In urma cu 3 ani de zile, Alexandru Catalin Stafie - fotograf si specialist in inginerie nucleara - a ramas impresionat de povestea unui fotograf britanic, Michal Huniewicz, care a calatorit in tara araba. De atunci au trecut doua veri pana cand Alex si un prieten de-al sau au decis la o bere ca vor sa traiasca o vacanta extrema printre dune de nisip, in Mauritania. "M-am gandit ca este tara perfecta de unde sa incep sa cunosc Africa autentica", spune increzator Alex (24 ani).

Foto: Gara din Nouadhibou

Dupa 6 luni de documentare si pregatire, timp in care au strans bani si au facut doua vaccinuri, la mijlocul lunii iulie, dupa 1.600 km de mers cu autocarul prin Maroc si pustiul din Sahara Occidentala, Alex si Dragos intrau in Mauritania, prin orasul Guerguerat. "Pe drumul dintre Maroc si Mauritania am avut parte de numeroase controale, unele ne-au pus sa si coboram din autocar. Inainte sa plecam am citit pe un blog ca ar fi folositor sa ne facem fise cu poza pasaportului si datele din el pentru a grabi organul birocratic, cu acele fise am economisit foarte mult timp, fara sa mai dam pasaportul in original pentru a ne trece datele intr-o condica", spune Alex, care va povesti intreaga lui experienta in Mauritania pe 28 august, seara, la un eveniment dedicat.

Mauritania este o tara saraca, in care inca se practica sclavia, unde inca se mai rapesc straini, iar alerta de terorism este inca ridicata. O tara pe care nici Google Maps nu o cunoaste prea bine si pentru care agentiile de turism nu au nicio oferta de vacanta. Doar calatorii cu adrenalina in sange vad intr-un loc necunoscut, virgin, pustiu ca Mauritania o destinatie de explorat. Bineinteles, cu trenul de minereu, cel mai cunoscut "obiectiv turistic" al tarii.

"Cea mai memorabila parte a calatoriei a fost cea cu trenul de minereu de fier. Inca din gara din afara orasului Nouadhibou, aparent in mijlocul nimanui asteptand sa vina trenul. Dupa o ora de stat la umbra din interiorul garii, s-a dat semnalul de adunare in fata sinei de tren. Aproape 100 de oameni s-au adunat la marginea sinei, o parte s-au asezat pe ea. Era o mare de culoare, toti imbracati in haine normale colorate sau roba traditionala mauritana pe un fundal blanc facut numai din nisip si doua dungi inchise la culoare reprezentare de sinele trenului. A inceput sa bata vantul si mi-am infasurat in jurul capului shemagul pe care il aveam pentru a ma proteja de praf si a ma pierde in multime", povesteste Alex despre experienta de a sta 8 ore in "sarpele de metal", asa cum numeste el cel mai lung tren din lume.

Trenul de minereu de fier este singurul tren care mai circula in Mauritania. Trenul, lung de 2,5 km si care transporta peste 10.000 de tone de minereu de fier, are trei categorii la care poti sa calatoresti: clasa economica si gratuita in vagonul de minereu gol sau plin, depinde de preferinta, clasa a doua – un vagon de metal cu banci de metal si ocazionalul berbec sau capra la WC – 1.000 MRO (Ouguiya - moneda locala)/11 lei si clasa I - vagon cu aer conditionat si cateva paturi, la 33 lei calatoria, dar care este atasat de tren de doua ori pe saptamana.

Citeste si:

Alex si Dragos au ales sa stea in vagonul de minereu, gol la dus si plin cu minereu la intors, pentru a trai o experienta autentica. Ei au calatorit timp de 8 ore pe zi si noapte intre orasele Noadhibou si Choum, pe o distanta de 460 km, o distanta pe care de altfel Google Maps nu reuseste sa o identifice.

"Trenul a pornit, aventura a inceput. Convorbirile am putut doar sa le avem ureche la ureche, cu cat trenul prindea mai multa viteza cu atat era mai greu sa ne intelegem, mai mult am stat cu aparatele foto in mana incercand sa surprindem experienta prin care treceam. Curand s-a lasat seara peste desert, pe langa dunele interminabile si ocazionalul copac ratacit. Seara este cea mai frumoasa in desert, cu greu mai identifici constelatiile cunoscute in bogatia boltii ceresti, atat de multe stele nu mai vazut pe cer. La un moment dat cerul s-a innegrit si n-am mai vazut nimic, ma uit spre orizont care si acesta disparuse. Imi ridic mana in fata ochilor, nici pe aceasta nu o mai vedeam. Am intrat intr-o furtuna de nisip. Am aprins frontala degeaba, doar sa fiu orbit de un perete nisipos. Mi-am facut cale prin vagonul gol ghidandu-ma de marginea metalica a acestuia sa-l gasesc pe Dragos, care era in mijlocul vagonului infasurat pe tot capul cu un turban, incercand sa doarma. Dupa ce l-am verifica ca e ok, am asteptat sa treaca furtuna si sentimentul de claustrofobie, in 20 de minute a disparut la fel cum a aparut. Dupa 8 ore de zguduiala si neodihna, intr-un bol metalic, am ajuns in Choum la ora 02:00", continua Alex sa povesteasca experienta din "sarpele de metal".

