Au si barbatii de 40 de ani jucariile lor. Cind intra in magazinul de tigari de foi, trabucurile, comuniste sau capitaliste, le fac ochii sa scapere de febra cumparaturilor: placere, putere si mister, trei dintr-o lovitura, cu pina la un milion bucata. Cea care ii aprovizioneaza cu trabucurile lui Fidel Castro este fata cea mare a presedintelui Basescu, Ioana.

Portretul-robot al fumatorului de havane, care le cauta compania nu doar de Pasti si de Craciun, este barbatul pe care l-a ajuns o a doua tinerete si care are un nivel financiar cel putin bun, daca nu bun de tot. „Trabucul iti da o imagine mai misterioasa. Intirzii doua minute, fumezi un trabuc, altul e avintul pe care il iei intr-o negociere! E si un simbol al puterii, toti au vazut «Nasul» si ce inseamna o discutie in fata humidorului“, face referire la clasici Radu Darie, seful magazinului de havane Casa del Habano, manageriat de catre fata cea mare a presedintelui Basescu in hotelul Hilton pentru firma Top Brands Distribution.

Desi spune ca pufaitul unei havane ei personal nu-i aduce nici o placere, Ioana Basescu Marin este una dintre cele trei femei din lume care conduce o reprezentanta Casa del Habano: „Sint 90 de reprezentante in toata lumea, iar dintre celelalte doua femei una managerizeaza o reprezentanta din America Latina, iar cealalta una din Europa“. Directorul Radu Darie mai schiteaza o varianta de portret pentru barbatul care are slabiciunea trabucurilor: „Un om puternic, care doreste sa se linisteasca sau care doreste sa arate ca are puterea“. Si inca una ceva mai fitoasa: „Barbatul care are acea masina si acea femeie si care isi completeaza tinuta cu un trabuc!“. Importatori de trabucuri capitaliste Davidoff in Romania sint prietenul lui Putin, Ion Vizer, care daca mai calca prin Romania sigur o sa auda clinchet de catuse, si Cristi Borcea de la Dinamo.

Sutimea cea mai exclusivista din piata

Cel mai necajit trabuc, din specia celor de benzinarie, costa cit doua pachete de tigari, iar unul celebru e cel putin cit un cartus. „Un trabuc bun e 15-20 de euro, daca fumezi unu-doua pe zi, dai 500-600 de euro pe luna numai pe ele. Sint si trabucuri de 100 de euro, din editii limitate, dar astea-s mofturi. Am un prieten, fumeaza de 4-5.000 de euro pe luna numai «edición limitada». Are nebunii d-astea, cumpara la licitatii trabucuri“, spune cigar aficinado-ul (n.r. - indragostit de trabucuri) Razvan Haritonovici.

E asa de fermecat de cubanezele pe care le iubeste el, ca priveste orice alt trabuc ca pe o frumusete cu urechi de magar. „Din cite am vazut eu, oamenii aleg intre trabucurile comuniste - cele cubaneze - si cele capitaliste, Davidoff si Dunhill, in functie de ce prefera anturajul lor. Au cam acelasi pret, daca le compari vitolele (n.r. - tipuri de havana, caracterizate de o anumita grosime si o anumita lungime)“, spune Ciprian Halasz de la Tobacco Trading International, care sustine ca la legendarele cubaneze se mai strecoara si ceva calitate comunista.

„Piata tigarilor de foi, care include si trabucurile, este de o suta de ori mai mica decit piata tigaretelor. In general, tigara de foi e facuta din tutun tocat si e mult mai ieftina, dar havana sau trabucul e din tutun rulat exclusiv manual. Majoritatea fumeaza cite o tigara de foi la ocazii, dar 40% sint consumatori fideli“, continua Halasz.

Marasesti-ul trabucurilor la case mari

La fumatorii de ocazie se mai intimpla sa auzi ca-si baga trabucurile la frigider, sa tina mai mult, de-i umfla risul pe cunoscuti, in loc sa-si cumpere un humidor cit de mic. Acestuia i se mai zice si cabinet si e captusit cu lemn de cedru, caci este singurul lemn care nu-si imprima mirosul propriu havanelor.

