Este cea mai importanta reducere a dobanzii cheie in Statele Unite din august 1982, si prima decisa ad-hoc (intre sedintele programate de politica monetara) de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

www.vanguard.ro

Conform declaratiei publicate pe site-ul Rezervelor Federale, a fost exprimat un singur vot impotriva, cel al lui William Poole (presedintele Rezervelor Federale din St. Louis). Poole a apreciat ca nu exista conditii care sa justifice o asemenea masura inaintea intalnirii de politica monetara deja programata pentru aceasta saptamana. Frederic Mishkin a fost absent si nu a votat.

Decizia din 22 ianuarie a Rezervelor Federale a venit firesc in linia comentariilor publice facute de guvernatorul Ben Bernanke pe 10 ianuarie, care sugerau deschis disponibilitatea bancii centrale de a-si ajusta ‘substantial’ politica monetara in lumina celor mai recente riscuri economice.

Cred ca anuntul Rezervelor Federale a fost previzibil, contextul acestuia fiind intr-o buna masura similar celui in care banca centrala americana taia, tot in urma unei sedinte ad-hoc, rata ‘discount’ a dobanzii pe 17 august anul trecut. De aceasta data, Rezervele Federale au reactionat la un moment de panica in desfasurare in pietele internationale de actiuni cu exceptia insa a burselor americane - care luni 21 ianuarie au fost inchise, Statele Unite sarbatorind Ziua Dr. Martin Luther King Jr..

Premizele economice intrinseci listate in declaratia care a insotit decizia Rezervelor Federale raman discutabile – nu atat din perspectiva justificarii masurii de politica monetara in sine, ci a timing-ului acesteia. Pentru a lua doar un exemplu, daca ingrijorarea bancii centrale americane in legatura cu situatia pietei muncii era atat de mare, reducererea dobanzilor ar fi trebuit decisa imediat dupa publicarea pe 4 ianuarie a cifrelor economice negative aferente lunii decembrie a anului trecut. De notat de asemenea ca numarul solicitarilor ajutorului de somaj s-a redus progresiv de la inceputul acestei luni.

Apoi, Rezervele Federale au fost criticate intens, media internationala presupunand ca banca centrala a reactionat mai degraba la scaderile din pietele de actiuni, aparent accentuate de episodul descoperirii spectaculoase de catre grupul bancar francez Societe Generale a unei pierderi exceptionale din tranzactionarea futures a unor indici compoziti europeni, decat la noi semnale de natura economica. Cea mai substantiala taiere a dobanzii cheie in Statele Unite din ultimii peste 25 ani a fost o pacaleala, au scris mai multe surse media.

Intr-un orizont mult mai larg de timp, personal cred ca bancile centrale majore – Banca Angliei in particular – au fost intr-adevar in urma vulnerabilitatilor economice si ale pietelor financiare. De altfel, in mai multe materiale publicate inca de la mijlocul lunii septembrie a anului trecut am corelat deprecierea recenta a lirei sterline cu un grad de incoerenta afisat de catre banca centrala a Regatului Unit care mi-a amintit de iesirea monedei britanice din Mecanismul european al Ratei de Schimb in 1992.
Pe termen scurt, insa, cred ca reactia Rezervelor Federale la prabusirea burselor internationale a fost una perfect justificata.

Multi comentatori s-au concentrat mai degraba asupra cauzelor – sau cauzei, caci Jerome Kerviel, traderul de la Societe Generale, personifica la acest moment singularul cel mai convenabil – care au provocat recentele scaderi dramatice din pietele internationale, si mai putin asupra efectelor probabile ale celui mai recent moment de panica globala.

Notam de curand ca noua obsesie a pietelor globale pentru inflatie pare a fi stat la baza trendurilor ascendente teribile recent observate in pietele metalelor pretioase (si ale altor marfuri intens tranzactionate la nivel global).

O relationare reflexiva – in termenii teoriei documentate de catre George Soros in cartea sa ‘The Alchemy of Finance’ – ar putea fi inca in desfasurare, in sensul in care perceptia publicului despre conturarea la orizont a unor presiuni inflationiste in crestere conduce la deschiderea unor noi pozitii de cumparare in piata aurului (si in pietele altor marfuri), pentru ca preturi din ce in ce mai ridicate sa conduca ele insele la asteptari inca si mai mari asupra inflatiei (sau chiar la procese inflationiste in mod efectiv).

