In tarile din Europa Occidentala gasesti la fiecare pas magazine de mezeluri si de branzeturi, mai mici sau mai mari, care au si cate o masa sau doua unde poti sa gusti din ce vezi in jur si sa iti alegi unul dintre cele cateva vinuri; sau invers, magazine de vinuri care iti dau sa gusti din sutele de sortimente langa o farfurie cu cateva bucatele de carne sau de branza.

Am vazut asa ceva si in Bucuresti, in cateva locuri. La Vinoteca Vinexpert din Piata Amzei poti sa-ti astamperi foamea in acest fel, daca esti grabit. La Grano si la Delicateria Traiteur, amandoua pe Putul lui Zamfir, din Dorobanti, poti primi si cateva feluri de mancare calda, o supa sau cateva feluri simple, gata facute. Cred ca modelul a fost preluat si de catre alte magazine de delicatese si am auzit ca ideea e bine primita de catre bucuresteni, de vreme ce unii se duc acolo ca la adevarate bistrouri, cu familia si cu copiii dupa ei.

Asadar, ideea celor de la French Bakery de a face asa ceva in Voluntari – Pipera mi se pare excelenta. In decembrie 2011 au deschis pe Iancu Nicolae, chiar vizavi de British School, un “ceva” pe care locuitorii zonei inca nu stiu sa-l numeasca printr-un singur cuvant sau printr-o sintagma neechivoca. Pana si cei de la French Bakery ocolesc “capcana”, de vreme ce nici chiar pe pliantul lor nu am gasit o denumire clara (nici macar printr-o formulare mai complexa, dar sintetica) pentru ceea ce au ei acolo. Citez acum din mesajele celor care mi-au scris si mi-au sugerat sa ma duc si eu sa vad: “... e o bacanie... patiserie... boulangerie... bistrou... aprozar eco... magazin bio... plafar... pizzerie... vinoteca... restaurant... cafenea... cofetarie... du-te sa vezi si sa scrii...”.

Previzibil, La Ferma/ French Bakery – pentru ca asa se cheama acest “ceva” – e toate acestea la un loc, intr-un concept coerent, bine gandit si bine realizat. E la parterul unei cladiri noi de pe cunoscutul bulevard, langa o cafenea orientala. Un open space destul de larg, cu doua mici spatii in fata si in spate pentru cateva mese in chip de terasa. Totul e la vedere, poti lua in mana orice produs si poti sa vezi cum se face si ce se intampla cu mancarea care ajunge in farfuria ta pe masa. Magazinul propriu-zis e impartit pe cateva raioane mari: vinuri, lactate si branzeturi, mezeluri, patiserie, cofetarie, legume si fructe, condimente etc. Cele mai multe au un “bio” sau un “eco” in coada. Mesele sunt raspandite cam peste tot, printre rafturi si galantare. Plante nu au aproape deloc, oarecum neasteptat deca incerci sa faci o legatura cu numele locului. Bucataria e deschisa, cu aproape totul la vedere, dupa cum am spus, si cu un cuptor de caramida in mijloc.

Citeste si:

Am avut o tresarire cand am vazut meniul de la La Ferma, pentru ca e destul de lung si are feluri de mancare pe care nu ne asteptam sa le gasim intr-un astfel de loc. Adica feluri de mancare in toata regula, cu multa carne si sos si cu timpi lungi de gatire, lucruri pe care nu le-am mai vazut vreodata in locuri similare din alte tari. Ca sa nu mai spun de disonantele cu care cei de la French Bakery ne-au obisnuit deja, pornind inca de la denumire (“French” si “bakery”): nu prea e nici mancare de ferma si nici frantuzeasca, ci un meniu preponderent italian.

Noi am luat doua supe, una de legume cu ceva afumatura si una de pui, destul de bune. Apoi un foie gras cu dulceata de mure, foarte bun, cu multa grasime si cu o culoare frumoasa (si ficatul si grasimea), de produs proaspat. Pastele cu somon au fost destul de banale, cu somonul cam departe de ce ar fi trebuit sa fie. Osso bucco nu a fost bun deloc, nici carnea si nici legumele si nici sosul, insa rata cu varza a fost – rata ceva mai putin, dar varza foarte buna.

Preturile sunt normale la La Ferma, mai ales ca portiile sunt neasteptat de mari. Serviciul a fost si el rezonabil, cu niste chelneri amabili si saritori, insa cu timpi de asteptare foarte lungi si cu o lipsa aproape totala de atentie la detalii din partea celor de acolo. Doar doua exemple dintr-o lista foarte lunga: cand fac curat pe mese, chelnerii de la La Ferma arunca firimiturile pe jos; apoi, cat am stat noi acolo, adica o ora si jumatate, ambele usi ale “ceva-ului” au stat larg deschise, de se facea un curent cu frigul de februarie ce ne-a obligat sa stam imbracati gros. Cel putin pe una dintre ele (pe cea din spate) nu a intrat si nu a iesit nimeni nici macar o data in ora aceea si jumatate, nu stiu care o fi fost logica tinerii ei larg deschise...

Prin urmare, La Ferma lui French Bakery din Pipera e un “ceva” bazat pe o idee excelenta, destul de bine proiectat si realizat, bine amenajat (pacat ca nu m-au lasat sa fac poze cu interiorul), dar plin de surprize: te-ai astepta sa mergi acolo si sa mananci ceva rapid, dar bun, cel mai probabil cu gandul la numele locului. In realitate stai o ora si jumatate pentru un pranz la niste mese absolut minuscule (nimic surprinzator pentru un astfel de loc) pe care insa ti se aduce o mancare-surpriza in niste farfurii imense, gen platou, ca acelea din restaurantele de lux... Mie imi scapa logica acestor alaturari neasteptate, insa or sti cei de la French Bakery ceva ce eu nu stiu, ca doar de aceea au ei o afacere de succes, ce creste pe zi ce trece...