Humidorul poate pastra intacte calitatile unui trabuc si jumatate de secol: „S-au vindut la licitatie si trabucuri din anii ’50, 25 de bucati in perfecta stare cu 50.000 de euro“, spune Radu Darie. Costa ceva, de la sapte milioane in sus la Casa del Habano, dar trabucuri cubaneze celebre precum Cohiba, Alejandro Robaina, Partagas sau Hoyo de Monterey nu fumeaza studentii in statie, asteptind autobuzul spre scoala. La festivalul Havanelor de anul trecut din Cuba s-au vindut la licitatie humidoare de colectie si de 100.000 de dolari, si de un sfert de milion de dolari.

„Am vazut oameni cu foarte multi bani, cu copiii la studii la Londra, care fumau trabucuri de benzinarie Backgammon. Zic: «Dle, majoritatea nu stiu ce fumezi tu, dar te vede unul care stie. Te faci de ris cu Marasesti-ul trabucurilor!»“, s-a crucit Razvan Haritonovici. Pe linga un mic humidor acasa sau la birou, un „cigar aficinado“ umbla cu o ghilotina la el - care si ea consta minimum 2.800.000 de lei - sa-i zboare trabucului capul cind il ia un dor de pufaiala. „Multi nu stiu ca havanele nu se fumeaza, ci se pufaie“, precizeaza Radu Darie.

Femeile, cele mai accesibile pentru producatori

Citeste si:

„Femeile care intra la noi sa cumpere sint fie cele din umbra unui om puternic, fie cele sponsorizate. De cele mai multe ori cumpara marcile preferate de barbatii pentru care le iau“, spune directorul de la Casa del Habano. Ele insele rar fumeaza, caci, sustine Razvan Voncu - si el un „cigar aficinado“ -, trabucul e asociat cu lucruri care nu le plac femeilor: wiskey-ul single malt si inca ceva, pentru care femeile nu au timp - contemplatia. „Trabucul nu-ti rezolva nervozitatea, asa, ca tigarile. In plus, e destul de dificil ca o gurita asa de mica precum cea a femeilor sa inhate un Robusto!“, finalizeaza Razvan Voncu argumentatia sa, folosindu-se de argumentul marimii.

In America, femeile au fost convinse sa puna piciorul in pragul misoginei lumi a trabucurilor prin ’97-’98. Extraordinara recolta de tutun a acelor ani din insulele Caraibe a impus producatorilor crearea unui plus de public tinta, in afara barbatilor, care sa le pufaie marele surplus. Cum de tineri nu se puteau apropia, caci furia ONG-ista le-ar fi gaurit buzunarele prin tribunale, femeile le-au parut mult mai accesibile. Cu ajutorul unor sex simboluri, precum Sharon Stone, in campaniile publicitare, producatorii au aprins flacara pasiunii pentru trabucuri in femeile americane. Desi, oficial, in SUA trabucurile cubaneze sint un mit, interzise fiind de pe vremea lui Kennedy, care astfel a vrut sa-l lipseasca pe Fidel de niste bani buni, daca stii la cine sa cauti, tot gasesti. „Doar nimic nu e imposibil, nu?“, ride Haritonovici.

Productia record din Caraibe nu tintea piata europeana, asa ca femeile batrinului continent au ramas la fel de reci si azi fata de placerea oferita de un trabuc de calitate. „Sa vezi o femeie frumoasa fumind trabuc e o chestie de care vorbesti o saptamina, dar la care te gindesti doua luni dupa aia“, spune Radu Darie ce pierd nefumatoarele in ochii barbatilor.

