O legatura interesanta poate fi facuta cu un alt sondaj, interesat de satisfactia clientilor din restaurante, in care cei mai multumiti erau clientii restaurantelor libaneze si chinezesti (aproape la egalitate, urmate la mica distant cam de toate celelalte bucatarii orientale, atat cele din Orientul Apropiat, cat si din cel Indepartat) iar cei mai nemultumiti erau clientii restaurantelor cu mancare romaneasca. Cu alte cuvinte (asta era masurat de fapt, asa suna intrebarea), diferenta dintre asteptarile clientului si ceea ce gasea in farfurie era cea mai mica in restaurantele orientale si cea mai mare in cele romanesti.

In mare masura, aceasta se datoreaza comoditatii patronilor de restaurant si bucatarilor care nu rezista tentatiei de a cumpara produse si (mai ales) semipreparate proaste si ieftine de la supermarketurile care debordeaza de asa-zisa “mancare traditionala romaneasca”. De la zacusca la galetusa, la carnatii umpluti cu orice altceva, numai cu carne nu, si pana la mancarurile gata preparate, care asteapta doar o scurta trecere prin microunde inainte de a ajunge in farfuria clientului de restaurant. Sunt putine restaurantele “traditionale romanesti” din Bucuresti care fac eforturi mari si rezista ispitei muncii putine. Am tot scris despre Casa Bana sau despre Zexe, de pilda.

Eu am impartit mancarea traditionala romaneasca in patru categorii: mancarea taraneasca, mancarea boiereasca, mancarea traditionala urbana (la fel si inainte si dupa Revolutie) si mancarea nomenclaturii comuniste. Evident, cele mai multe restaurant acopera mai multe sau chiar toate “segmentele” deodata. Mancare din prima categorie gasesti la Burebista, la Casa Iancului, la Casa Romaneasca, cea Gorjana, a Jienilor sau la Hanul Veseliei.

Citeste si:

In a doua categorie s-au pozitionat Jaristea, Jour Fixe, Rossetya, Burebista Vanatoresc sau Capsa. Sigur, categoria a treia are cei mai multi “membri”: Bistro Jaristea, Decebal, Bolta Rece, Nicoresti, Casa Silva, Perla sau tot felul de alte “case”. Ultima categorie pierde teren, evident, pe masura ce si ultimii ei bucatari ies de tot la pensie. Cel mai reprezentativ local de acest fel, in care poti inca vedea exact cum mancau marii comunisti (inclusive si cu ce vesela) e Selectul, fara indoiala. Dar si la Capsa, la Capitol, la COS, la McMoni’s si la Casa Armatei, ca sa nu mai vorbim de dineurile de la BNR sau de la Presedintie…

Am mancat mancare romaneasca buna la Casa Bana si la Zexe, dupa cum am mai spus, la Garlic Pub si la Caru cu Bere, la Marshal si la Casa Iancului. Insa locul din Bucuresti in care eu am mancat cea mai buna mancare romaneasca e, de fapt, un restaurant basarabean - Vatra Neamului. Ei tin sa sublinieze ca au bucatarie moldoveneasca, si nu romaneasca, desi deosebirile sunt destul de mici. Nu am vazut in Bucuresti ceva care sa semene mai mult cu mancarea de la tara de care imi aduc aminte din copilarie. Si vorbesc aici si de gust (multi dintre cei mai in varsta stiu la ce ma refer), dar si de “scenariu”: mamaliga taiata cu ata, placinte poale-n brau facute si coapte in fata ta etc.

Dar ce credeti ca ar fi mai bine sa faci cand ai cea mai buna mancare romaneasca-moldoveneasca din Bucuresti? Ei bine, domnul Avram (domnul din Chisinau care a deschis Vatra Romaneasca) e convins ca “next step” e sa imbunatateasca meniul cu niste feluri italienesti si sa aduci un bucatar italian in Bucuresti pentru asta, pe bani grei. Ceea ce a si facut, de altfel…