De profesie, Mihaela este inginer telecomenzi feroviare. Asa ca, atunci cand l-a cunoscut pe Guy, in 1993, cand acesta a venit sa investeasca in Romania, desi era de profesie stomatolog, si s-au hotarat sa lucreze impreuna la deschiderea unei afaceri viticole, dupa cum chiar ea spune, a fost „the perfect match”. „ Noroc ca l-am intalnit pe Aurel, care se pricepea la vinuri”. Aurel Rotarescu, oenologul cramei S.E.R.V.E. din 1994, era sef de crama la Dionysos cand contele Guy a poposit la Ceptura. „Intr-un an de zile ne plimbasem in toate cramele care existau pe vremea aceea si cea de la Ceptura a fost prima care mirosea a vin. Era curata, bine intretinuta si asta se datora lui Aurel”.

Mai intai a fost Peraldi…

Insa povestea infiintarii cramei SERVE nu incepe chiar atunci, in 1994, ci isi are radacinile in povestea familiei Tyrel de Poix, familie de conti francezi. Tatal lui Guy, contele de Poix, a fost un investitor innascut: chimist de meserie, in anii ’50 a facut o serie de investitii destul de exotice pentru perioada de dupa al doilea razboi mondial: intr-o fabrica de film fotografic in India, apoi intr-o plantatie de portocali in Texas, dupa care intr-o fabrica de vopsele in Paris. Catre sfarsitul carierei sale, si-a adus aminte ca mama lui era de origine din Corsica si ca avea un domeniu viticol de 100 de hectare in Ajaccio.

„Pentru ca se plictisea, pentru ca efectiv a fost un om activ pana in ultimul moment al vietii lui, a zis: Ce pot eu sa fac decat sa revigorez domeniul familial?”, povesteste Mihaela. Ajutat de sotia lui, care era de origine din Champagne si ai carei parinti fusesera proprietari de fabrica de sampanie, contele de Poix a reusit sa replanteze cu vita-de-vie 45 din cele 100 de hectare. Asa a luat nastere, in anii ’60, Domeniul Peraldi, care a ramas pana azi o referinta in randul vinurilor corsicane.

In 1986, la scurt timp dupa ce Guy de Poix a preluat afacerea de la parintii lui, si-a dat seama ca rolul lui acolo era foarte limitat. Echipa era formata, de dezvoltat nu mai avea ce sa dezvolte pentru ca tatal lui reusise sa planteze cele 100 de hectare cu vita-de-vie, astfel incat Guy a urmat modelul tatalui sau si s-a gandit sa investeasca in alte tari.

In ’90, despre Romania nu se stia nimic, „decat ca are un potential”

Romania nu a fost prima alegere a lui Guy. Nici a doua, nici a treia. De fapt, a vrut sa investeasca in Chile, care la inceputul anilor ’90, era noua speranta a lumii viticole. Numai ca Chile era la 12 ore de zbor cu avionul, iar el avea trei copii de crescut, asa ca a spus pas. S-a orientat catre ceva mai aproape, catre Europa de Est, care incepuse sa fie mai aproape decat era, de cand cazuse zidul Berlinului si astfel a ramas sa se decida intre Ungaria, Bulgaria sau Romania, tara noastra fiind pe ultimul loc, pentru ca despre ea nu se stia nimic in lume. „Guy s-a documentat in Atlasul Mondial al Vinului, scris de Hugh Johnson, editia din ’87, iar in ’87 despre Romania nu se stia nimic, decat ca are un potential”, isi aduce aminte Mihaela.

De fapt, Guy de Poix a ajuns in Romania mai mult printr-un hazard: cand s-a dus la Paris sa-si aranjeze o vizita intr-una din cele trei tari, ambasada Romaniei a fost cea mai receptiva. In martie 1993, Guy venea in Romania.

„Daca o tara functioneaza pe zapada de doi metri, inseamna ca va functiona in orice conditii”

Guy de Poix a ajuns in Romania in martie 1993. Fusese sfatuit de autoritatile de la Paris sa isi amane deplasarea din cauza viscolului si a ninsorii, insa nu o facut-o. Era de parere ca, daca o tara functioneaza in conditii vitrege, acesta era un semn bun pentru investitia lui. Ajuns in Capitala, s-a ingrozit: „Nici in visele lui cele mai negre nu-si imagina ca oamenii pot trai asa”. A ramas impresionat de imaginea debusolanta a Romaniei post-comuniste: oameni tristi, oameni stersi, imbracati in gri si culori inchise, oameni care nu indrazneau sa se priveasca in ochi si se uitau in jos. Dupa o saptamana petrecuta in Romania, in care nu vazuse potentialul despre care auzise atat, nu gustase vinurile locale, si-a dat seama ca daca nu realiza ceva in aceasta tara, ar fi fost curprins de un regret pe care l-ar fi avut toata viata".

Asa a luat nastere S.E.R.V.E, prima companie privata de vinuri dupa 1989, intr-o perioada in care existau putini producatori de vin si toti se aflau in proprietatea statului, iar productia fusese orientata, timp de 50 de ani, catre volume mari si nicidecum catre calitate. „Cei de varsta mea isi aduc aminte ca, acum 20 de ani, un vin bun era destinat exportului. Oferta era extrem de redusa, gusturile noastre, din lipsa de contact cu exteriorul, nu evoluasera in aceeasi masura cu gusturile din Occident, deci Romania de acum 20 de ani avea gusturile pe care le aveau francezii in anii ’50”, spune Mihaela Tyrel de Poix.

