Daca ati vazut macar o data un meci de tenis de la inceput pana la sfarsit, ati inteles de ce toata lumea percepe ideea de tenis ca fiind legata indisolubil de cea de noblete. Cu mici exceptii, de genul John McEnroe si (rar) Ilie Nastase, „sportul alb“ a fost mereu caracterizat de sobrietate. Jucatorii sunt printre sportivii cei mai devotati ideii de fair-play, iar spectatorii acestor meciuri, in afara de faptul ca apartin frecvent protipendadei, produc cea mai mica poluare sonora, alaturi de cei care asista la meciurile de snooker. Timp de peste un secol, tenisul s-a jucat ex-clusiv in alb, iar aparitia lui Andre Agassi cu pletele valvoi, nebarbierit si cu un tricou colorat a starnit zeci de comentarii defavorabile, chiar la sfarsitul tolerantilor ani ’80.

In Romania, tenisul de camp a aparut la scurt timp dupa inventarea spor-tului de catre maiorul Walter Clapton Winkfield. Primele cluburi au fost organizate la Bucuresti (1864, Bukarest Turnverein) si Galati (1898, Galatz Tennis-Club).

Dupa infiintarea Federatiei Romane de Tenis, in cadrul Federatiei Romane de Societati Sportive (in 1912), sportul a inceput sa atraga tot mai multi practicanti, astfel incat, pe 5 ianuarie 1935, s-a deschis in Bucuresti primul teren de tenis acoperit din Romania. In ciuda conditiilor din perioada comunista, cand zeci de premii au fost probabil pierdute din cauza interdictiilor de a parasi tara, Romania a reusit totusi performante internationale remarcabile, culminand cu dictatura de doi ani a lui Ilie Nastase, neclintit din prima pozitie in ATP.

Revigorat dupa 1989, tenisul nostru a continuat sa arunce in joc zeci de tineri talentati. In prezent, in topul ATP au mai reusit sa ramana Victor Hanescu (locul 35), Andrei Pavel (locul 60) si Horia Tecau (216).

Pe bani multi sau putini

In Romania functioneaza 180 de cluburi afiliate Federatiei Romane de Tenis, dintre care nu mai putin de 41 se afla in Bucuresti. In afara de acestea, tot mai multe parcuri si gradini publice, dar si cluburi private au investit in amenajarea de terenuri de tenis. De la Parcul Moghioros, unde poti juca oricand gratis, la cei 50.000 (5 RON) strecurati portarului ca sa poti utiliza terenurile din complexul Leu, la milioane de lei pe sezon in cluburi private, ofertele sunt dintre cele mai diverse.

In cazul in care va ganditi sa-i oferiti copilului dumneavoastra posibilitatea sa practice acest sport in regim de performanta, cel mai usor este sa-l inscrieti la un club sportiv, in afara de cazul in care aveti cateva milioane bune pentru un instructor privat.

Daca e vorba doar despre joaca „cea de toate zilele“, puteti opta oricand pentru una dintre bazele atasate cluburilor. Mare voga a facut o vreme (acum pare sa-si mai fi pierdut putin din popularitate) clubul Keoke din Pipera, unde inchirierea terenului inseamna 150.000 de lei (15 RON) de dimineata pana la ora 16.00, 250.000 (25 RON) pana la ora 20.00 si 350.000 (35 RON) „in nocturna“. Etalonul de lux il reprezinta Tenis Club Herastrau, situat langa cele mai „trendy“ carciumi ale Capitalei – La Fitze si Marie Celeste (carting). Aici, echipamentul, mingile si instructorul sunt „incluse in pret“ - 800.000 de lei (80 RON) pe ora pentru unul dintre cele 14 terenuri (10 au si instalatie pentru jocul de noapte). Evident, daca jucati suficient de des, exista si posibilitatea de a va procura un abonament - 8 milioane de lei (800 RON) pe sezon (din mai pana in octombrie). Aici se organizeaza si cursuri pentru orice varsta si categorie, inclusiv pentru avansati sau cursuri de perfectionare pentru profesionisti.

