Sustainable Urban Mobility Plans (n.a Planurile de Mobilitate Urbana Durabila) descriu orasul in termenii unui loc destinat comunitatilor si relatiilor intre oameni. Principiile sunt relativ simple, insa de ceva vreme abandonate, daca ne gandim la Bucuresti. Arterele mari, destinate traficului rutier, aduc grave prejudicii mediului si creaza „viduri urbane” intre diverse comunitati. Bulevarde precum Nicolae Balcescu sau Mihai Bravu, din Bucuresti, despica zonele prin care trec astfel incat notiunea de cartier, in sensul de comunitate inchegata in jurul unor puncte de interes, nu poate fi aplicata. Prin astfel de sosele largi, cu trafic intens, se creeaza o segregare intre comunitati. Pentru ca lucrurile sunt facute de demult asa, e greu sa refacem tesutul urban acum, in acord cu principiile suveranitatii cetatenilor. Paradoxal, in Bucuresti, proiectele urbane sunt in continuare destinate traficului si arata prea putina consideratie pentru pietoni.

Nervi in toate directiile

Modalitatea de gestionare a mobilitatii, in Bucuresti, are un impact major asupra relatiilor interumane. Scindarea nu este doar de ordin fizic, ci a generat o antagonizare a categoriilor de participanti la trafic. Bicilistii urasc soferii, pietonii urasc biciclistii, iar soferii ii urasc pe toti deopotriva. Prin lipsa de sistematizare coerenta si de integrare a tuturor modalitatilor de deplasare, tensiunile dintre participantii la trafic alimenteaza disconfortul resimtit in spatiile publice. Or mobilitatea urbana nu tinteste doar scurtarea distantelor pe care le parcurg oamenii in oras, ci, mai ales, calitatea vietii.

De exemplu, proiectarea arterelor mari reprezinta un pericol pentru viata pietonilor. O statistica din 2010 a Brigazii Rutiere arata ca principalele trei motive pentru producerea accidentelor in Bucuresti sunt traversarea neregulamentara, neacordarea prioritatii pietonilor si viteza excesiva. Avand in vedere ca principalele strazi pe care aceste accidente au loc sunt soseaua Colentina si Bulevardul Nicolae Grigorescu, se reconfirma teza conform careia soselele late incurajeaza un tranzit rapid al autovehiculelor, precum si traversarea iresponsabila de catre pietoni. Este axiomatic deja: sosele largi sunt nefavorabile mersului pe jos si incurajeaza comportamentul iresponsabil (prin cresterea vitezei) pentru soferi.

Lucrurile sunt cu atat mai ciudate cu cat, se pare, bucurestenii considera traficul ca fiind una dintre principalele probleme din Bucuresti. Conform studiului SNSPA, citat de revista Urbanismul (nr. 10 / 2011), doar 39% dintre locuitorii Bucurestiului folosesc masina personala in timpul saptamanii. Restul aleg mijloacele de transport in comun. Acelasi studiu arata ca 83% dintre cetateni doresc mai multe spatii pietonale, iar 75% dintre acestia doresc limitarea vitezei in zonele centrale.

Planificare sub ochii Europei


In acest moment, la nivelul Uniunii Europene exista o Carte Alba a Transportului Urban. Documentul cuprinde un set orientativ de reguli si principii care ar trebui sa guverneze orice plan de mobilitate urbana.

Inainte de toate, procesul de planificare trebuie sa fie unul la care participa toate persoanele ori entitatile din cadrul comunitatii. Orice interventie urbana trebuie sa respecte principiul participarii publice, pentru ca orasul este un spatiu public si comun. Etapa de consultare publica legitimeaza public orice interventie urbana si responsabilizeaza cetatenii in raport cu spatiul pe care il ocupa.

Planificarea trebuie sa fie facuta cu un angajament ferm pentru dezvoltare durabila in sensul dezvoltarii economice echilibrate, echitatii sociale si bunei credinte fata de mediu. Asadar, nu construim doar pentru investitori, ci si pentru locuitorii oraselor.

Pentru ca planificarea sa fie relevanta, este necesara o viziune clara, un plan concret, cu obiective masurabile si integrate intr-o ampla strategie de dezvoltare durabila a comunitatilor. Planificarea mobilitatii urbane trebuie sa cuprinda toate formele de deplasare (pietoni, biciclete, motociclete, autoturisme, transport in comun), cat si stationarile (parcarea). Pentru toate acestea trebuie gandit un sistem integrat si etapizat, astfel incat sa poata fi urmarit progresul si masurate obiectivele atinse.

Monitorizarea implementarii proiectului este imperios necesara pentru a determina eficienta si utilitatea planificarii initiale. Pe tot parcursul planificarii si implementarii strategiei trebuie sa existe un proces de evaluare in termeni de beneficii si costuri.

Configurarea unor spatii pentru oameni are potentialul de a inchega comunitati autentice si de a consolida dimensiunea identitara. Cat despre raportul dintre autoritati si cetateni, procesele participative care aduc laolalta toti actorii urbani vor genera efectul de sustinere a deciziilor administratiei publice locale. Asadar, administratia nu va mai fi doar in ipostaza de furnizor de decizii pentru cetateni. Pur si simplu, va fi alaturi de cetateni.

Lipsa de disciplina va costa

Planurile de Mobilitate Urbana Durabila sunt o alternativa inteligenta si, in curand, obligatorie pentru toate orasele cu mai mult de 100.000 de locuitori. In absenta unor astfel de planificari, primariile acestor orase nu vor mai avea acces la fonduri nerambsursabile pentru dezvoltarea infrastructurii. Faci un plan, dar stai in fata!

Acest material face parte din colectia de resurse a primei comunitati de practica pentru dezvoltare durabila din Romania. Comunitatedurabila.ro isi propune sa ofere celor interesati un instrument colaborativ de invatare pentru dezvoltare durabila si reuneste in acest sens experti si manageri de proiecte din domenii diverse, cu totii motivati sa dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.

Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finantat de Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeste in oameni!” initiat de Asociatia Salvati Dunarea si Delta in parteneriat cu ActiveWatch si implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.