Catalina Focsa (27 ani) a terminat Facultatea de Automatica si Calculatore, Universitatea Politehnica Bucuresti si este programator la compania Enea. Recent, insa, dincolo de algoritmi, tanara a descoperit o noua pasiune, drumetiile pe munte, care a convins-o rapid sa parcurga GR20 Corsica, cel mai greu traseu de trekking (drumetie).

Wall-Street: Cand ai inceput sa faci drumetii montane si ce trasee importante in afara tarii ai facut pana la GR20?

Catalina Focsa: Fac trekking de putin timp, mai exact de la sfarsitul anului trecut cand am inceput cu cateva plimbari pe munte. Din primavara acestui an am inceput cu drumetii mai lungi pe care, ulterior, le-am transformat in antrenamente. GR20 a fost primul meu traseu in afara tarii, dar, cu siguranta, nu va fi ultimul. Acum ca l-am incheiat pot spune si ca isi merita statutul de cel mai dificil, dar si cel mai spectaculos traseu din Europa.

WS: Cum ai aflat de GR20 Corsica si ce te-a convins sa parcurgi traseul?

CF: Despre GR20 am aflat de la prietena mea, Georgiana, cea cu care am parcurs traseul. Ea practica trekking din adolescenta, anul trecut a facut turul Mont Blanc-ului, iar pentru anul acesta avea in plan GR20 Corsica. Nu a fost doar Georgiana cea care m-a convins, ci si faptul ca am descoperit o pasiune in drumetie, care m-a facut sa vreau sa parcurg traseul. Motivatia in astfel de situatii trebuie sa vina din interior.

WS: Cum te-ai pregatit fizic pentru GR20?

CF:Am incercat in cadrul antrenamentelor sa simulam dificultatea pe care aveam sa o intampinam in aceasta expeditie, de la dormit la cort mai multe zile consecutiv, caratul de rucsaci grei, sau gestionarea hranei si a apei, la trekking in zone expuse si in diverse conditii meteorologice. In afara de aceste simulari, in ultimele sase luni m-am antrenat in fiecare weekend facand drumetii pe munte si, de asemenea, am alergat de doua ori pe saptamana, 10-15 km.

WS: Ce contine echipamentul complet pentru traseu?

CF: Echipamentul variaza in functie de planificarea traseului, de sezon si de conditia fizica a fiecaruia. De exemplu, echipamentul unui alergator e diferit de cel al unui drumet sau de cel al unui alpinist.

Noi am planuit sa parcurgem traseul in 16 etape, ca drumeti, inchiriind cort de la fiecare refugiu, la inceputul lunii iulie: sezon torid cu furtuni frecvente. Accesoriul de baza il reprezinta bocancii; alegerea si familiarizarea cu ei inainte de traseu, pe zone stancoase si mai ales in drumetii lungi asigura o parte din succes.

In rest, pentru luna iulie, sunt necesare tricouri cu uscare rapida, pantaloni de trekking lungi/scurti in functie de preferinta (recomand lungi si subtiri), palarie de soare, pelerina de ploaie, geaca de vant, haine de dormit care sa nu ocupe prea mult spatiu, manusi subtiri, ochelari de soare, frontala, sac de dormit (saltelele sunt disponibile la fiecare refugiu), saci de protectie pentru echipament, trusa de prim ajutor, filtru de apa pentru a folosi sursele de pe traseu si alte cateva lucruri mici pentru igiena, medicamentatie etc.
In fiecare zi am mers intre 6 si 11 ore. In prima parte a traseului am reusit sa ne incadram in timpii estimati pentru parcurgerea traseului. In a doua jumatate a traseului, fiind destul de obosita, am depasit timpul estimat zilnic cu aproximativ 20%. In fiecare zi am dormit la cort inchiriat de la refugiu.

Citeste si:

WS: Ce greutate ai carat zilnic, ce ai mancat pe drum?

