Acum douazeci si cinci de ani, infiintarea sindicatului liber Solidaritatea (in fapt o federatie de microorganizatii locale) a marcat inceputul rezistentei organizate impotriva regimului comunist din Polonia. In fruntea acestei organizatii, un lider sindical cu o mustata devenit simbol de brand, un electrician care a devenit faimos printr-un gest nebunesc: a sarit gardul de sarma ghimpata, nu ca sa fuga din santierul in greva izolat de militie, ci in directia opusa, ca sa fie cu cei dinauntru. Astfel de imagini, reluate, repovestite si trecute in breviarul legendei rezistentei au construit brand-ul Lech Walesa.
Muncitor, imbracat cu o camasa in carouri, pios, traditional, sarutand mana Papei Ioan Paul al II-lea, inconjurat de cei opt copii ai sai, cu un chip tipic pentru muncitori, cu trasaturile si expresia care sugerau o oarecare inclinatie pentru vodca, Lech Walesa a devenit o mina de aur pentru cei care construiau in media occidentala portretul unui disident. Douazeci si ceva de ani mai tarziu, Lech Walesa a povestit la Bucuresti, unei audiente formate din oameni de afaceri, directorii unor mari companii (Rompetrol, Dacia, Altex, Transelectrica etc), reprezentanti ai unor institutii internationale (Delegatia Comisiei Europene, Banca Mondiala), despre ce inseamna spiritul unui lider: increderea absoluta in capacitatea de a schimba lumea. Discursul tinut in poloneza, pigmentat cu anecdote (sprijin total globalizarea, dar sa nu o atinga si pe sotia mea), cu exemple mobilizatoare (daca as sti cine sunt liderii de maine as castiga iar Premiul Nobel), cu comentarii picante despre marii lideri ai lumii (nimeni nu stie cat de treaz era Eltin cand s-a urcat pe tanc in 1991, dar a oprit lovitura de stat si a salvat perestroika), cu anecdote geopolitice (Germania si Rusia erau pasionate de turism... si se vizitau una pe alta trecand prin Polonia) denota un Lech Walesa versat in arta seducerii audientei publice.
Ca orice brand, Lech Walesa are o nisa : povestea pe scurt a caderii comunismului. Ca orice brand, el nu este competitiv cand concureaza pe alta piata, cea a dezbaterilor politice sau economice. In fapt, Lech Walesa a incetat de mult sa fie un om politic si a devenit un om de imagine, cultivandu-si stilul autentic si povestile din trecut. In 1995, si apoi din nou in 2000, cand a candidat la presedintia Poloniei, Lech Walesa a pierdut alegerile caci, iata, pentru multi polonezi, confruntati cu greutatile tranzitiei, anticomunismul si populismul unui lider - simbol care si-a dovedit limitele manageriale ca presedinte al tarii (1990-1995) nu mai erau interesante. Din fericite, liderii simbol au o lunga cariera de speakeri la conferinte internationale, atat timp cat se concentreaza pe nisa lor.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