Pentru Rezervele Federale, indraznesc sa consider, conteaza mai putin ce anume provoaca o criza a pietelor de actiuni (parerile in privinta premizelor vor ramane, ca intotdeauna, impartite intre mai multe scoli de gandire si teme prevalente), si mai mult care pot fi posibilele repercusiuni asupra economiei.

Am fost intrebat de curand despre durata pe care cred ca o va avea criza financiara globala, si raspunsul meu a luat in considerare o alta relationare reflexiva pe care o vad la acest moment – si anume, intre perceptiile investitorilor si performanta in sine a pietelor internationale de actiuni, in sensul in care asteptarile privind o contractie economica puternica in Statele Unite alimenteaza un val masiv de vanzari in pietele globale, pentru ca preturi din ce in ce mai mici afisate sa accentueze inca si mai mult perceptiile economice pesimiste (si chiar sa conduca la procese efective de contractie economica).

Pe 22 ianuarie, Rezervele Federale au taiat de urgenta rata cheie a dobanzii in Statele Unite cu 75 bps, de la 4.25% la 3.50% - intr-adevar, mai degraba ca raspuns la panica pietelor globale, decat ca reactie la noi semnale economice puternice in directia unei contractii inevitabile.

O asemenea masura rapida si substantiala, fara precedent in ultimii peste 25 de ani, dovedeste ca insasi banca centrala americana intelege a doua relationare reflexiva descrisa mai sus (cu riscul ignorarii celei dintai), insa pune Rezervele Federale intr-o pozitie virtual periculoasa intrucat investitorii vor masura eficienta unei asemenea masuri radicale de politica monetara mai degraba prin prisma modificarilor de cotatii in pietele globale, decat prin aceea a urmatoarelor cifre economice.

In dimineata zilei de marti 22 ianuarie, pietele europene de actiuni au incercat o revenire pe seama unor informatii, evident neconfirmare in timp real de la niveluri oficiale, despre iminenta unei actiuni concertate a celor mai importante banci centrale ale lumii de reducere a dobanzilor la nivel global. Doar cateva ore mai tarziu, presa financiara avea sa critice lipsa unei asemenea interventii concertate.

Citeste si:

Personal cred ca la acest moment bancile centrale sunt dispuse sa colaboreze excelent si sa actioneze in mod unitar, insa doar atata timp cat politicile lor monetare raman in afara discutiei.

Doar o zi dupa ce banca centrala americana a redus atat dobanda cheie cat si rata ‘discount’ cu 25 bps, pe 12 decembrie anul trecut Rezervele Federale au anuntat impreuna cu bancile centrale ale zonei euro, Regatului Unit, Canadei si Elvetiei cea mai importanta interventie concertata in pietele monetare de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, in incercarea de a calma criza de lichiditate revitalizata la nivel global.

Insa marti 22 ianuarie, in timp ce anuntul surpriza al Rezervelor Federale pompa adrenalina nu numai in pietele de actiuni, dar si in cele ale metalelor pretioase (un nou maxim istoric a fost notat in piata aurului la peste $930 ieri 29 ianuarie), Banca Japoniei a mentinut rata cheie a dobanzii la 0.50%. In aceeasi zi, banca centrala a Canadei a redus intr-adevar dobanda cheie, insa doar cu 25 bps – in linia asteptarilor generale. Miercuri 23 ianuarie banca centrala a Noii Zeelande a decis mentinerea dobanzii cheie la 8.25%. Pe 10 ianuarie, atat Banca Angliei cat si Banca Centrala Europeana au anuntat dobanzi cheie nemodificate in Regatul Unit si zona euro, 5.50% si respectiv 4.00%.

Mai mult, chiar pe 22 ianuarie guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn King, a facut declaratii publice exprimand ingrijorari in privinta riscurilor inflationiste care s-ar putea materializa in acest an impotriva economiei Regatului Unit.

Apoi, intr-un interviu acordat publicatiei Financial Times din Frankfurt pe 13 decembrie anul trecut, insa aparut pe data de 24 decembrie, guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, reitera atentia prioritara acordata inflatiei in zona euro. 'Alti colegi sunt intr-o situatie diferita', a indicat atunci Trichet, cu referire la celelalte banci centrale majore, in particular cele din Statele Unite si chiar Regatul Unit.

