Asa si cu Bistrot Voila: intri din strada, foarte aproape de Biserica Sfantul Nicolae Manea Brutaru, printr-o alee lunga, intr-o curte mare in care sunt mai multe case, care par sa fi fost case de oameni instariti pe vremuri, burgheze, insa care par mai scapatate acum – cel putin unele dintre ele. In unul dintre aceste corpuri, intr-o vila Art Deco, se afla acest Voila Bistrot, care imparte casa cu un studio de design si restaurare de obiecte si mobilier din anii de dupa ultimul razboi mondial, cam intre 1950-70, din cate mi-am dat seama. Ei se numesc Eclectico Studio si au lucruri interesante acolo, care pot fi cumparate.

bistrot voila, restaurant

Cred ca tot ei le-au dat obiectele si mobilierul celor de la Bistrot Voila, totul pare din aceeasi piesa. Atmosfera boema, studiat-neglijenta, studenteasca, mobilier simplu, mese fara nimic pe ele, nici macar un presulet de plastic. Locul e destul de stramt la Voila Bistrot, au doua sali mici, in care incap cateva mese. Vara le scot in curte, au si ceva copaci acolo, trebuie sa fie placut. Muzica e frantuzeasca, evident.
Meniul e scurt, au mai multe tartine, cateva plats du jour, desert. Cand am fost noi aveau supa de legume, melci, pui cu susan si orez, hamburger cu vita Black Angus, prajitura cu ciocolata si portocale si branzeturi frantuzesti. Am luat din fiecare, mai putin deserturile. Au fost rezonabile, mancare obisnuita de bistrot frantuzesc, nimic deosebit.

bistrot voila, restaurant

Citeste si:

Serviciul a fost un lucru pe care il voi tine multa vreme minte de la Voila Bistrot. Cand am intrat, inauntru era o fiinta umana, pe care ulterior am etichetat-o ca fiind domnul Nicolas, patronul localului, folosind diverse asocieri si rationamente abstracte. S-a uitat la mine cum intru, m-am masurat putin, dupa care a iesit cu tigara in gura, fara sa spuna un cuvant, si lasandu-ma in camera goala, in picioare. Inca nu eram sigur ca acolo e un restaurant sau doar o prelungire a studioului prin care am trecut, bucataria lor, sau asa ceva. Dupa o vreme a venit o duduita care m-a lamurit ca pot primi si de mancare, ca ma pot aseza la una din mese, plus cateva alte lamuriri necesare in context. Intre timp, francezul a aparut din nou si isi facea de treaba pe acolo. Cum eu puneam duduitei adorabile tot felul de intrebari, a simtit si el nevoia sa intervina, insa niciodata nu a vorbit cu mine direct, desi eram fata in fata, ci ii dicta fetei ce avea de spus, care fata mi le transmitea mie, la randul ei. Intre timp au inceput sa vina diversi musafiri, toti sau aproape toti vorbind frantuzeste, obisnuiti ai locului, fara indoiala, si cu care domnul Nicolas nu mai parea deloc atat de desagreable. Nota 7 de la mancare a reiesit dintr-o ecuatie in care i-am pus pe patronul nesuferit si pe angajata placuta si politicoasa.

bistrot voila, restaurant

Preturile nu sunt deloc mici la Bistrot Voila, asa cum te-ai astepta sa fie intr-un mic local boem. Tartinele sunt pe la 25 de lei una, hamburgerul cam 35, un pahar cu vin de Dealu Mare 16 lei. O masa in doi, cu desert si o sticla cu vin romanesc, iti scoate cu usurinta 200 de lei din portefeuillle. Si astepti foarte mult, o masa de pranz la Voila Bistrot, mai ales daca nu esti singur acolo.

Asadar, Bistrot Voila e un mic restaurant boem al Bucurestiului vechi, cu poezie si cu multe biserici in jur, la care e de mers nu atat pentru mancare, cat pentru aleea lunga, pentru aerul de Mic Paris, pentru hipopotamul roz, pentru terasa pe care o vor deschide in curand, pentru copacii din curte, pentru chelnerita adorabila…

Sursa foto: www.restograf.ro