Prima oara cand europenii au descoperit tutunul a fost in 1492, in timpul expeditiei lui Christophor Columb. Tot in istorie, faimoasa Caterina de Medici a introdus tutunul in Franta. Lucrarile arheologice in America de Sud au adus la lumina folosirea ancestrala a pipei, cu o mie de ani inaintea erei noastre. Aventurierii noii lumi au fost primii fumatori occidentali si au fost primii care au dus frunzele uscate de tutun, fumatul era pentru placere.

In secolul XI, tutunul era renumit pentru capacitatile terapeutice. Era considerat pe atunci un medicament miraculos. Jean Nicot amasadorul Frantei in Portugaliei nu ar fi ramas in istorie daca un comerciant intors din America nu i-ar fi vandut frunzele uscate de tutun. El este cel care l-a daruit Caterinei de Medici pentru virtutiile sale, ca tratament pentru migrene. De aici termenul de “nicotiana.” Astfel tutunul isi castiga notorietatea ca “D’herbe a’ La Reine.” Foarte repede apoi tutunul se raspandeste in Italia 1561, Anglia 1565, Germania 1570 si 15 ani mai tarziu in China si Japonia, in Africa in 1593. La sfarsitul secolului al XVI-lea, tutunul este cunoscut in toata lumea.

Primul adversar al tutunului apare in Anglia. In Persia Le Shah Abhas facand referinta la legile Coranului, a decis taierea buzelor fumatorilor. In Constantinopol sultanul Amurat IV ardea fumatorii. Papa Urbani al VIII-lea a interzis tutunul in 1642, sub pedeapsa excomunicarii.

Franta a adoptat o atitudine mult mai permisiva, descoperind beneficiile financiare ale comertului cu tutun, prima oara prin intermediul lui Richelieu si apoi Colbert. Au aplicat taxe foarte mari acestui produs. Multumita acestor masuri Franta la sfarsitul secolului XVIII a incasat 30 de milioane in acea epoca.

In 1868 ia fiinta prima Asociatie impotriva Tutunului in Franta, care il va avea ca membru in 1881 pe Pasteur, unul dintre cei mai cunoscuti oameni de stiinta in acele vremuri. In 1944, soldatii americani GI, in lupta pentru eliberarea Europei, au adus cu ei tigarile precum Malboro, si de atunci aceste marci au invadat pietele europene. Si apoi in 1950 se recunoaste in mod oficial ca tutunul este toxic, prima cauza a mortalitatii ce poate fi evitata.

Fabricantii marcilor de tigari au incercat sa atraga cu precadere tinerii, marketingul acestei industrii fiind orientat catre adolescenti, principala tinta. Fumatul si permisul auto sunt, in societatea moderna, puntea de trecere intre adolescenta catre statutul de adult.

Fumator sau nefumator?

Alegerea unui restaurant pentru cina cu prietena mea nefumatoare se trasforma deseori intr-o lunga dezbatere. Ajungem de multe ori la concluzia de a nu mai merge intr un restaurant in oras. Ultima seara am mers impreuna cu un cuplu de prieteni romani, cu cei doi copii ai lor, intr-un restaurant bun din Bucuresti, din Centrul Vechi. Din pacate restaurantul ales era plin de fum de tigara, mai mult decat atat, la masa de langa noi se fuma trabuc. Cum era mai dificil sa speram ca fumul de tigara se va dispi sau persoanele de langa noi vor renunta subit la fumat, concluzia noastra a fost sa alegem un alt restaurant.

Unde se poate merge la restaurant intr-o Romanie europeana cu doi copii pentru petrece o seara placuta? Pot sa inteleg acest viciu, insa sunt complet impotriva unei cine romantice sau a uneia impreuna cu prietenii intr-un local plin de fum cenusiu.

In Franta este complet interzis fumatul in baruri, locuri publice, cluburi si cu atat mai mult in restaurante. Asta reprezinta un mare plus: simturile sunt deschise, exista o mult mai mare armonie intre ceea ce gusti, ce mirosi, placerea preparatelor, si nu mai este acea agitatie legata de fumat. Fumatorii dornici de o tigara pot fuma doar afara. Sincer, si eu ca fumator ocazional sunt bucuros cand merg la restaurant si gasesc mai multi nefumatori in jurul meu.

Intr-un restaurant gastronomic nu se foloseste faina cu esenta prea puternica, pentru a nu deruta simturile oaspetilor. Este ca si cu esentele de parfum prea puternice care pot deranja. O doamna cu un puternic “Guerlain” cu siguranta nu va trece neobservata. Mirosul nostru este poate subdezvoltat datorita poluarii. Cred ca toti am gasit diferenta aerului puternic de munte sau frumusetea unei zile in natura. Simturile se trezesc la viata.

Un restaurant gastronomic este un dans al emotiilor si al simturilor. Armonie si dans – fiecare fel de mancare conduce pas cu pas spre o explozie a simturilor.

Am avut si eu de a face cu situatii dificile: cand oaspetii aprindeau o tigara, farfuria se intorcea si drumul culinar trebuia inceput de la capat. In Romania am fost printre primii chef care a sugerat impartirea restaurantului intre fumatori si ne-fumatori.

