Wall-Street: Cum se prezinta piata autohtona de curierat la aproape 6 luni dupa aderare?

Integrarea in Uniunea Europeana s-a simtit, insa ritmul de crestere s-a mentinut constant, la aproximativ 30%, si cred ca se va mentine si in continuare. Oportunitati sunt tot timpul, iar exemplul cel mai recent ar fi pensiile private, acel 2%. Insa nu trebuie sa ne lasam fascinati de mirajul oprtunitatilor, e foarte important sa te pui la punct mai intai, din punct e vedere calitativ.

Wall-Street: In cat timp estimati ca vom vorbi de o maturizare a pietei locale de curierat?

Cred ca in 2010 vor aparea primele semne de maturizare. Oricum, economia romaneasca este in plina crestere, iar cum serviciile tin foarte mult de dezvoltarea economica generala, este clar ca vom creste. Inca nu este acoperita piata, mai este loc pentru jucatori seriosi.

Wall-Street: Care este tendinta generala a pietei de curierat?

Ca peste tot, ca in toata economia romaneasca, tendinta este una de concentrare. Apar marii jucatori, care, initial prin aliante si apoi prin preluari urmaresc sa isi asigure o cota de piata cat mai mare sau, de ce nu, sa domine. Cargus a cumparat divizia de curierat a Romtrans, Nemo Curier a fost vanduta unui investitor austriac, Concorde Courier era in discutii tot cu un investitor austriac, TCE Logistica si Curiero vor sa vanda, sau mai bine zis sa se vanda, la un moment dat.

Wall-Street: Care este pozitia FAN Courier fata de aceasta efervescenta a pietei?

Inca avem o crestere sanatoasa, mai sunt cativa ani in care se poate aduce plus valoare firmei, in momentul de fata chiar nu ne intereseaza lucrul acesta, deci nu putem vorbi de preluare. Nu sunt un adept al antiglobalizarii, pur si simplu simt ca nu e nevoie in momentul de fata si un FedEx, un DHL, un UPS sau un TNT daca intentioneaza sa activeze pe piata romaneasca pot colabora cu noi.

Parteneriate cu firmele mari de afara ne intereseaza, mai ales daca tinem cont de faptul ca pentru a rezista vicisitudinilor ivite o data cu aderarea, si pentru o crestere solida a companiei, e nevoie de aceste parteneriate.

Noi avem un gentleman's agreement cu cei de la FedEx, toate livrarile pe care acestia le au in Romania sunt realizate prin intermediul FAN Courier. Dar ne-am dori mai mult, am vrea sa fie mai activa aceasta colaborare, in sensul de a veni cu o politica de preturi, de a concura in mod real DHL, UPS.

Wall-Street: In meCare sunt marjele de profit ale acestui tip de business?

Marjele de profit sunt bune in momentul de fata, chiar foarte bune as putea spune, insa trebuie avuta foarte mare grija pentru ca este un domeniu in care se lucreaza cu multi oameni, iar salariile se situeaza pe un trend ascendent.

Wall-Street: Pentru ca ati mentionat resursa umana, cat de importanta este ea pentru un astfel de business. Cum investiti in mod concret in oameni?

In servicii si, mai ales in curierat, resursa umana este cea mai importanta. Anul trecut am investit in jur de 250.000 euro, iar anul acesta bugetul se ridica la aproximativ 300.000 euro, numarul de angajati FAN Courier situandu-se la aproximativ 1600. De altfel, am ajuns la concluzia ca avem nevoie de departament de training, pe care l-am si format. Masinile reprezinta si ele o resursa foarte importanta, parcul nostru auto insumand circa 1200 de masini.

Wall-Street: Cum alegeti furnizorii?

Furnizorii sunt cei traditionali: Ford, Volkswagen si MAN, dar am colaborat si cu alte firme. Pentru ca am avut o problema la una dintre comenzile MAN, ne-am hotarat sa mergem in Germania dupa aceste masini.

