Mania lalelelor (Olanda, 1637)
Calatorii care poposeau in prosperele orase negustoresti ale Republicii Olandeze la 1630 descopereau cu umire un popor cuprins de o manie ciudata: mii de oameni, de la negustori bogati la simpli speculanti de origine modesta, erau manati de frenezia de a cumpara si a vinde. Obiectul tranzactiilor lor era unul cat se poate de nefiresc: laleaua - o floare delicata si exotica, recent sosita din Orientul Indepartat.
In numai trei ani, pretul soiurilor rare de lalea crescuse atat de mult, incat cativa bulbi ajunsesera sa valoreze cat o casa in Amsterdam. In mod previzibil, aceasta prima bula speculativa a cunoscut un sfarsit fulminant, cu consecinte dezastruoase pentru economia tarii. Incercand sa separe mitul de realitate, Mike Dash urmareste povestea maretiei si decaderii aceste flori, evocand cu maiestrie atmosfera Olandei in epoca sa de aur.
Crahul din 1929 de pe Wall Street
Crahul din 1929 de pe Wall Street reprezinta cu siguranta cea mai mare catastrofa financiara din toate timpurile. Inca mai suportam si astazi consecintele ei. Putine evenimente sociale, cu exceptia razboaielor, au produs atatea suferinte. Si persista teama ca asa ceva s-ar putea repeta. Poate ca singura protectie eficiente impotriva acestui gen de pericol consta in a intelege nu doar de ce s-a intamplat, ci si care era situatia atunci cand s-a intamplat.
Cartea-documentar de referinta pentru crahul din 1929, intitulata Wall Street, deruleaza in chip magistral povestea terifianta si pasionanta a celei mai mari crize financiare din toate timpurile. Au fost necesare arhive monumentale si nu mai putin de 400 de convorbiri cu actorii si martorii acestei drame pentru a reconstitui aceasta pagina unica de istorie.
Criza "dot-com" din 2001
La mijlocul anilor 1990, un nou tip de afaceri a aparut: .com, o companie fie bazata exclusiv pe web sau pe servicii de Internet. Companiile din domeniul Internetului sau din domenii conexe au aparut in numar mare, iar afacerile acestora au prosperat peste asteptari, iar atunci cand valorile bursiere ale primelor companii .com au "decolat" pe bursa, investitorii speculativi s-au ingramadit sa finanteze in masa aceste start-up-uri.
Piata bursiera a cunoscut un avant puternic, manat chiar de actiunile acestor jucatori. Indicele bursier de referinta Dow Jones a reusit sa depaseasca plafonul de 11.000 de puncte. In anul 2000, NASDAQ a inceput o tendinta descendenta, ceea ce dus la ceea ce a ramas cunoscut sub numele de "criza .com". In 2001 perioada de prosperitate ia sfarsit, iar pietele bursiere se prabusesc sub propria greutate. Cele mai afectate au fost economiile dezvoltate din Europa si America. Perioada crizei "dot-com" se incheie in 2003.
Criza petrolului din 1973
Criza petrolului din 1973, denumita si Prima criza petroliera a inceput in octombrie 1973, cand OPEC a proclamat embargo asupra livrarilor de petrol. OPEC (cartel din care faceau parte la acea vreme si Tunisia, Egipt si Siria, ultimele doua, aflate in razboi cu Israel) a luat aceasta masura ca represalii pentru aprovizionarea cu arme a Israelului, sustinuta de Statele Unite. Criza petrolului a durat pana in martie 1974, incheindu-se in urma negocierilor dintre Administratia Nixon, Israel si tarile arabe.
Cu toate acestea, chiar inainte de acest embargo, un alt factor care a favorizat o criza a petrolului a fost prabusirea sistemului Bretton Woods. Rezultatul a fost o depreciere a valorii dolarului, precum si a altor valute ale lumii. Pentru ca pretul petrolului era stabilit in dolari, acest lucru a insemnat ca producatorii de petrol au beneficiat de venituri reale mai mici pentru acelasi pret al petrolului. Astfel, cresterea preturilor la petrol a reprezentat un mijloc eficient de a stabiliza veniturile reale de-a lungul anilor. Embargoul ce a urmat mai tarziu, din cauza razboiului, a generat o penurie puternica de combustinili in Europa si America.