Mihaela Tyrel de Poix l-a cunoscut pe Guy de Poix in 1993, cand acesta era la al doilea voiaj. Lucra pentru avocatul care avea sa-l ajute pe Guy sa inceapa afacerea. Au fost parteneri de la bun inceput, au pus bazele companiei, au inceput sa importe vinuri si au relansat Vinul Cavalerului. „De ce vinul cavalerului? Pentru ca eeste curajos, este nobil si in general salveaza ceva. Noi spuneam ca salvam viticultura romaneasca. Se pare ca intr-un fel s-a intamplat asta”.

Citeste si:

Despre inceputurile S.E.R.V.E, Mihaela de Poix spune ca „nu a fost nimic spectaculos, nu a venit nimeni cu vreun sac de bani sau cu vreo banca in spate”. De la bun inceput s-au axat strict pe productie si calitate, desi au intampinat numeroase piedici, in special din partea autoritatilor romane. Una dintre ele a fost legislatia, care la momentul respectiv era extrem de neclara si ramasa in urma fata de realitatile economice. Au urmat privatizarile, care au distrus societatea Dionysos, iar S.E.R.V.E a avut un moment de cumpana, pentru ca „daca francezul facea Vinul Cavalerului in Ceptura, inseamna ca in Ceptura e un bulgare de aur”. Atunci a fost momentul in care Guy de Poix si-a dat un ultimatum de doi ani pentru a se redresa. In caz contrar, avea de gand sa iasa de pe piata din Romania.

Din fericire, nu s-a intamplat asta. In 2000 este construita o noua crama, care functioneaza si in prezent, apar noi vinuri si se infiinteaza noi plantatii, totul „putin cate putin, caramida cu caramida”. Anul 2011 este unul teribil pentru S.E.R.V.E, este anul in care Guy de Poix se imbolnaveste de cancer si dispare, iar afacerea este preluata in intregime de Mihaela. „Guy a fost motorul, initiatorul, mentorul. Ne-a lasat atat de mult fiecaruia dintre noi incat reusim sa mergem mai departe si asta este cea mai mare multumire pe care i-o putem adresa. Asta inseamna o calitate deosebita a unui om: sa lase in urma oameni puternici’’.

„Vrem sa aratam ca viticultura romaneasca este o avere nationala”

Despre piata vinului din Romania, Mihaela de Poix este de parere ca, in cei 25 de ani de la Revolutie, s-a recuperat toata intarzierea si ca piata s-a dezvoltat in sensul unui consumator cunoscator, exigent, constient de valoarea vinurilor, pretentios in ceea ce priveste raportul calitate-pret, dornic de a experimenta noi gusturi, dar si fidel produselor care nu l-au dezamagit. Oferta s-a marit foarte mult, iar calitatea vinurilor din prezent nu mai are nimic de-a face cu ce era acum 10, 15 ani. „Nu mai exista vinuri cu defecte deloc, ceea ce pana acum 10 ani gaseai in proportie mare. In momentul de fata, vinurile exprima caracterul producatorului, al zonei, sunt diversificate, bine prezentate”.

Vorbind din perspectiva celor mai vechi intervenienti pe piata viticola, evolutia acesteia este intr-un sens bun. „Poate daca ar fi sa se mai umble putin la raportul calitate-pret, n-ar fi rau, dar tragand linie, evolutia din partea producatorilor, dar si a consumatorilor este catre calitate, in mod cert”. Consumatorul a fost, de altfel, o alta provocare pentru compania viticola, in contextul in care, acum 25 de ani, gustul si preferintele lui nu evoluasera in aceeasi directie cu tendinta occidentala. „Insa aici am avut capacitatea sa influentam evolutia pietei viticole pentru ca ne-am ocupat si ne ocupam in continuare, sa deschidem porti catre cunosterea vinului si a lumii viticole si sa aratam romanilor ca viticultura romaneasca este o avere nationala”.

Cu acest scop, de a aduce in atentia opiniei publice viticultura romaneasca, a infiintat Clubul Cavalerului, un spatiu de intalnire pentru consumatorii de vin. „Ne-am dorit sa ne cunoastem consumatorul, sa aflam ce-si doreste de la noi. Ceea ce, vanzand prin circuite precum HoReCa sau in retail, nu se putea intampla”. In cadrul clubului se organizeaza intalniri, in perioada de toamna, pe care le denumesc „Ziua Sticlelor Deschise” si unde consumatorii de vin, pentru ca nu sunt numai clienti S.E.R.V.E, sunt consumatori de vin in general, invata despre cultura vinului.

„Cand ai deja 20 de ani intr-un business, proiectele nu se mai masoara in cifre”

In ceea ce priveste planurile de viitor ale S.E.R.V.E, business a carui cifra de afaceri este de 3,5 milioane de euro si care are o productie anuala de 800.000 de sticle, Mihaela de Poix spune ca proiectele nu se mai masoara in cifre. „Ele se masoara in stabilitate, calitate, iar in domeniul nostru trebuie sa te pregatesti astazi pentru ce se va intampla peste 10, 15 sau 20 de ani. Drept pentru care, cel mai important proiect al meu, in momentul de fata, este succesiunea, care va avea loc peste 10-15 ani si care trebuie pregatita inca de pe acum”.

Cat despre produse, Mihaela de Poix spera sa reuseasca sa scoata maximum din ce se poate, dar si sa aiba forta si inspiratia sa reactioneze la timp, avand in vedere schimbarile climatice din ultimii ani si toate problemele cu care s-au confruntat. „Ce pot sa-mi doresc mai mult? Consumatori fericiti!”