In regim de ONG

In afara de terenurile de inchiriat sau de cluburile din subordinea Agentiei Nationale pentru Sport, au aparut in ultima vreme si o serie de scoli de tenis care functioneaza in regim nonprofit. Costa mai mult decat un club scolar, dar mult mai putin decat inchiriatul terenurilor si al instructorului particular, pretul reprezentand, in fapt, amortizarea cheltuielilor de intretinere a bazei.

Un astfel de ONG este Clubul Dia, condus de Dan si Bogdan Diaconu, unde scolirea copiilor nu costa decat 500.000 de lei (50 RON) pe luna. Pentru adultii care vor sa vina sa se antreneze cu profesorii clubului, in functie de numarul de ore jucate saptamanal, pretul poate ajunge la 2-3 milioane de lei (200-300 RON) pe luna.

Tenis acasa

Daca aveti suficient spatiu (un teren standard are 18x36 metri), va puteti amenaja un teren de tenis chiar acasa, costurile variind, pentru un teren cu zgura, intre 70 (7.000 RON) si 120 de milioane de lei (12.000 RON), in functie de ce fel de imprejmuire alegeti. Clasic este gardul de plasa, care costa, pentru o inaltime de 4-5 metri, aproximativ 30 de milioane de lei, inclusiv instalarea.

Pentru a putea juca si in timpul iernii nu e neaparat nevoie sa apelati la sali de sport. Se poate amenaja, mai degraba, un „balon“ - acele copertine enorme pe care le vedeti din ce in ce mai frecvent prin Bucuresti. Dotat cu o instalatie de incalzire pe gaz, un asemenea balon nu are nevoie decat de o fundatie infima (maximum 20 de centimetri), costurile de intretinere constand, practic, doar in pretul gazului consumat. Achizitionate noi, din Franta sau Italia, baloanele costa intre 25.000 si 50.000 de euro, in functie de dimensiune (unul sau doua terenuri), dar exista si companii care importa baloane second-hand, cu preturi variind intre 10.000 si 20.000 de euro. Durata de viata a unei asemenea prelate este de cinci-sase ani, daca e cumparata noua. In total, terenul de tenis visat poate ajunge la doua miliarde de lei, bani in care nu este inclus echipamentul de joc.

Tunuri si sosete de lux

Pentru a va dota cu toate cele necesare, aveti nevoie de cateva sute bune de dolari: cleme pentru fileu (10 dolari), masina de intins fileul (799-3.499 dolari), cos de mingi (20-30 de dolari) si, evident, fileu (5-90 de dolari). Rachetele de tenis nu pot ajunge pe teren decat intr-o geanta „de firma“, adica alti 20-50 de dolari. Maruntisurile necesare pentru intretinerea rachetei (pieptan, cadru, coarda etc.) adauga la costul total inca 15-25 de dolari. Racheta in sine costa pe-atat de mult pe cat de celebra este firma producatoare. Un Dunlop variaza intre 69 si 199 de dolari, un Babolat intre 139 si 179 de dolari, Wilson-urile - intre 149 si 299 de dolari, iar un Fisher - intre 139 si 214 de dolari. Mingile inseamna alti zece dolari, in timp ce sortul si tricoul (de firma) pot costa de la 30 la 300 de dolari. Pantofii de tenis, tot in functie de producator, variaza intre 40 si 300 de dolari. Daca la toate acestea adaugati si un tun de mingi cu ajutorul caruia sa va antrenati, mai numarati inca 3.000-5.000 de dolari. Pentru pasionati mai exista si o serie practic nelimitata de accesorii, de la casete video, carti, cursuri, la ochelari, cravate, suplimente nutritive si ceasuri, care inseamna, evident, alte sute si sute de dolari. Per total, e scump !