In ianuarie 2005, wall-street.ro aparea in online-ul romanesc. Tot atunci, Adrian Lupsan accepta oferta companiei de brokeraj Intercapital Invest, in detrimentul unui job in consultanta financiara. In cei 7 ani care au trecut, wall-street.ro a ajuns pe primul loc in topul celor mai citite publicatii online economice, iar Lupsan este unul din cei mai cunoscuti brokeri locali.

„Sunt ani in care am trait cele mai intense sentimente pe plan profesional. Cele mai multe impliniri au venit aici, in aceasta perioada si mi-ar placea sa stiu ca si wall-street.ro v-a adus voua maturizare si satisfactii”, isi incepe Lupsan povestea.

Cele mai frumoase amintiri

Adi Lupsan isi aminteste ca in 2005, Intercapital Invest era un butic financiar, cu o cota de piata de doar 1%. Insa, ultimii ani au adus o crestere constanta spre 3% din piata si pozitionarea ca unul dintre cele mai mari SSIF-uri independente din Romania. “Este o performanta cu atat mai mare cu cat piata pe care cresti este dificila si dominata intens de banci”, explica directorul adjunct al Intercapital.

Una din zonele care i-a adus cele mai mari satisfactii in cei 7 ani de activitate este cea de investitori institutionali, unde s-a implicat foarte mult.

Primul proiect la care a lucrat a fost si cea mai mare provocare, pe fondul experientei reduse, desi valoarea sa a fost mica. In martie 2005, Razvan Pasol, directorul general al Intercapital, l-a delegat pe Lupsan sa se ocupe de emisiunea de obligatiuni Hexol Lubricants, in valoare de 300.000 de euro.

“A fost cel mai complex proiect al meu, o provocare majora data fiind experienta mea redusa si care se limita doar la zona de tranzactionare. A fost o miza personala majora. Dar am avut o satisfactie imensa cand, la un an dupa ce am facut emisiunea Hexol, sa fiu martor la cea a Bancii Mondiale, un emitent cu rating AAA, cu o valoare de 150 milioane euro. Chiar daca era un proiect mult mai complex, creasem deja o uzura si provocarea cea mai mare a ramas tot prima data”, explica Lupsan.

In Romania, partea de investitori institutionali este si zona cea mai putin acoperita din piata de capital. Exista doar cativa oameni, din putine companii, care au experienta.

Tot o satisfactie majora din acesti 7 ani, care au fost cei mai buni din punct de vedere profesional, este relatia pe care a dezvoltat-o cu Razvan Pasol.

„Cred ca este o mare calitate sa reusesti sa faci o echipa buna cu o persoana, sa te completezi si sa impingi lucrurile in directia buna, cu un tel comun si cu multe sacrificii. Putine entitati din Romania beneficiaza de o asemenea echipa, mai ales ca traim intr-o lume generalista, in care miza personala se imbina doar aparent cu una profesionala”.

„Am descoperit oameni, modele, profile, transformari”

Din perspectiva psihologiei investitionale, evolutia pietei de capital nu a ajuns la maturitate.

Lupsan isi aminteste ca incepand cu anii 1999-2000 (este exclusa din discutie perioada precedenta, dominata de cuponari si institutionali), primii oameni cu resurse financiare importante au inceput sa vada cu bursa ca alternativa investitionala. Pana in 2007, piata a crescut constant si cei implicati se considerau sofisticati si filosofi.

„De fapt, piata crestea, nu era nicio filosofie sa castigi. Provocarea cea mai mare venea dinspre randamente – cine castiga mai mult. Ce s-a intamplat din 2007 si pana astazi este o lectie profesionala si de viata. A fost nevoie de o secventa de criza ca sa intelegem ca bursa nu este o banala loterie unde se castiga bani, astfel ca cele mai mari tranformari au avut si au loc la nivel psihologic”, explica brokerul.