Recomandare: Sfarsitul petrolului, de Paul Roberts
Criza petorlului / Shuttestock
Criza economica din Argentina: 1998-2002
La inceputul anilor '90, in Argentina a fost adoptata o lege a convertibilitatii destinata restrangerii activitatii bancii centrale si de a pune capat inflatiei galopante care a avut loc in perioada anilor '80. Aceasta lege a stabilit un curs de schimb fix pentru moneda nationala, de "unu la unu" intre peso si dolar, iar banca centrala nu mai putea emite masa monetara, asa cum s-a intamplat in perioada de hiperinflatie, decat in egala proportie cu intrarile de dolari in tara.
In contextul acestei legi, Argentina nu a mai avut cum sa-si finanteze deficitul intern asa cum s-a intampla in anii '80, asa ca in loc sa reduca deficitul prin reducerea cheltuielilor, a apelat la o schema de imprumut extern in dolari, ceea ce a permis bancii centrale sa tipareasca bani. Dar, in 1999, Argentina intra in al treilea an de recesiune cu o inflatie galopanta. Guvernul nu a devalorizat peso-ul si nici nu a trecut la un curs liber, ceea ce a inrautatit criza.
Protestele au luat cu asalt marile orase din Argentina, urmate de incedii si distrugeri de proprietate. Violenta si decesele au urmat. In 2001, guvernul s-a prabusit. Saracia era atat de crunta, incat oamenii au apelat la troc pentru bunuri si alimente, deoarece nu aveau bani.
Hiperinflatia germana, 1918-1924
Winston Churchill a descris tumultosii ani dintre 1918 si 1933 drept o perioada de "transformari formidabile". Germania, invinsa intr-un razboi pe care nu l-a inceput, a fost coplesita de infrangere, revolutia bolsevica si anarhie. Revolutionarii comunisti au preluat puterea, iar blocada marinei britanice (1914-1919) asupra Germaniei a provocat aproape 800.000 de decese, in principal femei si copii. Suprafete intinse de pe teritoriul german au fost confiscate, in urma Tratatului de la Versailles, iar cererile de despagubiri au fost atat de draconice incat au transformat fiecare german intr-un sclav al invingatorilor.
In timp ce Kaiserul se afla in exil, comunistii au rasturnat guvernul legitim, iar bande armate patrulau pe strazi. Soldatii care se intorceau de pe front au fost masacrati, revolutionarii au confiscat bunurile statului si greve concepute pentru a provoca daune pentru economie au fost organizate. Saar si Renania au fost ocupate de trupele franceze; inflatia a crescut dramatic scapata de sub control pana cand s-a ajuns la un curs de 136 milioane de marci pentru un dolar. Astfel, daca in 1914, rata de schimb dintre dolarul american si marca germana era de aproximativ 1 la 4, pana in 1923, rata a ajuns la 1 dolar pentru 1 trilion de marci.
Decadenta a luat locul normalului, arta s-a degradat, la fel ca si poporul german. Copii de ambele sexe puteau fi cumparati pentru prostitutie liber pe strazi. Mai mult de 26 de milioane de germani nu aveau de lucru, dintr-un total de 65 de milioane.
Rezistenta anti-comunista in Germania / Shutterstock
Criza financiara din 2008
Criza financiara din 2008 a luat startul odata cu prabusirea bancii de investitii Lehman Brothers, care avea in protofoliu active de 600 miliarde de dolari. Falimentul Lehman Brothers a devenit inceputul simbolic al celei mai dramatice crizei financiare de la Marea Depresiune din 1933. Cauzele au fost atribuite mai multor factori, de la lacomia firmelor de investitii in urma unui sector financiar slab reglementat, pana la politici monetare publice sarace si o economie internationala subreda, cu niveluri nesustenabile ale datoriei din sectorul public si privat.