Wall-Street: Care sunt amenintarile pe care le prezinta in acest moment piata de curierat?

In opinia mea, cel mai mare risc vine din interiorul firmei, oamenii te coboara si tot oamenii te ridica. Tot despre un risc putem vorbi si in cazul unor dereglari aparute la nivelul economiei nationale. Ma bucur foarte tare ca oamenii de afaceri din Romania nu sunt la nivelul oamenilor politici din Romania. Daca cei din urma ar vrea sa invete ceva, chiar ar putea. Pentru ca daca ai un target pe care nu ti l-ai indeplinit pleci acasa! Sunt numeroase lucruri, declaratii, initiative, care irita mediul de afaceri. Mai exista un risc, destul de mic de altfel si care nu poate fi considerat unul de durata, preturile mici practicate de alte firme.

Wall-Street: In ceea ce priveste oamenii de afaceri din Romania, probabil multa lume ar dori sa stie cum ati reusit sa va mentineti atata timp in aceeasi formula de management de la inceput?

Citeste si:

Datorita faptului ca niciodata nu au existat intre noi certuri majore. Noi am copilarit impreuna, in localitatea vranceana Fitionesti, undeva in podgoria Panciu, si am avut chiar acelasi invatator, diferentele de varsta fiind de 4 ani. Nici eu nu stiu prima zi cand ne-am cunoscut, cert este ca am primit o educatie buna, cei 7 ani de-acasa. Discutii in contradictoriu au existat si vor exista, insa nu lasam problemele sa se adune, spunem imediat ce avem de spus. Comunicarea este deci una dintre cheile succesului. Au existat tot felul de intrigi din partea unora si a altora, insa trebuie sa stii ce vrei.

Wall-Street: Cum si cand a aparut FAN Courier?

Eram student in ultimii ani, nu mai lucram, eram casatorit, stateam intr-o casa nationalizata prin Cotroceni si nu ne permiteam sa avem copii in aceste conditii. Am auzit o reclama la radio, “Cargus angajeaza curieri” si asa am ajuns la Cargus. Am urcat pana in functia de director executiv, sub actualul director adjunct al FAN, Balasel Nadir. El a fost de fapt cel care m-a invatat pe mine curierat. Dupa o discutie ivita intre mine si patron, am decis sa plec. Aveam o oferta de la Oxford University Press, sa fac vanzari de carte.

Wall-Street: Sa inteleg ca nu va mai doreati curierat?

Nu, nu era vorba de asta. Imi plac cartile si am considerat ca mi s-ar fi potrivit acel job si erau bani buni pe vremea aia. Fusesem la ei in cateva ocazii, ii ajutasem sa faca vama si eram hotarat sa incep munca acolo, cand am primit un telefon de la cei doi, fratii Mihai. Mai discutasem cu ei despre industria de curierat, dar eu stiam lucrurile tehnic, nu aveam legatura cu partea financiara. Am acceptat pe loc propunerea de a incepe acest business. In noiembrie 1997 am deschis firma, iar pe 16 ianuarie 1998 am taiat prima chitanta. De altfel primul nostru client lucreaza si astazi cu noi si are toate expeditiile gratuite, indiferent de destinatie.

Wall-Street: Cum v-ati impartit atributiile la inceput?

Initial cei doi frati nu au fost in firma, s-au ocupat de o alta afacere, am fost singur din '98 pana-n 2000. Am trecut prin niste momente destul de grele: a aflat patronul de la Cargus ca va avea concurenta si m-a chemat pe la politie, pe motiv ca i-am furat baza de date si softul. Am stat o zi prin beciurile sectiei 3 de politie, dar pana la urma totul s-a terminat cu bine si vorba aia: ce nu te omoara te face mai puternic. Toate aceste sicane ale concurentei, care era pe piata de 7 ani, mi-au fost de un real folos, lucru pentru care le multumesc din suflet. Pare bizar ceea ce spun, dar pur si simplu mi-au intretinut dorinta de a reusi intr-un mod extraordinar de eficient.