Pentru Lupsan, aceasta experienta a fost foarte interesanta. A vazut schimbari majore la nivel de comportament, clienti care au suferit pierderi majore si a caror viata s-a schimbat semnificativ. Sau clienti debutanti, dar care au inteles repede cum sa se protejeze de riscuri.

„Tragand linie, toti acesti 7 ani mi-au adus marele castig ca am vazut multe modele, profile, oameni si transformari. Probabil ca acum asistam la debutul unui nou ciclu si cei mai castigati vor fi cei care au invatat ceva din acesti ani”, a mai spus Lupsan. Mai mult, toate aceste experiente au contribuit major si la maturizarea sa profesionala.

Cele mai mari satisfactii


Cea mai importanta satisfactie personala a lui Lupsan a fost faptul ca a intuit si anticipat momentul 2007.

„Am fost printre putinii brokeri care in primavara – vara lui 2007 am recomandat vanzarea integrala. Primele miscari importante au fost in primavara lui 2007, dar maximele au fost in vara. Atunci m-am pacalit putin, am inceput sa fac vanzari si clientii nu intelegeau, imi ziceau ca am innebunit, ca nu este asa de rau, lucrurile merg bine. Eu incepusem vanzarile, piata s-a intors si a ajuns la maxime. A fost un moment delicat sa le explic clientilor mei ca piata este abia la inceputul a ceea ce urmeaza”, isi aminteste brokerul.

Desi ar fi usor sa spuna ca experienta si backgroundul din piata l-au ajutat sa anticipeze, Lupsan recunoaste ca a fost vorba de un instinct primar, care ii spunea ca ceva nu este bine.

„Ma uitam in jurul meu, nu doar la bursa. De exemplu, piata imobiliara era o piata a hazardului, nu mai era nimic normal, 80% erau speculatori iar banii nu aveau ca miza achizitia de active si inmultirea rapida. Era clar ca traiam un fenomen ciudat si pentru cine mai putea gandi rational, instinctul spunea ca ceva nu este in regula”.

Asa ca la acel moment a avut intuitia sa recomande clientilor vanzarea.

Un alt moment important de care se leaga sentimentul e implinire este participarea la oferte de anvergura. „Imi amintesc ca la emisiunea de obligatiuni a Bancii Mondiale era un element tehnic pentru care trebuia sa se ia o dezicie rapida. Am avut un sentiment major de implinire cand recomandarea mea a fost pusa in practica si a avut succes si impact pozitiv”.

Apoi, o alta implinire de leaga de oferta Transgaz, una din cele mai mari din piata, in care un broker mic, precum intercapital a acoperit 400 milioane euro din volumul total de 2 miliarde euro.

„Este un sentiment de nedescris cand entitatea in care lucrezi si detii un rol important are forta de a impinge lucrurile in directia buna”, mai spune Lupsan.

Cele mai mari esecuri

Cel mai mare insucces se leaga tot de experienta de investitor si este foarte recent, in vara anului trecut.

„In primavara eram foarte convins ca piata si-a atins nivelurile minime si ca intram in bull market. Lacomia m-a facut sa tintesc agresiv pietele de derivate asa ca scaderile din august m-au prins luat prin surprindere. In vara anului trecut am inregistrat cele mai mari pierderi din istoria mea de investitor. Dincolo de toate, un investitor trebuie sa inteleaga ca nimeni nu este perfect. Diferentierea majora se face atunci cand iti accepti greselile si inveti din ele”.

Doua alte momente dramatice din cariera lui Adrian Lupsan se leaga de restructurarea activitatii Intercapital Invest: la sfarsitul lui 2008 si in ultima parte a anului trecut.

„Pentru angajat este un moment foarte dureros cand top managementul te anunta ca nu mai exista resurse si putere pentru a mentine business-ul la o anumita anvergura. Cel care pleaca are senzatia ca este cel mai cumplit moment prin care trece. La fel de cumplit este si pentru managerul care transmite acest mesaj. Acestea au fost doua din cele mai grele momente prin care am trecut”.

