Undeva in sudul regiunii Toscana, intr-un peisaj ce aduce aminte de dealurile Mehedintilor, pe 2900 de hectare se cultiva, in randuri aliniate perfect, struguri nobili, maslini, trufe si prune. Sunt vinuri Banfi renumite la nivel mondial si premiate ani la randul cu medalii de aur, sunt tehnologii patentate ce au grija de calitatea finala a licorii lui Bachus dar, mai presus de orice, sunt oameni ce „invart miliarde” si totusi sunt modesti si deschisi.
In soarele italian, langa Castelul Banfi situat pe varful unui deal, cinam alaturi de reprezentanti ai familiei ce detine business-ul de vinuri – fratii Harry si John Mariani. In varsta de peste 90 de ani, acestia traiesc in prezent in New York, lasand business-ul pe seama „celor mai tineri” - Cristina Mariani-May, fiica cea mai tanara a lui John Mariani si James Mariani, fiul mare al lui Harry Mariani.

In spatele meu, aproape de zidurile Cetatii Banfi, cumparata la putin timp de cand fratii au pus bazele business-ului in 1978, se afla sprijinita o presa de vin veche, din secolul 20. „Sa ne aduca aminte de trecut, de unde venim”, spune, zambind, in fata mea, Alessandro Niccolai, director de vanzari pe Romania, China sau Rusia a vinurilor Banfi. „Dar stai sa vezi ce tehnologii lucram in prezent!”. Gusta cu subinteles si cu pofta din vinul Poggio alle Mura, Brunello di Montalcino din 1999 si intreb cam cu cat s-ar vinde sticla aceasta intr-un restaurant.

„Sa stii ca nu mai sunt foarte multe sticle din acest soi in comert! Dar daca e sa comanzi una intr-un restaurant din apropiere, ar costa, sa zicem, undeva intre 400 si 500 euro”, spune el.

Alessandro este si el ruda cu intemeietorii businessului insa prefera sa nu spuna deschis acest lucru. Este extrem de pasionat de ceea ce face si acest lucru transpare din fiecare gest pe care il face, amplu, deschis. Degusta cu placere fiecare gura de vin si, desi este prima oara cand stau cu el la masa, pare ca deja ne stim de multi ani.

Fratii Mariani au primit anii precedenti o oferta de circa 500 milioane de euro din partea miliardarului rus Roman Abramovich pentru a ceda Castelul Banfi dar acestia au refuzat, un refuz politicos dar ferm. „Intr-adevar, fiind o afacere de familie, nu va fi listata pe Bursa si nici cedata”, spune, la randul ei, Lorella Carresi, communication manager pentru Banfi. Cu ea va urma sa realizez in orele ce vor urma un tur complet al fabricii Banfi, al birourilor si, la final, totul urmand sa culmineze cu degustarea a patru soiuri din cele 35 de tipuri de vinuri produse pe „mosia Banfi”.

Degustare „ca la carte” si obiceiuri vechi


Fiecare fel de mancare pe care il servim este acompaniat de un vin potrivit. Observ cum chelnerul, foarte curat imbracat, toarna mai intai un strop de vin „stapanului mesei”, in cazul nostru gazda, Alessandro. Acesta miroase lichidul, il roteste in pahar pentru oxigenare apoi gusta. Dupa ce plimba lichidul in gura, aproba multumit si chelnerul continua sa toarne.

Este un obicei vechi de tot. Gazda trebuie sa guste prima vinul. Foarte rar se intampla ca vinul, din cine stie ce motive, poate sa nu fie extraordinar si atunci stapanul casei isi protejeaza invitatii si cere alta sticla”, explica Alessandro Niccolai. Apoi, in fata camerei, accepta sa explice cum trebuie degustat un vin si ce simte el.

La masa cu noi se afla si Bogdan Ciocoveanu, general director al Lerida, International Fine Wine & Spirits, unic importator autorizat al vinurilor Banfi in Romania.

