Cu toate ca au fost invitate, marile agentii nu au catadicsit sa participe, iar la conferinta presa si relatiile publice au fost doar doi ziaristi (printre care si subsemnatul). S-au spus povesti frumoase despre cum este o greseala fatala de PR sa incluzi intr-un email toate adresele destinatarilor in loc sa folosesti BCC si sa raspunzi la mobil in timpul unei sedinte. Probabil ca speakerii, traind in lumea fabuloasa a conferintelor, ignora faptul ca 95% dintre firmele din Romania procedeaza asa si ca nu se cunosc cazuri de decese cauzate de acest tip de greseala. Promoteritele ametite care rataceau prin World Trade Plaza, visand la o posibila angajare de succes, nu pareau nici ele prea dezamagite de absenta participantilor, nefiind probabil la curent cu schimbarea sistematica a programului evenimentului. In sala, se spunea ca desi istoria PR-ului are 100 de ani, de fapt istoria PR-ului este istoria civilizatiei si alte declaratii pe aceeasi linie. Nu e de mirare ca nici o agentie serioasa nu pierde timpul cu astfel de basme.

Dar de ce nu exista practic nici o colaborare intre programele de invatamant ale facultatilor care ofera un meniu de relatii publice si lumea reala a firmelor care furnizeaza servicii de acest tip? De ce reprezentantii asociatiei de relatii publice din Romania sunt invitati sa tina prelegeri la conferintele internationale, dar nici o televiziune nu ii invita sa comenteze greselile de comunicare ale oamenilor politici? La astfel de intrebari, raspunsurile sunt de mai multe tipuri. Pe de o parte, marile agentii prefera sa se concentreze pe o mana de clienti rentabili carora le pot inchiria la pret dublu o sala de conferinte, le pot produce baloane colorate la pret triplu, si le pot oferi articole fotocopiate din ziare pe post de monitorizare, fara mare bataie de cap. Cand vezi ce reuseste o mare agentie sa vanda si la ce pret unei firme mai naive, este greu sa crezi ca imaginea profesiei poate fi ajutata de astfel de practici.

Pe de alta parte, multe firme prefera sa realizeze intern sarcinile corelate in mod uzual cu relatiile publice, precum ar fi redactarea corespondentei externe, bazele de date sau relatia cu presa. In fine, cuvintele "relatii publice" sunt degradate de un fenomen regretabil de moda. Orice chelnerita de la orice cazinou din provincie, oricare secretara de la un angro din Colentina va avea o carte de vizita pe care scrie PR. De multe ori, pentru a potoli ambitia unor asistente mai insistente, titulatura de coordonator de PR vine sa compenseze un salariu mai redus chiar decat al colegilor de la distributie. Si atunci ce ramane neacoperit? Exact domeniul cel mai substantial al relatiilor publice, cel al comunicarii de prestigiu, sofisticate, cel al diplomatiei publice, al strategiilor de comunicare, al reformei sistemelor de informare interna, al bugetelor de marketing. Acesta este domeniul cel mai neglijat de decidentii economici si politici sau cel mai ascuns, cel care ramane cel mai des inaccesibil specialistilor in PR. Este exact domeniul pentru care facultatile noastre nu pregatesc specialisti.