Peste Ocean, ceea ce s-a intamplat cu mijloacele de informare in masa in si dupa momentul cand Katrina a lovit coasta de sud a SUA a devenit deja obiectul unor studii si seminarii de specialitate, organizate de institutii precum Fundatia pentru Etica si Excelenta in Jurnalism din Oklahoma. Motivul consta in faptul ca mass-media, in acele clipe de criza, a uitat sa-si puna o intrebare-cheie: „Ce afla cititorii/audienta din relatarile noastre?“. Rezulta-tul a fost un lung sir de acte de dezinformare, ratarea multor subiecte si abordarea gresita a altora, in conditiile in care era vorba despre evenimente de interes major pentru intreaga populatie a planetei.

La noi, oricine a urmarit la televizor stirile despre inundatiile din ultimele luni a putut constata ca erorile identificate de mass-media americana in prestatia jurnalistilor sunt asemanatoare celor de pe Dambovita, Siret sau Bega.

Dezinformare pe banda

La sfarsitul lunii septembrie, publicatia „Times-Picayune“, din zona New Orleans, a admis ca a exagerat informatiile privind actele criminale si de nesupunere civila inregistrate in regiune dupa dezastrul Katrina, la fel cum a exagerat, cu eroare de peste 200%, numarul victimelor inundatiilor.
Ziarul local „Times-Picayune“ a fost una dintre principalele surse de informare ale mass-mediei nationale in primele zile ale dezastrului. Lui i-au urmat zeci de alte publicatii, insa un numar foarte mic de posturi de televiziune, desi acestea sunt principalul mijloc de informare pentru majoritatea publicului american.

Unele organizatii de specialitate, precum Centrul american pentru Cercetarea Media, pun fenomenul dezinformarii atat pe lipsa de profesionalism dovedita de unii reporteri in situatii de criza, cat si pe anumite inte-rese politice mai vechi. „Multe dintre cele intamplate au legatura cu tendinta liberala de a exagera efectele si consecintele uraganului si de a le face sa para cat mai groaznice cu putinta“, este de parere Michael Chapman, reprezentant al Centrului, citat de presa americana.

Interesul telespectatorului

Tendintele politice si interesele economice ale institutiilor media sunt listate, de asemenea, pe lista neagra a greselilor comise in timpul Katrina. Innebunite dupa audienta, marile retele de televiziune au derapat din nou, prin „pacate vechi“ precum politizarea evenimentului, senzationalismul si tendinta spre facil.

De aici si intrebarea „Ce a aflat telespectatorul american despre uragan?“. A aflat ca, la New Orleans, rudele echipei locale de fotbal - vedete una si una - au pierdut multe. A aflat ca o alta vedeta de televiziune, Oprah Winfrey, ia partea sinistratilor. A aflat ca ploaia i-a trimis pe oameni pe acoperisuri, inainte de a fi evacuati. Si a aflat ca de vina este administratia Bush, din cauza politicilor sale de finantare a proiectelor nationale, in defavoarea infrastructurii din New Orleans.

De la „sinistratii“ din zona rezidentiala Baneasa la actiunile intarziate ale guvernului, consumatorul de informatii din Romania a avut parte, in general, de acelasi tratament ca si cel american.

Lacrimi si nevoi

In lupta pentru recapatarea increderii publice - presa din SUA se afla, intr-un recent clasament al „breslelor“, pe ultimele locuri, mult sub avocati si bancheri -, mass-media de peste Ocean incearca, in prezent, sa vada ce a mers prost in cazul Katrina. La mijlocul acestei luni, domeniile in care s-au facut simtite aceste erori vor fi subiectul unor dezbateri speciale gazduite de Fundatia pentru Etica si Excelenta in Jurnalism din Oklahoma. Acestea se vor axa pe raspunsurile reale la intrebarea „Ce afla telespectatorul?“.

Potrivit mai multor experti media americani, citati de Institutul Poynter, reputata organizatie de profil, telespectatorul trebuie sa afle, inainte de toate, nu cine este de vina pentru catastrofa produsa - cum a fost considerata administratia Bush, in cazul uraganului Katrina -, ci care sunt disfunctiile de infrastructura si cele de sistem. Abia dupa ce este aflat rezultatul investigatiilor pe aceasta tema vor putea fi emise acuzatii impotriva unor institutii, persoane sau programe guvernamentale.
Apoi, spun expertii, interesul nu trebuie axat pe caracterul senzational al imaginilor cu persoane sinistrate, insotite de „povestile lacrimogene“ revenite in forta in buletinele de stiri americane, ci pe nevoile acestora si pe pagubele suferite la toate nivelurile societatii.

Iar in al treilea rand, apetitul pentru spectaculos este pus inclusiv pe seama lipsei de pregatire a jurnalistilor in domenii esentiale pentru acuratetea relatarii, precum elementele esentiale ale meteorologiei, tehnicile de urmarire a fenomenelor meteorologice, dezbaterile stiintifice - si mai putin politice - pe seama schimbarilor de clima si folosirea tehnologiei contemporane pentru ilustrarea proceselor meteo.

Care zei sunt de vina?

Institutul Poynter arata, intr-o analiza publicata la sfarsitul lunii septembrie, ca impulsurile presei se regasesc, in pofida tintei sale de a fi obiectiva, in elemente atavice. „Acum 2000 de ani, chiar si acum 200 de ani, o cala-mitate de tipul Katrina ar fi fost pusa pe seama zeilor. In multe parti ale lumii, cum este Bangladesh, tendinta se mentine si acum... Noi nu dam vina pe zeii din ceruri, ci pe cei din Washington, ca si cand uraganul ar fi fost cauzat de aerul cald emanat in exces de capitala noastra“.
Tema pentru acasa: de cate ori veti auzi cuvantul „Dumnezeu“ in buletinele de stiri din Romania la viitorul val de inundatii?