Prima persoana care ii ia interviu lui Alex a intarziat putin si este usor transpirat – a venit cu bicicleta la munca. Incepe prin a-i pune cateva intrebari politicoase si Alex este foarte nerabdator sa scoata in evidenta experienta sa de munca. Intervievatorul nu se uita la el, tasteaza rapid pe laptop, luand notite. “Urmatoarea intrebare pe care urmeaza sa ti-o pun este usor neobisnuita”.

“Esti micsorat la marimea unei monede si aruncat intr-un blender. Masa ta este redusa astfel incat densitatea sa fie aceeasi. Lamele vor incepe sa se miste in 60 de secunde. Ce vei face?”

Persoana de HR isi scoate ochii din computer, ranjind.

“As lua monedele din buzunar si le-as arunca in blender astfel incat sa ii blochez motorul”, raspunde, prompt, Alex.

Intervievatorul continua sa tasteze. “Interiorul blenderului este sigilat, nu poti arunca monede si sa blochezi mecanismul”, raspunde el, cu un aer usor plictisit, dand de inteles ca a mai auzit acest raspuns de cateva ori.

“Hmm…atunci mi-as lua cureaua si camasa, as rupe-o pe aceasta din urma in fasii pentru a face o franghie, adaugand, poate, si cureaua. Dupa aceea mi-as lega pantofii de capatul franghiei si as folosi-o pe post de lasou”.

Sunet de taste.

“Nu, nu lasou”, se grabeste Alex. “Cum se numesc obiectele acelea pe care le arunca cowboy-ii? Ca un fel de greutate la capatul franghiei!”.

Niciun raspuns. Alex realizeaza ca ideea lui nu este buna, dar se simte obligat, totusi, sa o termine. “As arunca acele greutati peste margine. Apoi as urca”.

“Greutati sunt reprezentate doar de pantofii tai”, raspunde, implacabil, angajatul Google. “Cum ti-ar sustine greutatea corpului?”

Alex nu stie. Si cu asta, basta. I se explica cum este putin probabil ca din hainele, micsorate, sa faca in 60 de secunde o franghie suficient de lunga si apoi, chiar de ar reusi, cum ar putea sa coboare pe partea cealalta fara sa cada.

“Mi-a facut placere sa discutam”, spune angajatul gigantului Google, in timp ce ii intinde o mana inca umeda.

….

Intrebarea de mai sus nu este una imaginara ci chiar este pusa/a fost pusa la interviurile de angajare ale Google. Oficialii companiei nu destainuie insa prea multe dintre “misterele” procesului de angajare, astfel incat multe dintre informatii sunt “din auzite” de la fosti sau actuali angajati ai companiei.

Raspunsul scurt este ca Google nu cauta cei mai inteligenti sau nici macar cei mai capabili din punct de vedere tehnic oameni, ci cei care transmit energii pozitive, vibreaza si care s-ar putea incadra pe termen lung cel mai bine in cadrul companiei.

Companiile gigant se intrec din ce in ce mai mult in a pune intrebari diferite de cele clasice viitorilor angajati. Acestea variaza de la “Daca ai putea fi un supererou, ce ti-ai alege si de ce” la “Ce culoare te reprezinta cel mai bine” sau “Ce animal esti?”. Astfel de intrebari sunt puse de companii precum AT&T, Johnson & Johnson sau Bank of America. De exemplu. J.P. Morgan Chase ii intreaba, uneori, pe viitorii angajati, valoarea lui pi. (se considera ca arata cate ceva despre angajat daca acesta poate sa recite mai mult de 5-6 zecimale).

Avand in vedere ca a cunoaste foarte bine matematica sau informatica nu mai este atat de rar intalnit si nici atat de important pentru a conduce un business, unele companii si-au dublat efortul in a gasi persoane cu o personalitate puternica. Unele companii din industria alimentara isi intreaba viitorii angajati cum ar arata masa perfecta, pentru ei, iar companiile din industria turismului prefera din ce in ce mai mult intrebari precum “Daca ai putea merge sa campezi oriunde in lume, unde te-ai duce?”.

Retailerul online Zappos are o intrebare capcana si mai speciala: “Pe o scara de la 1 la 10, cat de ciudat te consideri?”. Raspunsul preferat se incadreaza undeva la mijloc, spune CEO-ul companiei, Tony Hsieh.

Deci cum masori talentul unui viitor angajat? Raspunsul la ghicitoarea cu blenderul este multipla. Cele mai populare doua raspunsuri sunt 1) te intinzi sub lamele sau 2) stai in lateralul lor, cat mai lipit de margine. Un alt raspuns des intalnit este 3) urca-te pe lamele si pozitioneaza-ti centrul gravitational pe axa. Tine-te apoi bine.

Insa niciunul dintre aceste raspunsuri nu au adus puncte multe celor de la Google. Cel mai simplu raspuns era – sari din blender. Fara nicio alta explicatie, suplimentara.

Cum vine asta?

Intrebarea vine cu un amanunt cheie si anume cuvantul “densitate”. “A fi redus la marimea unei monede” nu este ceva realist. Ar insemna sa iti elimine 99,99% din neuronii din mintea ta. Pentru a raspunde la o astfel de intrebare, trebuie sa decizi ce sa crezi si ce sa nu. Faptul ca intervievatorul a adus in discutie lucruri precum densitate ar trebui sa iti aprinda “beculetul” si sa realizezi ca lucruri precum masa si volum chiar conteaza atunci cand raspunzi.

Pe scurt, daca ai fi redus la 1/10 din inaltimea ta de acum, muschii tai ar mai avea doar 1/100 din forta normala, dar vei cantari de 1/1.000 ori mai putin. Practic, ai avea o forta mult mai mare, astfel incat ai putea sari din blender ca un mic Superman.

Alte cerinte si intrebari la interviurile Google sunt: “Realizeaza design-ul unui plan de evacuare pentru San Francisco”, “Foloseste un limbaj de programare pentru a descrie o gaina” sau “Care este cel mai frumos lucru pe care l-ai vazut. Explica-ti alegerea”.

Prin design-ul intrebarilor, nu exista raspunsuri corecte pentru aceste intrebari.

Citeste mai multe intrebari pe WSJ.com.