speranta redresarii activitatii societatii. Amanarea depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei determina pierderi considerabile creditorilor bugetari, fie ca vorbim de creante fiscale administrate de autoritatea fiscala centrala sau locala.
Aceste pierderi constau fie in imposibilitatea de indestulare a creantei ulterior deschiderii insolventei si intrarii in faliment, fie in situatia in care ulterior aprobarii unui plan de reorganizare, creditorul bugetar se vede nevoit sa accepte indestularea doar in parte a creantei.
In scopul identificarii unei surse alternative de indestulare a creantei in integralitatea acesteia, legiuitorul reglementeaza prin prevederile art. 25 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala, atragerea raspunderii personale a administratorilor statutari inclusiv pentru situatia particulara in care acestia au omis sa isi indeplineasca obligatia sus-amintita, de depunere a cererii de deschidere a procedurii insolventei in termenul maxim de 30 de zile.
Citeste si:
II. Sanctionarea fiscala a administratorului statutar pentru neindeplinirea obligatiei legale de a solicita deschiderea procedurii insolventei.
Obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, lipsita de consecinte exprese in raport de legea insolventei este sanctionata expres prin prevederile Codului de Procedura Fiscala, cat si prin prevederile Codului penal sub forma bancrutei simple.
Pentru obligatiile de plata restante ale debitoarei declarata insolvabila, in conditiile Codului de Procedura Fiscala, raspunde inclusiv administratorul statutar.
Astfel, administratorul statutar care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-a indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data constatarii starii de insolvabilitate fiscala, raspunde solidar cu societatea pentru creanta datorata. Practic, administratorul va raspunde cu propriul patrimoniu alaturi sau in locul societatii.
Citeste si:
Procedura fiscala de atragere a raspunderii administratorului este relativ simpla si implica corelarea Capitolului I din Titlul al II-lea, cu Capitolul al XII-lea din Legea 207/2015 (Codul de Procedura Fiscala), precum si cu Ordinele elaborate de ANAF si Ministrul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice in reglementarea procedurii de atragere a raspunderii solidare.
Fiscul verifica daca veniturile ori bunurile urmaribile detinute de societate au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata si, pe cale de consecinta, declara insolvabil fiscal contribuabilul. Aceeasi procedura se aplica si in raport de societatile care nu mai detin bunuri sau venituri.
Insolvabilitatea fiscala este distincta de insolventa prevazuta prin Legea 85/2014 si implica parcurgerea unei proceduri unilaterale de catre autoritatea fiscala, finalizata prin emiterea unui proces verbal de insolvabilitate, prin care se concluzioneaza existenta unei creante fiscale ce nu poate fi acoperita in raport de bunurile detinute de catre societate.
Citeste si:
Practic Fiscul nu mai asteapta ca administratorul statutar sa isi indeplineasca obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei fundamentata in temeiul Legii 85/2014, ci constata insolvabilitatea fiscala a societatii.
Odata constatata starea de insolvabilitate fiscala a societatii, autoritatea fiscala urmareste direct administratorul statutar pentru neindeplinirea obligatiei de depunere a cererii de deschidere a procedurii insolventei, conform prevederilor art. 66 si 67 din Legea 85/2014.
In baza procesului verbal de insolvabilitate fiscul emite Decizia de atragere a raspunderii solidare a administratorului, prin care se prevede ca atat creanta fiscala principala cat si cea accesorie datorata de societatea debitoare este datorata inclusiv de catre administratorul statutar.
III. Actul administrativ fiscal este titlul executoriu in baza caruia autoritatea fiscala initiaza executarea silita.
Riscul executarii silite a administratorului statutar este real si actual, odata implinit termenul de plata, conform prevederilor art. 156 din Legea 207/2015, acesta din urma se vede nevoit sa conteste actul administrativ, sa solicite suspendarea efectelor actului administrativ, aspect ce implica consemnarea unei cautiuni deloc neglijabile ca intindere, in raport de prevederile art. 278 din Legea 207/2015 si cel mai probabil sa formuleze o actiune in anulare a Deciziei de atragere a raspunderii solidare.
Citeste si:
In lipsa contestarii legalitatii Deciziei de atragere a raspunderii solidare, sub forma actiunii in anulare, actul administrativ fiscal nu va face obiectul unui control din partea instantelor de judecata urmand a isi produce efectele specifice in raport de administratorii statutari.
Procedura reglementata prin Legea 207/2015 este preferabila autoritatilor fiscale in raport de procedura de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere reglementata prin prevederile art. 169 din Legea 85/2014, prin urmare apreciem ca in viitorul apropiat fiscul va apela in mod constant la acest mecanism.
In combaterea acestei linii de actiune a Fiscului, administratorul poate accesa in mod real si efectiv mecanismul audierii in incercarea de a proba ca societatea nu se afla intr-o stare reala de insolvabilitate, precum si in combaterea prezumtiei de rea-credinta ce deriva din neindeplinirea obligatiei legale de a solicita deschiderea procedurii insolventei.
Citeste si:
Implementarea si punerea in aplicare a mecanismului raspunderii solidare implica o diligenta sporita din partea administratorului statutar in gestionarea relatiei cu autoritatile publice fiscale, respectiv a debitului bugetar, in lipsa indeplinirii obligatiilor legale, administratorul vazandu-se nevoit sa raspunda cu propriul patrimoniu.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