Dupa aceasta calatorie, Alex si Dragos au plecat a doua zi in comuna Chinguetti, pentru a trai experienta desertului alaturi de gazda lor.

"Seara petrecuta pe o duna inalta si sub cerul liber nu s-a comparat cu nicio experienta pe care am simtit-o pana acum. Si sentimentul pe care il ai dupa ce te trezeseti in mijlocul nisipurilor putin debusolat de ce cauti pe acolo in primul rand este destul de deosebit", spune Alex.

Cei doi prieteni au calatorit o saptamana prin Mauritania, timp in care au apucat sa vada doar cateva locuri. Pentru a gasi cazare au folosit un site de couchsurfing, prin care s-au imprietenit cu Ahmed, un localnic din Nouadhibou, unde au dormit la el acasa. In rest, au mers din recomandare in recomandare si s-au cazat in ouberge-uri (hosteluri locale) cu cate 3-5 paturi in camera. Cat timp au stat in Mauritania, Alex si Dragos nu au intalnit niciun roman, ci doar o calatoare din Spania.

Apreciez lucrurile altfel acum, ma bucur de ceea ce am.

Desi au plecat cu un plan facut de acasa, Alex si Dragos au fost nevoiti sa se organizeze spontan uneori si spun ca nu s-au simtit in niciun moment in pericol.

"Din cauza incertitudinii mijloacelor de transport locale (masini persoane, taxiuri la comun si trenul de minereu) a trebuit sa ne luam marje pentru a respecta planul intr-o oarecare masura, sa ajungem sa vizitam si sa simtim fiecare loc din itinerariu. Spontaneitatea a fost in lucrurile pe care le-am facut in fiecare destinatie, in desert am dormit pe dune, in Nouadhibou am inotat in Atlantic, lucruri pe care nu le-am planificat", povesteste unul dintre tineri.

Pentru el si prietenul lui, Mauritania a fost cea mai exotica tara in care au fost pana acum si in care au trait cele mai intense experiente care le-au schimbat felul de a vedea viata. "Apreciez lucrurile altfel acum, ma bucur de ceea ce am, asemenea localnicilor pe care i-am intalnit. In ciuda situatiilor materiale precare a multora de acolo, am vazut mult mai putine chipuri triste fata de Europa sau Romania", incheie Alex Stafie.

Buget si sfaturi pentru o calatorie in Mauritania

Daca in Maroc poti sa traiesti cu 10 euro pe zi, in Mauritania este chiar mai ieftin. Spre exemplu, o sticla cu apa sau o paine costa 1,1 lei, o masa cu doua feluri 11-16 lei, taxi 1,1 lei/km. In cele doua saptamani in Maroc si Mauritania, ei au cheltuit aproximativ 1.000 de euro de persoana, din care cele mai mari cheltuieli le-au reprezentat transportul, in special cel din Bucuresti pana in Maroc, apoi Maroc – Mauritania, o calatorie de 1.600 km cu autocarul si viza de 55 euro.

Iata ce mai trebuie sa stii:

  • Invata sau reimprospateaza-ti limba franceza: Mauritania fiind fosta colonie franceza se vorbeste la fel de bine ca araba. Engleza stiu prea putini.
  • Nu pleca singur in Mauritania, decat daca reusesti sa cunosti pe cineva local care poate sa te indrume si sa-ti arate locul. Exista riscul de rapiri in acesta tara, au fost cateva cazuri in ultimi 10 ani.
  • Trebuie sa faci 4 vaccinuri, de tifoida, febra galbena, hepatita A si tetanos, si sa ai cu tine pastile impotriva malariei.
  • Imbraca-te ca localnicii, in haine simple dar practice, pentru a te pierde in multime si a nu atrage atentia
  • Atentie la sezonul in care mergi: in perioada iernii poate fi canicula ziua si temperaturi apropiate de 0 grade noaptea, mai ales in desert. De avut si haine groase in acest caz.
  • E bine sa dai atentie traditiilor locale: ceaiul servit musafirului este un gest destul de simbolic pentru ei, ar fi bine sa accepti macar un pahar. De asemenea insusirea catorva cuvinte in limba araba ajuta la dezghetarea unor conversatii.

Sursa foto: Alexandru Catalin Stafie