Saptamina aceasta voiam sa va duc la Pasha, un local fara pretentii, cu mincare buna si ambianta placuta. Vai, Pasha era inchis… nu stiu daca pentru moment sau pentru totdeauna. Dezamagit, am facut citiva pa si si, din intimplare, am vazut Esperanto. Localul parea destul de interesant ca sa vad despre ce e vorba. Am intrat imediat pe o terasa destul de eleganta si de intima, cu toate ca, dupa o vreme, zgomotul masinilor care treceau pe strada mi-a stricat placerea. Dar eram acolo ca sa savurez mincarea.

In timp ce treceam in revista meniul, nu eram sigur ce sa aleg. Voiam ceva special. Aperitive de genul Carpaccio de vita sau somon scotian afumat nu ma entuziasmau. La fel mi s-a intimplat cu pastele. In orice caz, felurile principale pareau mai interesante. Am observat citeva specialitati cu nume nostime ca pui „Pavlov” sau cotlete de porc „Vita Peron”. Destul de inventiv si amuzant, m-am gindit. Desertul? O sa revin mai tirziu la acest subiect. Pivnita de vinuri era bine aprovizionata, atit cu vinuri din lumea veche, cit si din cea noua, fiind de mentionat si o selectie buna de soiuri romåne sti, toate la preturi rezonabile. Am sarit peste aperitive si am ales la sugestia ospatarului un provocator mu schi de vita Schwarzenegger cu cartofi rosemary.

Persoana cu care venisem a fost sedusa de rata cu morcovi si coriandru. Ceea ce am ales eu m-a dezamagit. Intre ceea ce imi inchipuiam si ceea ce am primit e o distanta de anilumina. A steptam un fileu de vita zdravan (ca Arnold acum 20 de ani), in sos care te face sa oftezi. N-am primit sos. Nu am putut sa simt gustul condimentelor din vita marinata promisa de chelner. Cartofii au fost un motiv in plus de nemultumire. Portii microscopice, patru bucatele ca sa fim exacti. Asta duce ceea ce numim nouvelle cuisine la standarde noi. Din fericire, comeseanul meu a avut mai mult noroc cu rata pe care a ales-o (servita numai vineri si simbata).

Carnea se desprindea de oase si sosul era foarte bogat… eu am crezut ca este facut cu bere, dar ospatarul sustinea ca este preparat cu vin. A fost foarte gustos. Simteam nevoia de carbohidrati, a sa ca solutia era desertul. Tortul Deliciozz mi-a atras atentia. Iti lasa gura apa. Am comandat, numai ca sa aflu ca nu era in meniu. In loc de tort puteam sa aleg intre tarta cu mere, inghetata sau salata de fructe. Am refuzat. Am plecat de la masa nemultumit si inca infometat. Nu m-a impresionat mincarea. Poate trebuia sa ma duc intr-o marti, singura zi cind maestrul bucatar e chiar in bucatarie. Mi-a parut rau de servire. Ca un punct bun, ospatarul a fost prietenos dar neatent, din moment ce a trebuit sa imi torn singur vinul de doua ori. M-a deranjat ca el mesteca guma, iar colegul sau fuma o tigara. Am fost nemultumit ca nu au avut desertul pe care l-am ales. Nu mi-au placut nici servetelele de hirtie. Si nu am fost prea multumit nici de nota de plata. Am platit mai bine de 1.400.000 lei pentru o masa cu un singur fel pentru doua persoane si o sticla de vin. Daca ma mai intorc la restaurantul acesta? Ia ghiciti! II Adresa: Str. Eremia Grigorescu 17 - Tel: 211 36 46