De aceea, obisnuit fiind, nu mica mi-a fost mirarea sa vad un restaurant care arata cam ca un fast-food, insa in care am mancat multe lucruri fine, cum gasesti in nu foarte multe locuri in Capitala. Si cand spun ca arata ca un fel de fast-food, aceasta e dupa standardele de imagine din Bucuresti, pentru ca dupa acelea din Cluj – fiindca acolo e acest restaurant – imi inchipui ca e catalogat in alt fel.

Am uitat sa intreb de la ce vine numele restaurantului, adica Baracca. Auzisem de el, se spune ca e, probabil, cel mai bun din Cluj si, poate, chiar din toata Transilvania. De aceea, cand am intrat in el si am vazut primele mese din plastic, ca de McDonald’s, am iesit din nou in strada ca sa ma mai uit o data. Scria, intr-adevar, Baracca, asa ca am intrat din nou, cu inima destul de indoita, totusi.

M-am lamurit partial cand mi s-a spus ca in prima jumatate a salii mananca cei grabiti si cu salarii mai mici (sau cu rate mai mari la banca), pe cand cei cu mai putine griji si mai largi la punga pot merge in fundul salii, unde mesele de plastic au fete de masa, iar scaunele sunt nu de plastic alb, ca dincolo, ci din plastic cafeniu inchis si ceva mai comode, ca niste demifotolii.

Citeste si:

Meniul a fost si el o mica surpriza, pentru ca nu avea capitole separate pentru bogati si pentru nebogati, ci pizza si pastele celor din jumatatea fara fete de masa erau amestecate cu feluri de mancare cu denumiri sofisticate, de bucatarie fina. Sigur, nu te opreste nimeni sa scrii orice in meniu. Asa ca nu am luat prea mult in serios trimiterile catre Grande Cuisine si cele catre bucataria Fusion, insa cand au ajuns farfuriile pe masa am avut o surpriza destul de consistenta. Fiind mai multi la masa, am putut lua mai multe feluri. Totul a fost bun si foarte bun, ca la marile restaurante din Bucuresti. Produsele si toata materia prima erau de calitate, alese cu grija. Prepararea foarte buna si ea, nu imi aduc aminte sa fi remarcat ceva negativ semnificativ. Iar prezentarea la fel, si ea atent facuta, de oameni care stiu bine ce e aceea o bucatarie fina, fara indoiala.


Preturile sunt cam ca la Bucuresti, o masa in doi, cu o sticla cu vin bun (din care au destul de multe), iti extrage pe nesimtite vreo 5-600 de lei de pe card cand stai pe scaunele maro, si de vreo trei ori mai putin cand stai pe cele albe, mai in fata. Clienti am vazut multi, la pranz era plin in partea din fata si cam pe jumatate in spate.

Daca acest Baracca ar fi in Bucuresti, cu scaunele lui de plastic albe si maro, nu cred ca ar intra nimeni in partea din spate. Si din cauza scaunelor, evident, insa si pentru ca nu exista o usa, o draperie, ceva, care sa arate clar unde sunt salariile mari si unde celelalte. De ce functioneaza, totusi, in Cluj, eu nu stiu sa spun. Tare as vrea sa primim niste comentarii de la cititorii din partea aceea de lume… Oricum, Baracca e unul dintre restaurantele cele mai bune din tara, si e de pus pe lista oricui merge la Cluj si vrea sa manance foarte bine.

Sursa foto: www.baracca.ro