„Cel mai vechi vin din oferta noastra este un Poggio All'Oro din 1998, sticla se vinde cu circa 600 de lei. La afaceri estimate de 6-7 mil. euro, circa 2 mil. euro pe an provin din vanzarea acestui brand de vin nobil”, spune Ciocoveanu, vadit mandru de cresterea de 30% a vanzarilor in Romania al acestor tipuri de vinuri din Italia.

„Este cea mai mare crestere inregistrata de Banfi intr-o tara din lume!”, subliniaza Bogdan, el insusi degustand vinurile aduse la masa. Banfi exporta vinuri in practic toate tarile din lume in Romania incepand business-ul in urma cu noua ani.

In fata mea, la o alta masa, ia cina „fata cea mica” si mostenitoarea „imperiului Banfi”. Imbracata in alb, la circa 70 de ani, o vad cum se ridica de la masa si incepe sa stranga, singura, tacamurile si farfuriile din care a degustat ea, dar si ale altora. Un om care, efectiv, poate doar pocni din degete si chelnerii ar servi-o, alege sa nu incurce ci, cu modestie, trebaluieste de una singura. Raman putin fixat pe imagine.

Productie, si de ce ai alege vinurile Banfi?


Castello Banfi este primul producator de vinuri din lume care a primit International Recognition for Exceptional Environmental, Ethical and Social Responsibility (ISO 14001 si SA8000), fiind desemnat zeci de ani ca „cel mai bun producator de vinuri din Italia”. Alessandro Niccolai subliniaza ca, pe plan mondial, vinurile Banfi sunt in top 20.

„Noi realizam lucruri pe care niciun alt producator italian nu poate sa le faca. Avem patente asupra tehnologiei Horizon, de exemplu, care prin combinatia lemn-otel inoxidabil ofera atat calitatile de neegalat ale unui lemn bun, ce lasa gust placut in vin, cu usurinta spalarii otelului inoxidabil si a reglarii mai facile a temperaturii”, subliniaza un avantaj Lorella Carresi.

(CLIP - cateva ganduri despre productia otetului balsamic marca Banfi)



Alessando Niccolai completeaza si spune ca spre deosebire, de exemplu, de vinurile frantuzesti, cele produse de ei „ofera o calitate mai mare la un pret mai bun”. In magazinul de langa Castelul Banfi preturile unei sticle de vin variaza, in functie de an, soi si marimea sticlei, de la 4-5 euro la cateva sute de euro. „Atragem si public premium, milionari, politicieni, antreprenori, dar si oamenii de rand, care vor un vin bun la pret bun”.

Anual, compania produce circa 9 milioane de sticle de vin. Business-ul este satisfacator din punct de vedere al profitului, spune Niccolai, fara a oferi insa date exacte.

„Daca ar fi sa ma plang de ceva, as spune ca ar trebui ca noi, producatorii de vinuri din Italia dar si din intreaga lume, sa conlucram mai mult, sa fim mai apropiati si sa ne sprijinim in eforturile noaste de a crea vinuri din ce in ce mai bune. Sa facem echipe, nu doar sa concuram! Noi tot timpul, dupa un timp admis de lege, am oferit studiile noastre si concurentei – contra cost”, continua directorul de vanzari pe Romania.

Incalzirea globala afecteaza vinurile


Daca anul 2010 a fost considerat unul foarte bun, 2011 a fost ceva mai slab, din cauza schimbarilor climatologice. „De-a lungul ultimilor ani am observat cum clima a devenit mai arida iar fenomenele meteo de scurta durata mult mai violente. Avem furtuni, inundatii, lucruri care se intamplau rar de tot acum 20 de ani”, spune Alessandro.

Incalzirea globala nu afecteaza inca in mod direct productia de vinuri dar, in timp, este posibil ca producatorii sa trebuiasca sa ia masuri speciale pentru a-si proteja sursa de venituri.

