El si-a declarat recent speranta de a trai doar 75 de ani, dar nu are de gand sa apeleze la eutanasiere sau sinucidere asistata, proceduri pe care le-a combatut activ in ultimul deceniu. Argumentele lui m-au facut sa ma gandesc “Care ar fi varsta rezonabila pana la care as putea sa traiesc bine?”.

Este adevarat, speranta de viata a crescut spectaculos in ultima suta de ani, cu peste 30 de ani, insa persoanele in varsta nu traiesc neaparat mai bine. In Romania, speranta de viata a urcat cu aproape 10 ani in ultima jumatate de secol, de la 65 de ani in 1960, pana la 74 de ani in 2011.

Progresele din medicina s-au concentrat in prima parte a secolului trecut pe dezvoltarea de vaccinuri, antibiotice si un sistem medical mai performant. In ciuda tehnologiei, a geneticii si a miliardelor de dolari aruncate in cercetare, medicina nu a reusit in a doua parte a secolului XX decat sa intinda cat mai mult vietile persoanelor in varsta. Cresterea longevitatii nu a fost corelata asa cum era normal si cu o imbunatatire a calitatii vietii, ci din contra persoanele ajunse la varste respectabile au dizabilitati mari.

Medicina reuseste in fiecare an sa creasca speranta de viata a unui nou nascut cu 3 luni, dar dupa cum au recunoscut si cercetatorii “creste numarul anilor pe care ii traim bolnavi si scade numarul anilor fara afectiuni”. Aici apar doua curente de gandire: o parte a comunitatii medicale sustine ca bolile cronice sa fie luate ca atare, in timp ce altii se intreaba daca nu cumva batranetea este cea care cauzeaza bolile cronice si atunci am putea sa evitam aceste afectiuni daca gasim si leacul batranetii.

Citeste si:

Tind sa ma solidarizez cu al doilea curent de gandire si cred ca omul nu a fost conceput sa traiasca la fel de mult pe cat ne-am dori. Ca animale inteligente am creat tehnologii si medicamente care sa ne prelungeasca viata, dar nu am reusit sa descoperim si tratamentul pentru batranete. Poate ca nu este o epidemie de cancer, ci pur si simplu am ajuns sa traim mai mult decat eram programati sa o facem. Ce este de fapt cancerul? Este o defectiune a unor celule, care ajung sa se multiplice necontrolat. Cu cat traim mai mult, cu atat sansele ca ceva sa mearga prost la nivel celular si unele celule sa dea rateuri cresc. Poate de aceea in urma cu 100 de ani cazurile de cancer apareau rar, iar acum vorbim tot mai mult despre aceasta boala.

As indrazni sa spun ca, fara progrese reale in ceea ce priveste procesul de imbatranire, oamenii nu vor trai mai bine la varste inaintate. Vor trai mai mult – si estimarile arata ca speranta de viata va ajunge la 100 de ani pana la finalul secolului – dar cu mult mai multe boli cronice, cu dureri si dizabilitati. Va intreb si ma intreb daca acest efort in atingerea cifrei magice de 100 merita?

PS: Credeti ca vom descoperi curand secretul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte?

Sursa articol: Restomania