Oriunde se afla pana la responsabilitatea, efectele au fost de necontestat. Intre criza creditelor, colapsul pietei de valori si recesiunea care a urmat, cresterea economica din urmatorii ani aproape ca nu a existat, somajul a atins cote ridicate, iar guvernele au luptat sa-si pastreze controlul asupra propriilor finante. Se estimeaza ca pana in martie 2009, pana la 45% din avutia globala s-a pierdut si ar putea dura decenii pentru a reveni la acelasi nivel.
Kostas Koutsaftikis / Shutterstock.com
Criza datoriilor din Zona Euro
Criza datoriilor din Zona Euro este cea mai recenta de pe lista noastra si inca nimeni nu poate prezice cu siguranta cand sau cum se va termina. Ingrijorarile pe pietele financiare au crescut dramatic cu privire la capacitatea natiunilor, in special Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia si Italia, de a-si achita datoriile. Expunerea bancilor internationale pe aceste datorii cu potential toxic a jucat, de asemenea, un rol important asupra situatiei curente din Europa.
Dar, criza datoriilor suverane, probabil, o problema initial europeana, s-a extins, de asemenea, in Statele Unite, unde certurile dintre republicani si democrati cu privire la plafonul datoriei au dus la taierea ratingului de credit pentru prima data in istorie. Consecintele rezultatelor economice precare, cresterea economica ce continua sa ramana scazuta si datoriilor suverane mari raman o amenintare majora. Nu este exclus ca aceasta sa continue mult timp de acum incolo.
Criza financiara din Asia de Sud-Est
Ceea ce a fost numit "miracolul economic asiatic" s-a transformat intr-un dezastru in iulie 1997, moment in care investitorii au facut ceea ce stiu mai bine: si-au pierdut increderea, in special in monedele asiatice. Randamentele ridicate au facut pietele asiatice atragatoare, dar cand Statele Unite au incercat sa opreasca propria recesiune prin scaderea ratelor de dobanda, piata americana a devenit mai atractiva si, in consecinta, pietele asiatice erau acum prea riscante.
Un efect de domino a urmat, incepand din Thailanda si care s-a raspandit in Filipine, Hong Kong, Indonezia, Malaezia, si nu numai, declansand o criza mondiala fara precedent. Pietele asiatice care s-au bucurat ani buni de prosperitate s-au prabusit: Thailanda cu 75%, Hong Kong-ului cu 23% si Singapore cu 60%. Nici o piata financiara la nivel global nu a ramas neatinsa.
"Deceniul pierdut" din Japonia
"Deceniul pierdut" reprezinta perioada de crestere foarte redusa pentru economia nipona in anii 1990, in urma crizei imobiliare. Precum in toate economiile emergente, sectorul imobiliar din Japonia a explodat, astfel ca investitiile masive in infrastructura au avut drept corolar o serie de credite devenite neperformante, care atunci cand au fost descoperite, au prabusit sistemul su au dus la o perioada prelungita de un deceniu de crestere economica redusa.
Cum nucleul economiei japoneze pana in anii '91 a fost reprezentat de sistemul bancar, "deceniul pierdut" a fost cauzat de un nivel nesustenabil de speculatii, volume mari de credit si rate scazute ale dobanzilor. Atunci cand guvernul a intervenit pentru a controla acest lucru, creditele au devenit mai greu de obtinut, iar investitiile in capital au scazut considerabil. Acest lucru a cauzat un blocaj in ceea ce priveste expansiunea economica in anii 1990. Daca in 1988, PIB-ul Japoniei a crescut cu 7,1%, in 1991 a avansat cu 3,3%, iar in 1993 cu numai 0,1%.
Pornsak Paewlumfaek / Shutterstock.com
Sursa foto: Criza financiara, Shutterstock