Provocari si alegeri potrivite

Lupsan considera ca resursa umana este cea mai putin apreciata in Romania, din proprie experienta. „Inainte de Intercapital, stateam maxim 2 ani intr-un loc, din care ultimele 6 luni imi lasau un gust amar. Se merge pe principiul: eu sunt cel mai bun, subalternii sunt slabi si daca unul este remarca nu e bine, poate sa imi ia locul, asa ca trebuie sa il tin in umbra. Este unul din motivele pentru care piata financiara nu a ajuns la maturitate”.

In ianuarie 2005, dupa ce plecase de 3 luni de la jobul anterior, dintr-o companie de consultanta, Lupsan a primit 2 oferte: de la companie din aceeasi industrie, care ii oferea un salariu foarte mare, masina si laptop si de la un broker mic, care nu avea reusrsele pentru un salariu prea mare si nici alte avantaje.

Citeste si:

„Atunci s-a declansat un conflict interior: aleg sa fiu pragmatic, sa am un avantaj financiar dar intr-un domeniu cu care nu ma potrivesc sau sa merg unde simt ca e locul meu, desi nu mi se acopera semnificativ asteptarile. A fost una din cele mai grele decizii din experienta mea profesionala, am ales Intercapital si mi-am asumat un risc. Acum, nu regret deloc, ba din contra”, povesteste Lupsan.

Un an mai tarziu, in 2006, a primit o oferta de a pleca intr-o pozitie de conducere intr-o banca mare din Romania, dar a refuzat instantaneu si elegant, pentru ca deja simtea ca se identifica cu entitatea in care lucra.

Dupa alte cateva luni a primit o alta oferta, de la un mare grup financiar, tot pentru o pozitie cheie. Din nou, a refuzat, desi i-ar fi adus avantaje nete de imagine.

Apoi, in 2007, a venit propunerea de a fi conducator la Intercapital. „Daca 2005 a fost anul de deschidere a carierei mele, dar 2007 mi-a adus un moment imens de satisfactie. In doar 2 ani am reusit sa conving cel mai important om din firma ca pot fi alaturi de el”.

Lupsan admite ca a fost si norocos, dar crede ca norocul ti-l mai faci si cu mana ta.

Ca exemplu in acest sens, brokerul isi aminteste ca primul sau job a fost destul de ciudat: era student in primul an de facultate si vroia deja sa simta pulsul pietei. Asa ca a gasit doi indivizi care l-au trimis la statia de metrou Piata Unirii, sa vanda icoane, cruciulite si biblii. Nu a vandut nimic, a renuntat dar a continuat sa caute. Asa ca la inceputul anului 2 de facultate a mers intr-o agentie de publicitate, impreuna cu 6 colegi. Dupa o luna a ramas singur si dupa alte doua luni a incheiat primul contract.

„Era chiar inainte de sarbatorile de Iarna si imi amintesc ca am mers acasa cu haine noi, cumparate din banii mei. Era o mare realizare. Diferenta se face atunci cand esti dispus sa faci sacrificii. Daca esti dispus, o sa vina si acel noroc”.

Numitorul comun intre Wall-Street si Bursa

Adrian Lupsan spune ca face parte din categoria oamenilor care ignora complet televiziunea, stirile de uzura si tabloidele.

„Este trist sa vad cum se vand anumite ziare tabloide ca painea calda. Este o mare performanta ca in acest peisaj mediatic sa te detasezi prin calitate. Este important ca reusiti pe aceasta nisa mica de clienti, comparativ cu potentialul pietei, dar atent selectati. Calitatea informatiilor pe care le transmiteti este foarte buna si acest lucru este vital pentru mine. Tocmai de aceea, sunteti una din cele trei surse din care imi iau informatiile zilnic”, a declarat directorul adjunct al Intercapital.

Lupsan isi aminteste de wall-street.ro din 2005, fara sa mai stie detalii despre contextul in care a citit pentru prima data sau cum arata.