CF: Zilnic, rucsacul meu cantarea in jur de 13 kg din care cam 2 litri erau de apa si 1,5 kg de mancare. Aceasta erau singurele greutati variabile, in rest echipamentul era o povara constanta. Pe drum am mancat mai mult conserve: ton, compoturi si mi-am gatit paste ori orez. Am mai mancat fructe confiate, seminte, branzeturi si preparate locale din carne. La unele refugii se gaseau fructe care se vindeau la bucata si nu ratam nicio ocazie sa imi cumpar.

WS: Ce a fost mai greu si la ce te-ai gandit in timp ce te aflai pe traseu?

CF: Cel mai greu a fost efortul pe o perioada indelungata, fara nicio zi de repaos. Dupa zilele 9-10 simteam nevoia de pauza, dar timpul nu ne-a permis. Mi-au lipsit si unele lucruri simple precum un dus cald, dormitul in pat in primele zile. Ulterior, efortul depus a eclipsat toate lipsurile.

Eram foarte concentrata la traseu. In majoritatea timpului ma gandeam efectiv pe unde calc pentru ca urmatorul pas sa ma mentina la fel de in siguranta ca precedentul. Aici mi-am dat seama cat de mult depind de mine. Doar cand ajungeam la refugiu ma gandeam la ziua care a trecut, la prietenii de acasa si, mai ales, la rasfatul ce ma astepta in urmatoarele ore de odihna, tradus prin conversatii interesante cu ceilalti, somn, mancare calda.

Iti dai seama cat de valoros poti fi daca te implicit trup si suflet in ceva.

WS: Cat te-a costat intreaga experienta (cu echipamentul special si biletele de avion incluse)? Ai primit sponsorizare din partea companiei la care lucrezi?

CF: Cazarea la cort costa 12,5 euro/zi, iar mancarea depinde foarte mult de nevoile fiecaruia, dar sunt necesari cam 20-30 euro zilnic, chiar si pentru cei care isi gatesc singuri. Echipamentul minim necesar, in functie de producator, pleaca de la 500-700 euro si nu are limita superioara. Avionul, transportul cu feribotul si asigurarea medicala au mai costat in jur de 400 euro. Toate costurile au fost acoperite de Enea Romania, compania pentru care lucrez.

WS: Cu ce concluzie ai ramas dupa GR20, cum te-a schimbat aceasta aventura de 180 km si cum te ajuta acum psihic reusita in sine?

CF: GR20 si, in general, o drumetie de acest tip, merita parcursa macar o data in viata, desi cel mai probabil fiecare va dori sa se reintoarca si sa retraiasca o astfel de experienta odata ce este initiat. Astfel de drumetii nu te schimba instant, pentru ca intr-adevar sunt doar cateva saptamani din viata si te intrebi: cum te poate afecta atat de semnificativ o perioada atat de scurta?

Sunt cateva zile pe care le traiesti intens, mai intens ca niciodata. Sunt cateva zile in care emotiile care te definesc si pasiunea pe care o ai sunt in varful piramidei, in topul prioritatilor tale. Aici esti liber sa fii ceea ce iti doresti si sa iti dedici timp tie. Mi se pare cel mai pretios lucru pe care il poti avea, pentru ca lucrezi pentru tine si atunci iti dai seama cat de valoros poti fi daca te implicit trup si suflet in ceva.

Din punct de vedere fizic am constatat o foarte buna evolutie raportat la limitele pe care le puteam atinge anterior. Am depasit multe din propriile praguri si ma simt ca iesita dintr-un training in care antrenorul am fost eu insami. Acum imi este mult mai usor sa imi respect programul de antrenament, sa ma bucur de ceea ce fac si, mai ales, sa apreciez lucrurile mici. Cred ca aceasta e doar o mica parte din ceea ce am invatat aici.

Asa incheie tanara povestea sa. De acum incolo, Catalina Focsa isi doreste sa imbunatateasca timpii de parcurgere a traseelor pe care deja le cunoaste, dar si sa parcurga un traseu similar cu GR 20 insa pe timp de iarna, cand creste gradul de dificultate.