Pagina editoriala in cadrul cotidianului american l-a transformat pe Krugman in opinia Washington Monthly in “cel mai important editorialist politic din America… el este aproape singurul care analizeaza cele mai importante evenimente din politica in ultimii ani”.

Pentru a recunoste munca sa, Asociatia Economica Americana i-a acordat, in 1991, medalia John Bates Clark, un premiu oferit o data la doi ani “unui economist sub 40 de ani care a primit consensul general de a fi adus o contributie semnificativa cunoasterii economice”. Cercetarile academice actuale ale lui Krugman se concentreaza asupra economiei si crizele valutare.

Krugman este cunoscut in mediul academic datorita activitatii sale in teoria comertului international. Acesta a pus la punct o noua teorie a comertului international, ce integreaza analizele disparate referitoare la schimburile comerciale si geografia economica.

“Economistii adevarati nu vorbesc despre competitivitate”

Krugman este considerat, in general, un liberal sau progresiv. Acesta este un critic fervent al administratiei George W. Bush si a politicii sale internationale si interne. Spre deosebire de alti carturari, Krugman este privit ca un contribuitor academic important pentru colegii sai. Acesta a scris peste 200 de lucrari academice si 20 de carti, academice si non-academice.

La inceputul aniilor 1990, laureatul Nobel a popularizat argumentul realizat de Laurence Lau si Alwyn Young, prin altii, bazat pe faptul ca ridicarea economiilor din Asia de Est nu sunt un rezultat ale noilor si originalelor modele economice, ci mai degraba ale unor infuziuni de capital si a cresterii fortei de munca, dar care nu a adus la o majorare productivitatii.

Prognoza lui Krugman este ca in viitor cresterea economica din aceasta regiune se va incetini, deoarece va deveni din ce in ce mai dificil sa se genereze o majorare economica din intrari ridicate de capital.

Referitor la acest fapt, Krugman declara ca adevarul crud legat de orice exemplu de succes al dezvoltarii economice din ultimul deceniu a luat loc in contextul globalizarii prin producerea pentru piata globala si nu prin incercarea tarii de a fi independenta.

Citeste si:

Krugman s-a concentrat in anii ’90 asupra politicilor economice, pe care a incercat sa le explice publicului larg in lucrari ca “Prosperitate fara importanta” si in editorialele sale, atacand ceea ce el numeste “politici de antreprenori” care sunt concentrate asupra unor solutii particulare care pot rezolva orice criza imaginabila. A fost un critic al politici de industrializare si a pledat pentru comertul liber.

Critic fervet al administratiei Bush

In septembrie 2003, Krugman a publicat o colectie a editorialelor sale sub titlu “Marea Clarificare”. Luata ca un intreg, cartea reprezinta un atac asupra administratiei Bush. Principalul sau argument era ca marile deficite generale de catre administratia Bush – create prin scaderile de taxe, cresterea cheltuielilor publice si pornirea unui razboi in Iraq – sunt pe termen lung nesustenabile si ar putea duce, eventual, la o criza economica majora. Cartea a fost un best-seller.

Krugam spunea ca exista un model simplu pentru a estima rata de somaj din SUA in urmatorii ani, luand peste picior, din nou, administratia Bush: ceea ce isi doreste Greenspan, presedintele Federal Reserve, plus/minus o variatie intamplatoare care sa reflecte faptul ca el nu este Dumnezeu.

Acum un an, laureatul Nobel a publicat “Constiinta unui Liberal”, o istorie a decalajelor dintre bogăţie si venituri in Statele Unite din secolul al XX-lea. Cartea subliniaza faptul ca diferentele intre bogatii si saracii Americii s-au redus semnificativ la mijlocul secolului, dupa care s-au marit in ultimele doua decenii ale secolului la nivele mai ridicate decat cele din anii ’20.

Mai multi economisti, printre care si Krugman, privesc divergenta de la sfarsitul secolului XX ca fiind determinata de schimbarile tehnologice si de comert, insa laureatul Nobel scrie in cartea sa ca policitile guvernamentale au jucat un rol foarte important in reducerea diferentelor in anii ’30-70, dar si in marirea acesteia din anii ’80 pana in prezent.

In 2008, referitor la criza financiara din SUA, Krugman a prognozat ca preturile imobilelor vor inregistra scaderi cuprinse intre 25% si 50% in locatii ca Miami si Los Angeles.