Au o cladire noua acolo, in forma de foisor circular, cu geamuri mari, pe aproape toate partile, care dau spre terasa din spate si spre niste terenuri de tenis. Terasa e foarte frumoasa, fiind facuta chiar printre copaci, destul de desi, ti-ar da senzatia unei mici paduri, daca nu ai sti ca la cativa metri e autostrada. Cred ca acea cladire a fost facuta in mod spacial pentru asa ceva, e bine amenajata unui astfel de scop, conceptul e destul de unitar, lucrurile de calitate.

Meniul e destul de bogat la Danke Bavaria, cu felurile cunoscute din bucataria germana. Supa de cartofi a fost destul de buna, taiteii lor cu ceapa calita – ceva de neocolit intr-un restaurant german – au fost buni si ei, insa ceva mai putin decat ne-am asteptat, avand prea mult ou si ceapa rumenita, crocanta, in loc de mai multa ceapa calita, moale. Coastele de porc au fost consistente, o portie foarte mare, insa fara sos si putin uscate; eu, personal, le prefer fara crusta, mai mult fierte si mai moi, si cu sos, neaparat. Varza calita acra a fost buna, tocanita de legume, ratatouillle asa si asa, la fel si o salata de nu mai tin minte ce fel. Desertul a fost excelent, clatite pufoase taiate marunt.

Preturile sunt normale la Danke Bavaria, mai ales ca portiile sunt consistente. Serviciul e destul de bun, cu personal amestecat, cu chelneri « de meserie » cu figuri preocupate, alaturi de chelnerite dezinvolte si placute. Clienti erau, mai multi pe terasa.

Asadar, Danke Bavaria e unul dintre putinele restaurante cu specific german din Bucuresti – daca apropierea de Otopeni poate justifica o asemenea afirmatie – un restaurant bun, care ia lucrurile in serios si in care gasesti ceea ce te astepti sa gasesti. Spre diferenta de alt restaurant german, Die Deutsche Kneipe, de pilda, care e foarte rustic si informal, mult mai apropiat de imaginea idilica a nemtilor care stau pe banci de lemn, beau bere si inghit carnati lipiti de vecinii de masa pe care i-au cunoscut cu trei minute in urma, insa cu care acum sunt cei mai buni prieteni, Danke Bavaria e imaginea citadina a restaurantului german, mai rece si impersonala, care nu se potriveste in totalitate cu ceea ce incearca sa sugereze posterul care iti face cu ochiul din strada.