Mai mult, pentru anumite tipuri de vinuri (Brunello sau San Giovese), legea italiana interzice irigarea pamanturilor. „Desi aparent poate parea ceva gresit, nu este. Prin aceasta masura se pastreaza 100% naturaletea si savoarea strugurilor. Daca acel soi ar fi irigat, fructul ar creste, nu ar mai avea proprietatile initiale. Ar iesi, intr-adevar, un vin foarte bun, de patru stele, dar nu extraordinar, de cinci stele”, explica Alessandro Niccolai.

Castelul si imprejurimile


Ne ridicam de la masa si, alaturi de Lorella, Alessandro si Bogdan incepem o scurta vizita a „mosiei” Banfi.

Inca de pe drumul (renovat si imbunatatit chiar de actionari – n.r.) spre castel am observat viile intinse pe dealurile Toscanei, strugurii negri ce inca mai atarnau in ciorchini grosi pe unele vite. Intre randuri, in spatiile de demarcare, sunt plantati maslini din care compania face ulei. Pe langa acesta, Banfi produce si otet balsamic, printr-un proces ce aveam sa il aflu mai tarziu, in aceeasi zi.

Castelul, cumparat pe bani grei de cei doi frati actionari la inceputul anilor '80, poate fi vizitat de catre oricine si, mai mult, contra unui pret destul de piperat (450 euro/noapte, cel mai ieftin) poti si dormi intr-un lux si peisaj rar intalnite, in atmosfera secolului XII dar cu modernele piscine, televizoare, Internet sau sala de sport.

In incinta castelului, renovat in urma cu cateva decade, poti vizita si un muzeu (contra cativa euro) in care sunt expuse obiecte vechi de cateva secole ce au apartinut multiplilor proprietari ai castelului. Istoria acestuia nu este lipsita de razboaie, asalturi, sange si tradari, dupa cum aveam sa aflu citind placa din fata Castelului Banfi.

Pe drumul ce duce spre castel, pe partea dreapta, intr-o cladire din secolul XVII (renovata de asemenea) se afla o sala de mese, o zona de degustare si cumparare a vinurilor precum si spatiul de depozitare al butoiaselor (circa 25 de kg fiecare) cu otet balsamic.

Butoaiele sunt aliniate cate cinci si la fiecare doi ani cel mai dinspre culoar este pus in comert. Practic, otetul este vechi de 10 ani si are, intr-adevar, un gust demn de cei 40 de euro/sticluta de 125 ml. Deasupra butoaielor este o panza alba prin care se poate evapora si filtra, de-a lungul anilor, lichidul in surplus aflat in ele. Daca panza se pateaza cat de putin, butoiul este imediat aruncat. „Productia este mica la fiecare an, dar tinem la excelenta. De aceea si pretul este mai ridicat decat in cazul altor produse concurente”, spun reprezentantii companiei.

Butoaiele sunt realizate din diferite tipuri de lemn astfel incat fiecare otet rezultat are anumite arome – de fructe, de alune sau de flori.

Cum iesi din pivnita reglata termic, „te lovesti” de tufe dese de rozmarin din care chelnerii culeg si, dupa spalare, iti servesc, proaspat, in farfurii, alaturi de carnuri, cartofi si, bineinteles, vinuri. Rezervarea pentru o masa de pranz se poate face chiar si cu cateva luni inainte, pentru a prinde loc.

Aceasta este insa doar o mica parte a ceea ce urma sa vad. Dupa vizita de cateva ore la Castelul Banfi, gazdele mele insista sa mergem sa vedem intreaga capacitate de productie la Fabrica Banfi, situata la cativa kilometri distanta, precum si birourile de marketing ale companiei. Sute de hectolitri de vin in mii de butoaie, sute de angajati, un birou cu iz de vinoteca, aparatura ultra moderna ce transforma strugurii in licoarea ce acompaniaza mancarurile preferate din sute de mii de restaurante dar si peisaje si povestiri surprinzatoare afla in urmatoarea parte a reportajului wall-street.ro la unul dintre cei mai mari producatori de vinuri din lume.

Tu ce vinuri preferi? Ai incercat vreodata vinurile italienesti? Cum ti se par? wall-street.ro te incurajeaza sa comentezi.
Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Lifestyle »


Setari Cookie-uri