Reactia publica a fost cu privire la modificarile cantitative respectiv pe mutatiile sarcinii fiscale de la angajator la angajat.

Niciun cuvant despre faptul ca sarcina administrativa a platii respectivelor contributii ramane in continuare la angajator, persoana fizica sau persoana juridica. Pe nimeni nu deranjeaza faptul ca statul incepe sa foloseasca din ce in ce mai des acest mecanism in care contribuabilul este diferit de platitor, unde cel dintai are doar anumite obligatii ipotetice in timp ce cei din urma raman cu toata responsabilitatea stabilirii, retinerii si platii respectivelor impozite.

Acest mecanism a fost folosit inclusiv in ceea ce priveste TVA-ul unde persoana fizica sau juridica ajunge sa colecteze acest impozit in numele statului asumandu-si intreaga responsabilitate relativ la plata acestuia.

Din punct de vedere juridic nu cred ca statul are o marja nelimitata in a stabili in sarcina persoanelor private calitatea de platitor pentru creantele fiscale, adica de entitate ce colecteaza taxele si impozitele din „mediul privat” pentru a le plati statului. Nu exista niciun mecanism prin care persoanele private sa poata sa-si exprime daca nu acordul cel putin punctul de vedere cu privire la aceasta noua calitate – de colector de taxe pentru buget, or lucrul acesta nu cred ca poate functiona la nesfarsit.

Citeste si:

Constitutia vorbeste despre obligatia contribuabililor de a plati taxe si impozite catre bugetul de stat, insa in niciun loc nu vorbeste despre obligatia persoanelor fizice sau juridice de a colecta taxe si impozite in numele statului si pentru stat, iar aceasta si in mod gratuit.

Statul ar trebui sa-si asume o anumita responsabilitate atunci cand stabileste in sarcina persoanelor private obligatia de a colecta taxele si impozitele, intrucat nu cred ca este in firea lucrurilor ca aceasta calitate sa fie atribuita persoanelor private fara nicio justificare obiectiva a motivului pentru care statul nu poate sa-si colecteze in mod direct respectivele taxe. La acest moment persoanelor ce au calitatea de platitori au intreaga raspundere cu privire la colectarea respectivelor taxe, statul fiind doar in pozitia de a aplica sanctiuni celui dintai pentru ca eventual nu a reusit sa plateasca la buget impozitele datorate de alti contribuabili.

Cum este cazul cu asigurarile unde nu inteleg de ce statul se afla in imposibilitatea obiectiva de a-le colecta in mod direct de la salariat. Cred ca cel putin din ratiuni juridice, statul are obligatia sa justifice in mod concret si obiectiv de ce calitatea de contribuabil trebuie sa fie diferita de cea de platitor intrucat simplul fapt ca asa vrea nu este suficient.

De altfel aceasta diferenta dintre contribuabil si platitor, diferenta manifestata si prin faptul ca unii sunt doar in teorie responsabili fata de bugetul de stat, in timp ce altii sunt in mod exclusiv raspunzatori in fata statului, chiar daca nu au calitatea de contribuabil, adica nu platesc in nume propriu respectivele taxe si impozite, nu incurajeaza in niciun fel conformarea voluntara la plata, transparenta fiscala, responsabilitatea fiscala, etc.

Sursa foto: tax return_Shutterstock