Un pensionar clujean are o colectie de peste 2.500 de ceasuri, pe care le-a adunat in decurs de 25 de ani. Barbatul le repara, le reconditioneaza cu multa rabdare, iar pe unele le vinde. Cel mai vechi ceas din colectie este unul de semineu, de productie americana, care dateaza din anul 1882.
Timp de 45 de ani, Aurel Muresan a fost sofer la o unitate de alimentatie publica din Cluj-Napoca si a mostenit dragostea pentru ceasuri de la tatal sau, care a fost ceasornicar. A inceput sa colectioneze ceasuri din 1990 si a facut sacrificii financiare serioase pentru acest hobby.
Acum, la 63 de ani, el e pensionar si are timp suficient pentru a se dedica pasiunii. Toata casa ii este plina de ceasuri, atarnate pe pereti, pe dulapuri sau depozitate in cutii mari de lemn si in sertare, dar are ceasuri si in foisorul din curte.
Primul ceas, unul elvetian pentru care in 1990 a platit 15.000 de lei, echivalentul a sase salarii "Pasiunea am mostenit-o de la tatal meu, care a fost ceasornicar. Tata a vandut, mai de mult, ceasul familiei si atunci eu am zis ca voi cumpara ceasuri si nu voi vinde niciunul", isi aminteste Aurel Muresan.
Citeste si:
Astfel, tatal sau a vandut in anii 1960 ceasul familiei, pentru a face rost de bani. "Era un ceas vechi, de perete, care avea ornat capul Regelui Carol I. Era o piesa valoroasa, dar a trebuit sa o vanda, desi l-am rugat sa nu o faca", spune Muresan.
Cu gandul la acest lucru, a inceput sa adune ceasuri, pe care le cumpara de la Targul de la Negreni si din piata de vechituri. "Am acum peste 2.500 de ceasuri, s-au inmultit incat nu mai am loc de ele. Tot timpul am bani la mine si cand am vazut ceva ce mi-a placut l-am cumparat. In 1990 am inceput sa colectionez, iar primul ceas a fost unul elvetian. Am dat pe el 15.000 de lei, cand salariul era de 2.500 de lei. Era unul foarte rar, am dat aproape o avere pe el. Este un ceas elvetian cu arcuri, care se trage o data la zece zile, bate si la jumatate si la fix. Merge la secunda, desi are peste 100 de ani. Nu intarzie niciodata", povesteste colectionarul.
Citeste si:
Clujeanul si-a incropit un atelier in spatele casei, unde este inconjurat de ceasuri, majoritatea de perete sau pendule, care bat din sfert in sfert de ora, intr-un cor de sunete. Acum lucreaza cu migala la un ceas rusesc de mana, ajutandu-se de o penseta si de o surubelnita de mici dimensiuni. I s-a cam deteriorat vederea, dar il ajuta ochelarii si o lupa. Curata ceasul, inlocuieste "inima" acestuia, care este balansul, il lustruieste.
"Desi am fost sofer, am fost pasionat de mecanica fina, am rabdare multa, petrec opt-zece ore in atelier. Am reparat odata un ceas si am stat cinci ore pe el, nici nu m-am ridicat sa merg la masa pana nu l-am rezolvat. Cand desfac un ceas, imi dau seama din prima care e baiul, ca e rupt axul secundar sau arcul, de exemplu. Ceasul are si inima si suflet, pentru ca, daca nu sunt toate piesele la punct, nu functioneaza", spune Aurel Muresan.
Citeste si:
Unele dintre ceasurile pe care le reconditioneaza le vinde pentru ca nu prea mai are loc in casa. Se duce cu ele la expozitii de antichitati sau le vinde la Targul de la Negreni, dar nu considera ca face "o mare afacere din vanzarea de ceasuri".
"Mai vand din ele, desi am spus ca nu voi vinde, pentru ca am prea multe, mai ales daca am doua sau mai multe de acelasi fel. Mai fac schimb si cu altii", explica el.
"Vedeta" colectiei, un ceas american de semineu din 1882
Colectionarul are un respect deosebit fata de ceasornicarii elvetieni, despre care spune ca sunt cei mai buni din lume, urmati de nemti si francezi. Ceasurile electronice, cele cu baterii, nu il pasioneaza deloc, sustinand ca, peste o suta de ani, nu va mai fi nici urma de un ceas electronic, spre deosebire de cele pe care le are in colectie si care, desi au peste 100 de ani, inca functioneaza.
Citeste si:
"Timpul il masor la reparatii si reconditionari. Imi propun ca intr-o zi sa fac un pendul, maine un ceas de buzunar, asta ma pasioneaza. Cand ma ambitionez, ma straduiesc sa termin ceasul in ziua respectiva. Exista si ceasuri care nu pot fi reparate. Sunt ceasuri vechi de 100 de ani care merg o zi si apoi se opresc si trebuie sa intervin sa le repar. Am multe piese de schimb si le combin de la un ceas la altul, completez de la unul la altul, piese noi nu mai sunt. Se rupe un arc, un ax, un balans si trebuie pusa piesa de la acelasi model, pentru ca nu se poate altfel. Mai si reconditionez cate o piesa, dar din mana, pentru ca nu am strung la indemana. E si placerea de a le avea, dar si de a avea o ocupatie, este un hobby, imi umplu timpul cu ceasurile", explica Aurel Muresan.
In colectia de peste 2.500 de ceasuri, el are foarte multe rusesti, elvetiene, americane, englezesti, care se trag zilnic sau o data la 400 de zile si care sunt impartite pe categorii: de mana, de buzunar, cu cuc, de podea, de semineu, de gat, de perete.
Citeste si:
"Vedeta" din colectie si cel mai vechi este un ceas de semineu care dateaza din 13 iunie 1882, fiind produs de o fabrica de ceasuri din New York, a carui cutie a fost reconditionata, iar acum trebuie sa ii repare mecanismul cu arc.
Colectionarul nu a tinut socoteala banilor cheltuiti pana acum pe ceasuri si spune ca se gandeste sa le adune pe toate intr-o singura camera si sa le aranjeze ordonat, urmand sa le lase mostenire celor doi copii ai sai.
Aurel Muresan are o fata de 35 de ani si un baiat de 38 de ani, asezati fiecare la casele lor, iar el locuieste cu sotia sa, Maria, care ii intelege si ii sprijina pasiunea.
"De cand a inceput sa cumpere ceasuri l-am sustinut, ca este o activitate interesanta, iar lucrurile sunt valoroase si il voi sustine in continuare. Nu ma deranjeaza ca o parte a bugetului familiei merge pe ceasuri. Chiar daca se cheltuie, are cine sa mosteneasca", conchide Maria Muresan.
Citeste si:
Sursa foto: Mediafax foto
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
