Un restaurant pe saptamana: La Vie en Raw.z si pentru neciudati

Nu sunt sigur ca folosesc foarte corect toate aceste cuvinte putin cunoscute mie, si nici rabdare prea multa sa ma documentez nu am avut. Asa ca daca e ceva nelalocul lui in text, va rog sa faceti singuri ce e de facut. Va lamuriti, in buna masura, si daca intrati pe blogul lor "Bucurie, Bunastare, Hrisca".

Asadar, nu sunt sigur ca La Vie en Raw.z poate fi numit un restaurant propriu-zis, desi noi am avut acolo un pranz in toata regula, si surprinzator de bun, pe deasupra - fata de ce ne asteptam sa fie, evident! Ocupa o casa aparent nou construita, printre case vechi si frumoase si pe o strada linistita dintr-un Bucuresti din alte timpuri, intre bulevardele Marasesti si Sincai.

La parter au o singura sala, destul de mare, care e si magazin de produse naturiste, ecologice, bio si alte asemenea, carti, ceva podoabe (tot de cumparat), irigatoare de vlastari si alte cateva lucruri in ton cu atmosfera; tot aici au si frigiderele cu mancarea, pe care poti lua acasa sau o poti manca asezat la una dintre cele cateva mese din mijlocul camerei, sau afara, pe terasa, intr-o curte foarte mica, spre enervarea lui Vasile, motanul. La etaj sunt niste sali pentru cursuri, ateliere, meditatie, yoga, reiki si altele.

Nu au nimic nevegetal la La Vie en Raw.z, nici macar lapte sau oua, asa cum spune si numele; si, mai mult, toate felurile sunt pregatite numai din produse crude, nimic incalzit sau trecut prin foc. De aceea spuneam mai inainte ca toata mancarea lor e adusa la masa direct din frigiderele din mijlocul localului.

Noi am mancat ce se vede in poza: supa de fructe cu perisoare din legume (sau invers?), crema de "oua" si crema de "branza" fara oua si fara branza, evident, pate de ceva-ca-si-cum-ar-fi-carne, dar din am uitat ce, dovlecei (cruzi, evident) su diverse sosuri, un fel de musaca pe care am uitat sa o pozez, si multe dulciuri - toate pe care le aveau acolo, de fapt!

Mancarea a fost cu mult mai buna decat ma asteptam, asa cum am spus. Si cea mai buna dovada e ca nu a mai ramas nimic in farfurie, din niciun fel. Dulciurile, mai ales, au fost foarte bune, sunt sigur ca nimeni nu ar ghici ca sunt "ciudate", la un "blind taste". Cele doua gazde (chelneri + bucatari + consultanti + + +), un baiat slab de ma facea sa mor de invidie si o fata vesela (cea din poza) au fost adorabili: fericiti, vorbareti, ca niste personaje de roman, intr-un decor de roman, nebucurestean.

Ne-a placut foarte mult la ei, acolo, la La Vie en Raw.z, au reusit sa ne faca sa ne simtim bine, ca la ei acasa, asa cum si-au si propus, fara indoiala. La Vie en Raw.z e un loc in care trebuie sa mergeti, chiar daca nu va simtiti un "ciudat" si chiar daca veniti de departe...