A existat insa un alt moment cu adevarat dur, cand am fost la un pas de faliment. Incepusera sa apara expeditii, nu mai facusem pana atunci afaceri si desi tehnic faceam totul bine, nu se putea spune acelasi lucru si din punct de vedere contabil. Intr-o seara,din cauza stresului, in loc sa ma duc acasa am ajuns, fara sa realizez, prin Salajan si mi-am dat seama ca o iau razna daca nu fac ceva. De fapt in acel moment a actionat un complex de factori: nestiinta mea in contabilitate, moartea tatalui meu, introducerea unei taxe de functionare de 100.000 dolari, impusa de Inspectoratul General al Comunicatiilor (o taxa care exista si astazi insa sub forma unui procent din CA). A fost una dintre cele mai crunte perioade din viata mea.

Si cum in afaceri mai e nevoie si de mult noroc, exact in acel moment asociatii mei si-au inchis afacerea si au venit in firma. In scurt timp ne-am redresat, mai ales datorita lui Ninu care a modificat atat politica salariala, cat si politica de discount-uri, el fiind de fapt finantistul FAN Courier. Iar din 2001, multumita lui Adrian, care se pricepe la vanzari, compania a erupt. Cat despre mine, eu am ramas pe partea de resurse umane.

Wall-Street: Care sunt cele mai importante proiecte la care lucrati in prezent?

Pregatim un nou sediu, pe Centura, suntem pe ultima suta de metri cu actele pe teren. Vrem sa facem un serviciu de cargo, niste servicii RED CODE, marketing direct, un serviciu super express. Ne gandeam foarte serios sa achizitionam un avion, sau cel putin sa-l inchiriem, insa deocamdata suntem in stadiul de discutii.

Wall-Street: Care a fost cea mai ciudata comanda pe care ati onorat-o?

Am carat cosciuge, bondari, insa cel mai ciudat moment a fost atunci cand o doamna a venit la noi cu o urna si ne-a rugat sa-i ducem tatal la Piatra Neamt.

Wall-Street: Care este cel mai mare client al FAN-ului?

Cel mai important client este Avon Cosmetics, lucru care ma bucura, pentru ca e un client alaturi de care am crescut. Au venit in Romania in 1997, exact cand am dechis si noi, iar in 1998 am pornit la drum impreuna.

Wall-Street: Care sunt pietele externe pe care activati in prezent?

Avem 2 parteneriate, unul cu FedEx si unul cu Transbalcan, prin care realizam expeditiile in afara tarii: Bulgaria, Grecia, Turcia si cred ca si Macedonia cat de curand. E un inceput chiar bun.

Wall-Street: Va tenteaza extinderea in afara granitelor tarii?

Ne-am gandit la acest aspect, sa cumparam o firma din Bulgaria sau chiar din Ungaria. De altfel, e foarte frumos sa faci curierat in Ungaria, extraordinar de simplu, distantele fiind foarte mici. Cu 30 de masini s-ar putea face un curierat de foarte buna calitate in aceasta tara. De fapt, peste aproximativ o luna cred ca o sa iesim sigur in Ungaria, printr-un parteneriat asemanator cu cel din Bulgaria. In orice caz, este foarte greu in prezent sa iti dezvolti o retea internationala pentru ca peste tot in lume exista "monstrii sacri" ai curieratelor: UPS, DHL, TNT, FeDex.

In orice caz este si asta o varianta, desi m-ar interesa mult mai mult sa prind o legatura cu un mare jucator international. Pe mine m-a impresionat ce am vazut anul trecut, cand am fost in vacanta in SUA. Atat FeDex, cat si UPS sunt imensi, niste colosi. FedEx-ul si-a cumparat recent 6 Airbus-uri 380, cele mai mari avioane cargo din lume.

Si inca ceva, posta americana merge ireprosabil. Dar eu sunt optimist, si noi suntem pe drumul cel bun...