Havanele, la negru in Havana

„In America anilor ’97-’98 vedeai peste tot femei pufaind, in restaurante, baruri si cluburi, dar cu noile reglementari din 2000 impotriva fumatului, in SUA nu mai ai voie sa fumezi aproape nicaieri. Nici pe o terasa in aer liber, abia in cluburi speciale de fumat“, regreta aficinado-ul Haritonovici. Lasa sa se odihneasca in scrumiera ce-a mai ramas dintr-un Cohiba, cubanezul lui preferat, pe care si in Paris, la cabaretele Crazy Horse sau Lido, l-a pufait ca-n liceu, pe ascuns, ca deranja „profesoarele“ din public cu mirosul lui.

„Ce ciudat! Doar dintotdeauna simbolul cabaretelor a fost omul de afaceri grasan cu trabucul. Am fumat acolo pe sub masa!“. Haritonovici da ca sigura moartea fumatului liber si in Romania, daca in 2007 aceasta va intra in UE. Numai in Cuba vezi femei si barbati pufaind cu naturalete deopotriva in restaurante de lux sau pe-un ciot de scaunel in strada. „Atitea chistoace de trabucuri sint acolo pe jos, ca la noi chistoacele de tigari! Sint destui care ruleaza in strada trabucuri pentru turisti. Altfel, in Havana veche vezi oameni care numai cu asta se ocupa: cu fumatul. Stau in strada, au ditai trabucul in gura, nici macar nu e aprins, si se uita la lume. Vrei sa-i fotografiezi, sar si-ti cer 2 pesos de fotografie – un pesos e cam un dolar“, spune Istvan Lorincz, care a facut „o vizita de studii“ in tara lui Fidel.

„Tot din strada poti sa cumperi la negru cutii de trabucuri facute de celebra fabrica Habano SA, cu tot cu certificat de garantie, la jumatate de pret. 40-50 de pesos in loc de 90 de pesos cit e oficial cutia“, continua Lorincz, care nu e un mare aficinado, dar apreciaza din cind in cind un trabuc bun. Bani buni, daca te gindesti ca oficial salariul mediu pe economie in Cuba e de 40 de dolari. „Dar taximetristul nostru ne-a zis ca el avea salariul 8 pesos convertibili. Au doua feluri de pesos, unul convertibil, care face un dolar si vreo 10 centi, altul neconvertibil, de vreo opt ori mai mic“.

O poveste de amor, sa nu se plictiseasca torcedorul

Pe turistul care trece pe la „galere“- sectiile din fabricile de havane unde se ruleaza trabucurile – nu mai au cum sa-l ia caldurile vazind trabucurile rulate exclusiv pe pulpele cubanezelor, asa cum le mergea legenda. „Torcedorii – cei care le ruleaza - sint femei si barbati de toate virstele. Stau in niste camere ca salile de clasa, la pupitre, ca si cind ar fi colegi de banca, si pe acestea ruleaza. Unul dintre ei sta in fata, ca la catedra, si le citeste, ca sa nu se plictiseasca. Cel mai mult le place literatura asta erotica usurica“, a aflat Istvan Loricz.

„La capat de linie au un degustator, care sta doar si pufaie, foarte rar isi mai noteaza cite ceva. O fi seful de sta doar si fumeaza, m-am intrebat eu cind l-am vazut!“, ride Lorincz. Doar unul din zece care ucenicesc la rulat trabucuri ajunge sa poarte numele de torcedor. Regulile-s foarte stricte, toate trabucurile dintr-o anumita marca trebuie sa fie identice calitativ.

In fiecare cutie de trabucuri este si semnatura torcedorului. „Te uiti la hirtiile alea, au niste semnaturi puerile, de clasa I sau a II-a. N-au ei multa scoala, dar sint smecheri!“, spune Lorincz. Torcedorii au voie sa fumeze cite trabucuri vor in „sala de clasa“, care pute de-ti taie respiratia a peste putred de la foile mari de tutun, dar nu cu trabucuri isi trag ei sufletul, ci cu tigarete. O vorba in Cuba spune ca esti nimeni atunci cind nu ai bani de tigarete.