A la Brad si Angelina

Unul dintre exemplele cele mai elocvente pentru ceea ce reprezinta SLH-ul este retragerea Angelinei Jolie si a lui Brad Pitt in Namibia pe parcursul ultimelor luni ale celei mai mediatizate sarcini din ultimii ani. Cu un oarece sprijin guvernamental, cei doi au reusit sa stea departe de tot de stresul produs de paparazzi si de ziaristi, pana cand au considerat de cuviinta sa se intoarca in lume. Chiar daca nu face parte din SLH, complexul de lux din Namibia demonstreaza pe deplin unde au ajuns asteptarile celor care solicita servicii de lux si catre ce incepe sa se orienteze piata.

Nu e de mirare, in aceste circumstante, ca SLH a ales sa integreze un spectru larg de locatii: de la cladiri in stil medieval in plin centrul metropolelor americane, la castele podgorene franceze, cabane austriece si bungalow-uri in Seychelles. Balanta este orientata dupa cele doua mari cerinte ale consumatorilor de lux: calatorie de afaceri sau relaxare. Pentru calatoriile de afaceri, exista locatii ultracentrale, dar foarte reduse ca numar de camere (pentru cei care nu suporta sa astepte zece minute dupa room-service sau sa stea la coada la lift), sau asezate la o distanta strategica fata de oras, astfel incat clientii sa se poata bucura si de linistea specifica unei vacante, si sa si poata ajunge rapid la intalnirile din centru.

Locatii standard sau exotice

Pentru vacante insa, oferta se schimba radical. Adevarate castele, dotate cu o intreaga armata de bucatari, chelneri, sommelieri si menajere, toti educati sa fie „invizibili“, stau raspandite in cele mai neasteptate locatii. E-xista, evident, si in tarile traditionale de pe harta turismului – Franta, Italia, Grecia, SUA, Austria etc. -, insa exista parca mai multe in locatiile exotice – India, Laos, Tanzania, Kenya, Insulele Cook sau Insulele Channel, Republica Dominicana, Cehia, Slovacia, Mauritius, Taiwan, Indiile de Vest, Vietnam, Coreea de Sud, dar si China sau Rusia. Acestora li se adauga - nici nu se putea altfel – locatii in toate arhipelagurile si insulele paradisiace: Fiji, Indonezia, Maldive, Bahamas, Grecia, Sri Lanka sau Noua Zeelanda.

Un hotel poate adaposti de la 20 de persoane (cele mai scumpe) la 100-150 de musafiri, cele mai populare, desi sunt putine locurile in care ajung vreodata grupuri organizate, pe de o parte pentru ca la mega-lux nu prea e loc de „reduceri“, pe de alta parte pentru ca serviciile tind sa se opreasca in interiorul proprietatilor. Este vorba de oameni care au reunit in acelasi complex croitori, case de moda, bijutieri, maseuri profesionisti si cosmeticiene scolite, bucatari pe care se bat toate restaurantele si sommelieri care au invatat fiecare vin la el acasa si care, impreuna, ofera cateva zile departe de lume. Drept care nu vor sa-si transforme afacerea intr-un centru de ghizi care, eventual, sa conduca turistii si la restaurant sau coafor. De altfel, de la aparitia acestor noi standarde, cotatiile hoteliere au fost inovate: cinci stele este cea mai de jos treapta a categoriei, urmata de „superior“, „deluxe“, „junior apartment“ si „senior apartment“, cel din urma grad insemnand uneori chiar un castel intreg de inchiriat pentru cateva zile.

Oferte de orice fel

Cel mai usor fel de a avea acces la ofertele retelei este sa va inscrieti (gratuit) pe site-ul SLH. Inca de la inceput, veti avea o imagine cat de cat clara asupra a ceea ce va asteapta: in chestionarul pe care il veti completa, intrebarile variaza de la pernele plate sau pufoase la felul in care se intra in camera (se coboara, se urca, la acelasi nivel) sau la distanta fata de lift. Apoi urmeaza intrebarile despre ce fel de activitati recreative va atrag cel mai mult (golf, caiac, surf, yachting etc.), cat de des iesiti in weekend sau in vacante, pentru ca, in final, sa completati si o rubrica despre ce ati dori sa va astepte la destinatie – conditii pentru un sport deosebit, liniste totala, bucatarie lapona sau ce va mai trece prin minte.

Tipurile majore de locatii de lux sunt „casa de la tara“, „centrul orasului“, „casa de pe plaja“, „eco reserve“, „game lodge“, „golf resort“, „insula privata“, ski sau spa resort, sau cu vedere la apa (waterfront), fie mare, lac de munte sau fluviu.

Daca vi se pare ca 1.000 de euro pe noapte intr-o camera de lux in Burj-al-Arab e mult, puteti afla ca Old Bahama Bay Resort il concureaza la preturi si il depaseste in ceea ce priveste calitatea serviciilor (si nici nu va intalniti cu fotbalistii in cautare de Dolce&Gabanna). Un „weekend romantic“ aici costa minimum 4.757 de dolari, fara bacsisuri si fara transport. In schimb, in pret sunt incluse mesele pentru doua persoane, cina adusa pe plaja, capsuni inecate in ciocolata cat puteti sa mancati, o sticla de sampanie, doua masaje de cate o ora, transport de la si la aeroport, plus utilizarea in voie a barcilor cu panze, caiacurilor, echipamentului snorkel, bicicletelor si salii de fitness.

Yachturile se platesc separat, in cazul in care nu ajungeti deja acolo folosind unul. Cu inca o mie de dolari, puteti aranja si o intalnire privata cu delfinii.

Cu apartamente de la 430 la 2.150 de dolari pe noapte, The Sandpiper este epicentrul luxului in Barbados, de cinci – zece ori mai scump decat in Cehia sau Ungaria. In schimb, China a invatat sa-si evalueze luxul: la complexului Funchun, din Hangzhou, pretul unui apartament incepe de la 500 de euro pe noapte si nu include serviciul (15%), vreo masa sau vreun tratament spa. Adica de trei-patru ori mai mult decat in Coreea de Sud, tara cu nu standard de viata mult mai ridicat si cu o traditie a luxului mult mai veche.

Deloc surprinzator in aceste conditii, Rusia se lauda cu al sau Savoy din Moscova (foarte asemanator Casei Capsa), unde apartamentele costa de la 800 la 2.300 de dolari, la care se adauga „serviciul“ de 18%, pranzul de 100 de dolari si cina, al carei pret ramane neprecizat.