Pe 9 iulie 1916, publicatia The New York Times semnala un fapt neobisnuit in moda acelor timpuri: europenii incepusera sa poarte bratari cu ceasuri.

„Pana recent, ceasul cu bratara era privit de americani mai mult sau mai putin ca o gluma. Artistii de vodevil (un gen de divertisment popular in SUA si Canada intre anii 1880 si anii ’30, n.r.) si cei din filme le‐au folosit ca sursa de umor”, nota The New York Times.

Cu toate acestea, ceasul de mana nu mai era o gluma. „Telefonul si serviciul de semnal, care joaca un rol foarte important in razboiul modern, au facut ca purtarea unui ceas de mana sa fie obligatorie pentru soldati”, scria, in acelasi an, si publicatia Time, dupa doi ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

Soldatii incepusera sa poarte ceasuri de mana pentru a fi capabili sa‐si coordoneze manevrele militare pe campul de lupta, iar acesta a fost doar inceputul. Soldatii europeni si‐au dotat ceasurile cu sticla anti‐glont, iar cadranul era fosforescent, pentru a putea fi vizibil si in timpul noptii.

Ceasurile au devenit accesibile pentru toata lumea

In prezent, ceasurile sunt accesibile pentru toate buzunarele, iar unele modele, precum aceste ceasuri de mana, au preturi foarte mici, un design modern si atragator si pot fi considerate o adevarata investitie. Insa lucrurile nu au stat intotdeauna asa.

Ceasurile portabile s‐au raspandit in anii 1700, cand oamenii au devenit preocupati de trecerea timpului si de ideea de punctualitate. Initial, astfel de ceasuri aveau dimensiuni considerabile. Ulterior, modelele au devenit din ce in ce mai mici. Totodata, ele au inceput sa fie apreciate nu doar pentru utilitatea lor practica, ci si pentru faptul ca incepusera sa fie considerate niste bijuterii.

„Daca priviti recordurile de incasari pentru obiecte ale caselor de amanet din secolul XIX din SUA, veti observa ca 40‐50% dintre ele sunt ceasuri”, a declarat Alexis McCrossen, profesor de istorie la Southern Methodist University din SUA, citat de publicatia The Atlantic.

Productia industriala de ceasuri de mana, raspandirea cailor ferate si a electricitatii din a doua jumatate a secolului XIX, precum si standardizearea fusului orar in Europa si SUA au dus la cresterea masiva pe piata a cererii pentru ceasurile de buzunar.

In timpul celui de‐Al Doilea Razboi al Burilor din Africa de Sud (1899‐1902), soldatii isi scoteau ceasurile din buzunare si le legau la incheieturile mainilor. Desi femeile purtau bratari cu ceasuri inca din anii 1700, barbatii au asteptat aproape 200 de ani inainte de a adopta o astfel de moda.

Producatorii de ceasuri s‐au adaptat pietei

Producatorii de ceasuri portabile, care concurau pe o piata din ce in ce mai competitiva, au sesizat rapid schimbarile subtile ale conventiilor sociale. Un vanzator din Anglia isi promova produsele spunand ca ceasurile de mana au fost folosite in legendara batalie de la Omdurman din Sudan, in 1898, si in timpul

Razboiului Burilor, subliniind faptul ca „experienta din desert este cel mai sever test pe care un ceas il
poate trece”.

In 1912, un jurnalist al publicatiei the New York Times nota ca la Paris „ceasurile de mana sunt moda de ultima ora” in cazul femeilor, dupa cum citim in arhiva publicatiei. Mai mult decat atat, ceasurile de mana erau considerate ca fiind „cea mai utila bijuterie carea fost inventata in ultimele decenii”.

Primul Razboi Mondial a schimbat regulile jocului

Toate acestea s‐au schimbat in Primul Razboi Mondial, cand aviatorii si soldatii din transee au inceput sa poarte ceasuri de mana.
Dupa finalul razboiului, producatorii fabricau ceasuri de mana pentru barbati, cu promisiunea ca aceste produse ii vor face asemanatori soldatilor, mai razboinici si mai masculini.

Incepand din 1918, producatorii nu se mai raportau la batalii din Africa pentru a face reclama produselor, ci la eroii europeni de pe campul de lupta. Ceasurile de buzunar devenisera demodate si erau asociate cu obiceiurile barbatilor de moda veche.

In timpul marii crize financiare dintre 1929 si 1933, productia de ceasuri de mana a surclasat‐o pe cea a ceasurilor de buzunar.

Ceasurile au redevnit un simbol al elegantei

In prezent, avansul tehnologic constant si aparitia si dezvoltarea smartphone‐urilor au facut ca ceasurile de mana sa piarda usor din popularitate, conform BBC. Cu toate acestea, functionarea lor constanta pe durate de luni sau chiar de ani de zile se dovedeste a fi de maxima importanta in drumetiile in natura sau in alte situatii in care bateria telefonului mobil pare sa ne tradeze cu regularitate.

Mai mult decat atat, ceasurile de mana au ramas un simbol al elegantei si al rafinamentului vestimentar. Ele sunt, de altfel, si cea mai puternica si vizuala bijuterie pe care un barbat o poate purta, iar valoarea lor de piata este dublata de utilitatea practica a unui astfel de accesoriu.

Sursa foto: Creative Commons