Totonel (10 ani) si surorile lui, Andreea (14 ani) si Ana (17 ani), asteapta ca mama lor sa se intoarca de la inchisoare. Pe masura ce cresc, fiecare dintre ei invata cum sa supravietuiasca pe cont propriu, sperand ca mama lor se va intoarce si familia se va reuni (si vor trai departe de saracie, violenta si droguri).

O poveste universala despre legaturi de familie si noi inceputuri, documentarul surprinde un fragment dintr-un tablou complex. Toto si surorile lui este un documentar observational de lung metraj filmat vreme de 14 luni in cartierul Ferentari din Bucuresti.

Premiera internationala de la Festivalul de Film de la San Sebastian a fost urmata de numeroase selectii si premii in festivalurile de film renumite din toata lumea.

Filmul a castigat premiul The 10th Zurich Film Festival’s Golden Eye for Best International Documentary Film. Dupa premiul de la Zurich, Toto si surorile lui a primit premiul pentru cel mai bun documentar la cea de-a 30-a editie a Festivalului de la Varsovia.

Juriul Festivalului International de Film Documentar Jihlava i-a acordat premiul Silver Eye pentru cel mai bun documentar de lung metraj, iar in cadrul festivalului DOK Leipzig, Toto si surorile lui a castigat doua premii, The Prize of the Ecumenical Jury, The Prize of the Trade Union Ver.di, precum si Honorary Mention de la juriul principal.

In urma cu doar cateva zile, la Festival dei Popoli, festivalul de film documentar de la Florenta, filmul a primit premiul publicului. Toto si surorile lui va avea premiera la HBO Romania joi, 18 decembrie, de la ora 20:00. Filmul va fi disponibil si pe HBO GO.

Toto si surorile lui

Intrebarile cine suntem si cum ne alegem modelele in viata atunci cand suntem copii sunt probleme centrale pentru mine in acest film. Dupa 9 luni de cercetari, m-am hotarat sa spun povestea lui Toto si a surorilor lui, o poveste despre dificultatile pe care le indura copiii de diferite varste care cresc fara mama, intr-un mediu dominat de saracie, violenta si droguri, dar care gasesc puterea sa vada frumusetea si bogatia vietii dincolo de orice.

Povestea lor este o metafora care poate fi aplicata multor copii ale caror destine par deja hotarate la un moment dat in vietile lor. Faptul ca unii se nasc in circumstantele in care s-au nascut protagonistii documentarului este, din perspectiva mea, un accident al sortii si nu spune nimic despre capacitatile si aspiratiile pe care cineva le are. Mai importante pentru dezvoltarea perspectivelor si imaginatiei unei persoane sunt modelele alese si viata urmata.

Punctul central al documentarului il reprezinta dezvoltarea vietilor celor trei copii de diferite varste de-a lungul unui an. Fie ca este vorba de viata lor din ghetou, straduinta de la clubul copiilor, mersul la scoala, vizita facuta mamei lor la inchisoare, prezenta la proces sau certurile cu unchii lor, fiecare o asteapta pe mama intr-un fel sau altul.

In lumea lui Toto, primordiale au devenit invatatul si dansul. Cuvintele, cititul, numerele, miscarile de dans ii acapareaza mintea si comportamentul si astfel noptile petrecute acasa devin doar fragmente ale unui realitati indepartate.

Este important ca filmul sa ramana accesibil celui care il urmareste fara a incerca sa socheze sau sa sublinieze mizeria ghetoului. Violenta si abuzul de droguri trebuie percepute exact asa cum au fost vazute si experimentate de catre protagonisti: ca fiind o parte normala a vietii. Camera care filmeaza mai ales din punctul lor de vedere si de la inaltimea lor sprijina acest concept. Astfel filmul nu ii priveste de sus pe copii ca si cum ar fi mici si vulnerabili. Tot timpul vom privi prin ochii lor, de la inaltimea lor, de pe o pozitie de egalitate.

Un element important care sustine intimitatea povestii este dat de materialul video pe care Andreea l-a realizat si care le documenteaza viata. Este un film facut de ei, nu doar despre ei.