Iar cand nume cu greutate din cadrul bancii centrale a zonei euro, ca de pilda Yves Mersch (guvernatorul bancii centrale a Luxemburgului) si Axel Weber (guvernatorul bancii centrale nemtesti), au facut aprecieri publice conform carora presiunile inflationiste manifestate in zona euro nu ar trebui sa fie dramatizate peste masura, Jean-Claude Trichet a raspuns laconic: ‘Au fost gresit interpretati’. De altfel, Mersch a revenit imediat asupra propriilor comentarii, precizand ca pe 10 ianuarie doar doua optiuni de politica monetara au fost luate in calcul, si anume mentinerea dobanzii cheie la 4.00% si cresterea acesteia. Iar Weber a declarat saptamana trecuta ca asteptarile privind reduceri ale dobanzii cheie in zona euro pe parcursul acestui an sunt doar o himera.

Si asta inca nu a fost tot.
Insusi guvernatorul Jean-Claude Trichet a reusit la mijlocul saptamanii trecute exercitiul semantic al corelarii in aceeasi fraza a volatilitatii remarcabile a pietelor financiare cu lupta bancii centrale a zonei euro impotriva riscurilor inflationiste, declarand: ‘Cu atat mai mult in vremuri de turbulente si corectii semnificative ale pietelor financiare, este responsabilitatea bancii centrale de a ancora solid asteptarile inflationiste pentru a evita o volatilitate inca si mai mare’. Iar la intalnirea anuala a Forumului Economic Mondial de la Davos, Trichet a apreciat ca ‘Daca ai asteptari inflationiste care devin ele insele volatile, nu vei face decat sa cresti si mai mult volatilitatea pietelor financiare’.

In sfarsit, cancelarul Austriei, Alfred Gusenbauer, a declarat in cursul weekend-ului trecut ca o reducere a dobanzii cheie in zona euro ar transmite un semnal gresit investitorilor si consumatorilor in conditiile in care cresterea economica ramane solida. ‘Ce este potrivit in Statele Unite poate fi gresit in Europa pentru ca situatia este foarte diferita’, o reducere a dobanzii cheie putand fi interpretata drept ‘un semnal negativ de panica’, a apreciat Gusenbauer in cursul intalnirii anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos care s-a incheiat pe 27 ianuarie.

Hotararea cu care Rezervele Federale par dispuse sa raspunda realitatilor pietelor globale mai degraba decat celor ale economiei ar putea insa avea un efect aditional la o distanta considerabila doar din punct de vedere geografic: Asia.

Produsul intern brut al Chinei a crescut in ultimul trimestru al anului trecut cu 11.2% - usor sub avansul de 11.5% aferent trimestrului al 3-lea, insa cifrele anuntate recent consemneaza al patrulea trimestru consecutiv in care economia Chinei a crescut cu peste 11%. Pe parcursul intregului an 2007, economia Chinei a crescut cu 11.4% fata de anul precedent – cel mai notabil ritm de crestere al ultimilor 13 ani.
In acelasi timp, inflatia in China a crescut in decembrie cu 6.5% - usor sub rata de 6.9% notata in noiembrie (maximul ultimilor 11 ani), dar in continuare dublul targetului bancii centrale. In 2007, China a majorat dobanda cheie de 6 ori, pana la cel mai mare nivel al ultimilor 9 ani.

Ceea ce inseamna ca autoritatile financiare de la Beijing sunt acum intr-o situatie inca si mai dificila. In cazul in care continua seria ajustarilor in crestere ale dobanzilor, banca centrala a Chinei ar atrage virtual un val inca si mai consistent de speculatori in directia aprecierii propriei monede. O situatie oarecum similara se petrece la acest moment in Hong Kong.

Daca in conditiile in care o serie de valute asiatice sunt raportate inca rigid la evolutia dolarului american si astfel un diferential intre politicile monetare locale si cea a Statelor Unite, teoretic, nu poate exista - unul in ceea ce priveste premizele economice si presiunile inflationiste ar putea conduce la situatii din ce in ce mai departate de echilibrul academic in pietele valutare (si nu numai) asiatice care inca nu si-au revenit complet dupa criza de acum 10 ani.

NOTA: Acest material are exclusiv un scop pur informativ, neconstituind o recomandare de a tranzactiona in oricare din pietele financiare mentionate. Tranzactiile in marja presupun riscuri financiare semnificative. Vanguard SA nu isi asuma responsabilitatea pentru tranzactiile efectuate pe baza informatiilor prezentate.

Datele utilizate pentru redactarea materialului au fost obtinute din surse considerate a fi de incredere, insa nu exista nicio garantie privind corectitudinea acestora.

Mihai Nichisoiu
Analist piete internationale
VANGUARD S.A.