In Franta, in toate restaurantele, inclusiv Michelin, legislativa se aplica in aceeasi masura: lumea fumatorilor este si mai complicata – camera de fumatori, complet izolata are un geam aproape “blindat”, o ventilatie extrem de puternica. Comanda se face prin interfon iar chelnerii nu au acces, este interzis sa patrunda in camera fumatorilor – comanda se livreaza ca prin “hublou”. O singura pesoana este autorizata – proprietarul restaurantului. Nerespectarea acestor reguli duce cu siguranta la sanctuni financiare si juridice foarte dure. Prietena mea, extrem de surprinsa, se intreba cand se va ajunge la astfel de masuri in Romania? I-am raspuns ca in Romania, lumea banilor este mai presus decat legislatia.

Citeste si:

Cu siguranta dupa o pranz/cina in unul din restaurantele din Franta, Italia, Germania, tarile nordice nu trebuie sa alergi sa schimbi garderoba pentru a scapa de mireasma de tutun.

Ce se intampla insa in Romania? Inca se pot gasi restaurante unde parca ne aflam intr-un cazinou clandestin din Maccao in anii ‘70, unde este o ceata de o poti taia cu cutitul. Este si mai bizar ca nefumatorii sunt nevoiti sa treaca prin spatiile destinate fumatorilor pentru a ajunge la locurile lor. Respectarea acestor norme este responsabilitatea proprietarilor. Poate insa problema cea mai mare este ca legea nr. 349/2002 rareori este respectata sau interpretata corect, si drepturile sunt nefumatorilor incalcate:

- Barurile, restaurantele, discotecile si alte spatii publice cu destinatie similara vor delimita si vor asigura ventilatia spatiilor destinate fumatorilor, astfel incat aerul poluat sa nu patrunda in spatiul pentru nefumatori.

Insa, in acelasi timp, in aceasta lege se specifica faptul ca in restaurante trebuie sa existe spatii special amenajate, sa fie marcate, la loc vizibil, cu unul dintre urmatoarele indicatoare prin care sa se indice: ‘Spatiu pentru fumatori’, ‘Loc pentru fumat’, ‘Camera de fumat’, ‘Incapere in care este permis fumatul’, astfel incat orice persoana sa poata fi avizata de faptul ca numai in acel spatiu se poate fuma.

Astfel ca astazi in restaurante gasesti direct indicatia precisa «In acest restaurant se fumeaza» , iar nefumatorii pot doar sa accepte acest fapt. Restul articolelor din legislatie cu privire la asigurarea unui spatiu bine ventilat dedicat nefumatorilor nu se mai regaseste si in practica.

Probabil ca s-au gasit alte cai de solutionare a eventualelor nereguli gasite de autoritati. Desi nu ar trebui sa ca autoritatile romane sa controleze, ci proprietarii acestor afaceri si bunul simt. In societate, anumite reguli trebuie respectate pentru a putea convietui. In acelasi timp, autoritatile publice reusesc sa interzica consumul de alcool in cazul unei greve sau a unui meci de fotbal. Cu toate ca exista atatea masuri de corectie in cazul nerespectarii legii, in cazul fumatului sanctiuniile nu au avut efectele scontante.

Si am putea sa ne gandim si la prevederile din Constitutia Romaniei unde regasim ideea ca libertatile individuale se opresc acolo unde nu incalca drepturile si libertarile altei persoane, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul al un mediu inconjurator sanatos. Asadar, orice persoana are dreptul de a se bucura de aceleasi privilegii, incluzand alegerea de a fuma sau nu, alegerea de a savura o cina romantica fara fum de tigara.

Mai mult decat atat, in anii 2007-2008, m-a bulversat total promovarea incisiva a unor marci de tigari care sponsorizau mult mai mult afacerile care aveau ca grup tinta tineri. Ceea ce sustineau atunci era cu cat sunt mai tineri clienti, cu atat cota de sponsorizare era mai mare: “Ei sunt clientii nostri de maine, cu cat incep sa fumeze mai devreme, vor fuma pentru mai mult timp” afirmau reprezentantii de vanzari. Iar imaginea brandului primelor tigari va ramane mult timp impregnata in memoria lor.

Si mai trist este ca si astazi in Bucuresti se regasesc langa scoli chiscuri sau mini-market-uri care vand tigari. Totul se intampla cu ajutorul statului, care nu aplica pedepse dure in aceste cazuri.Din nou este interpretarea indoielnica a legii. De ce nu se introduca ceste chioscuri direct in gradinite? Sa urmam principiile marcilor de tigari. Cu cat incep mai devreme sa fumeze…

Mi-aduc aminte si acum ce imi spunea bunicul meu: “La 14 ani fumezi pentru a demonstra ca esti barbat, iar la 40 de ani renunti la fumat pentru a arata ca esti barbat.” Chiar si in cazurile consacrate ale marcilor de tigari, cum ar fi faimoasa campanie publicitara Malboro, mentalitatile se pot schimba. Acum imaginea simbolului lor, cowboy-ul apare in reclame cu un fir de iarba, in locul tigarilor.

De parte de mine gandul de a fi extremist, insa intr-un restaurant fine dining va sugerez sa asteptati cafeaua de la sfarsitul cinei pentru a fuma. Si trebuie sa ne aducem mereu aminte sa respectam nefumatorii si sa ne intoarcem la principiile unei societati sanatoase unde limita libertatii fiecaruia dintre noi este data de libertatile celorlalti.