Nu pot sa fiu de acord cu acest lucru. Un stat civilizat, curat, nu este o consecinta a trecutului sau istoric – sau nu doar atat – ci, in primul rand, este urmare a educatiei cetatenilor ce-l locuiesc, a sistemului de coercitie si abia apoi a altor factori “macro” sau politici. Nu cred ca a arunca hartii pe jos, a scuipa sau a urla noaptea pe strazi tine de istoria demult trecuta a unui popor sau nici macar de politic, ci de respect indreptat asupra celor din jur dar si asupra propriei persoane. De educatie.

Daca ai vizitat Praga, Londra, Stockholm, Amsterdam sau alte orase foste/actuale regate, probabil ca arhitectura cladirilor din Paris nu te va uimi atat de mult precum ar uimi pe cineva ce nu a vizitat alte tari numite, generic, ca fiind “civilizate si dezvoltate”. Intr-adevar, Basilique du Sacre Coeur, Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame de Paris sau Gradinile Luxembourg sunt puncte de interes ce ar trebui vizitate daca mergi in capitala Frantei insa ceea ce diferentiaza Parisul de alte capitale, inclusiv Bucuresti, sta in lucruri mai subtile, “amanunte” pe care poate nici nu le observi dar pe care le iei ca pe ceva normal.

In primul rand, aproape totul este colorat, complementar, de bun gust. Pornind de la cladirile ce nu depasesc 5-6 etaje, pana la dalele pe care calci, vitrinele magazinelor, mesele ce te imbie sa iei loc si sa servesti un sandvis. Totul are nuante de rosu, de verde, de albastru, portocaliu. Gri-ul asociat deseori cu perioada comunista lipseste, la fel si kitsch-ul culorilor stridente incercat de unii primari “de la noi” si imprastiat pe cladiri sau drumuri.

Zidurile cladirilor au uneori mici desene, “de efect”, umbre pictate, lucruri simple, deloc costisitoare, dar, la fel, placute in mod subtil.

Nu stiu cand v-ati plimbat ultima oara printr-un cimitir si sa-l gasiti placut, sa fie ca un parc, nu ca un loc trist, deprimant. Cimitirul Pere Lachaise unde sunt inmormantate personalitati precum Honore de Balzac, Frederic Chopin, Ernst Max sau James Morrison este unul dintre cele mai ingrijite, inverzite si atent aranjate locuri pe care le puteti vizita daca doriti sa va plimbati, relaxant. Statuile, desi vechi si de sute de ani, sunt/au fost reconditionate, pastrandu-si insa si amprenta timpului trecut.

Afisele sunt lipite in zone special amenajate si semnele de circulatie sunt plasate cu sagetile in directii ce pot fi urmate mai usor (deci nu spre cer sau in pamant, strambate).

Copacii
, mai ales in zonele ce atrag turisti, sunt tunsi “la milimetru”, astfel incat sa fie aliniati si sa ofere un aspect cat mai estetic. Ei procedeaza similar si cu iarba, oriunde s-ar afla ea, sau cu arbustii. La fel, lucruri usor de realizat.

Animalele de companie mai mari sunt tinute in lesa si cu botnite si faptul ca sunt pasionati de caini nu inseamna ca trebuie sa neglijeze curatenia orasului – amenzile sunt usturatoare daca esti prins ca nu strangi dupa animal.

Citeste si:

Masinile, chiar si vechi/la mana a doua, sunt ingrijite si nu am vazut automobile abandonate si in paragina. De asemenea, precum in alte orase europene, folosirea claxonului sau a cuvintelor triviale la adresa altor participanti la trafic lipsesc aproape cu desavarsire.

Monumentele ce atrag turistii sunt intretinute aproape perfect si, acolo unde este necesar, sunt reconditionate (cum este cazul, de exemplu, unei portiuni din Catedrala Notre Dame de Paris).

Lista ar putea continua si as putea vorbi despre florarii, amenajate doar in puncte speciale si la care ti se ofera bon fiscal, targuri, piete si modalitatea civilizata si salubra de a face comert, inexistenta cainilor vagabonzi sau prezenta politiei acolo unde nu te-ai astepta dar unde este necesar.

Sunt toate acestea urmare a unei istorii imperiale ale statului? Ale unei politici mai coerente sau poate ale unui sistem educational mai puternic? Sau poate oamenii constientizeaza ca EI locuiesc acolo si LOR le-ar facea rau sa traiasca intr-un oras urat? Te invit sa iti spui parerea!

Cum nu exista padure fara uscaturi, si Parisul le are pe ale sale

Aproape ca in orice oras al lumii, exista si zone mai putin placute, unde aceasta ordine este intrerupta – in metrouri, la anumite statii, scaunele sunt distruse. In anumite regiuni, in general mai spre periferii, strazile isi pierd din aspectul placut, adunandu-se gunoaie. Chiar si acolo insa nu exista “carpaceli” ale asfaltului sau gropi vizibile pe trotuar sau carosabil.

Aproape de Louvre si gradinile Tuileries isi fac “business-ul” o multime de tigani romani care te iau cu asalt cerandu-ti bani sub pretextul ca ai ajuta o asociatie de surdo-muti. In mod surprinzator (sau nu?) sumele stranse de ei sunt foarte mari, de ordinul a sute de euro pe zi, donati in special de la turisti creduli – am apucat sa vad o foaie semnata de cei care “donasera” in acea zi.

Totodata, spiritul latin nu dispare indiferent de distante si educatie – in anumite circumstante, anumiti vanzatori pot fi mai putin amabili si uneori chiar agasanti. In general Parisul este un oras scump insa, daca eviti zonele de mare atractie turistica, poti gasi produse chiar mai ieftine decat media romaneasca.

Tu care consideri ca sunt factorii esentiali care fac dintr-un oras unul dezvoltat, placut, deosebit? Cat de mult conteaza politicul, istoria sau toti cetatenii acelui loc? Te invit sa iti spui parerea.