„Am vazut cum ati crescut constant in ultimii 7 ani si creati dependenta. Recomandarea mea este sa nu va schimbati orientarea, si sa ramaneti la o baza mai mica de clienti dar selectati atent. Tentatia de a merge catre tabloide este din ce in ce mai mare, inclusiv la publicatii financiare si ar fi bine sa nu cadeti in aceasta capcana”, recomanda Lupsan.

Brokerul este convins ca o crestere a numarului de investitori activi pe bursa va determina si o apreciere a afisarilor pe sectiunea piete de capital din Wall-Street. Astfel, exista un numitor comun: dezvoltarea pietei.

Cum se vede piata de capital in urmatorii 7 ani

Modelul polonez este cel mai des folosit in acest moment, ca fiind o piata exotica, neatinsa de criza, cu tranzactii de 200 milioane de euro pe zi, cu usurinta.

Adi Lupsan propune insa un alt reper: piata romaneasca din perioada interbelica, ce depasea cu usurinta volumele tranzactiilor burselor din Varsovia sau Istanbul si era cea mai sofisticata.

„Daca as vorbi de o bursa locala cu tranzactii de peste 50 milioane euro pe zi, poate parea SF. Dar sa nu mai dam vina pe stat, pentru ca a avut o contributie majora. Cand s-a infiintat BVB, erau 4.000 de companii listate. Ce am facut noi, brokerii cu ele? Nici macar nu am avut puterea sa clarificam statutul pietelor in acesti ani. Avem active de 3 miliarde euro, 5% din PIB-ul Romaniei, concentrate in SIF-uri si Fondul Proprietatea, in ciuda corectiei de 80% de la maxime. Ce facem noi cu ele? Nimic, le-am primit cadou de la stat, am asteptat sa se listeze, avem asteptari mari dar nu facem nimic sa le promovam sau dezvoltam”, spune brokerul.

In perioada interbelica a Bursei, toate companiile de stat erau listate: Societatea Nationala de Gaz Metan, Societatea Anonomia Romana de Telefoane, Societatea comunala a Tramvaielor Bucuresti, Regia Autonoma de transport Bucuresti sau Banca Nationala a Romaniei.

Oare Tarom ar mai fi avut astazi o situatie atat de proasta, daca ar fi fost listata acum cativa ani? Sau Posta Romana, sau CFR Calatori? Este normal ca statul sa pastreze controlul, fiind companii strategice, dar ideea este sa listezi un pachet mic, sa ii dai valoare”.

O temere frecventa cu care se confrunta brokerii este dubla listare a Fondului Proprietatea la Varsovia, care ar putea muta lichiditatea.

Insa, in perioada interbelica, mari companii listate la Bucuresti, precum Astra Romana, Steaua Romana sau Concordia erau listate si pe alte mari piete din Europa, dar cea mai mare parte a tranzactiilor erau tot pe piata locala.

„Am avut una din cele mai sofisticate piete iar acum stam cu mana intinsa la stat si la antreprenori , ne contram unii pe altii si asteptam. Asa nu vom reusi, cat timp nu constientizam ca marea problema este in interior. Este un sport national ca noi, brokerii, sa identificam problemele in alta parte. Cred ca este momentul sa depasim egoismele personale si mentalitatile de mici cersetori ai pietei financiare! Sper ca urmatorii 7 ani sa aduca schimbari majore in piata de capital”.

Pentru Adrian Lupsan cea mai mare provocare incepe acum, cand pentru prima data in istoria post decembrista a bursei statul vine cu o mare mana de ajutor: ofertele la Transgaz si Transelectrica, listarile Romgaz, Nuclearelectrica si Hidroelectrica ridica o miza foarte mare.

„Daca aceste companii ajung pe bursa in urmatorii 2 ani, vom intra intr-o noua era. Exista insa riscul major sa gestionam prost momentul acesta si sa ajungem o generatie pierduta. Totul tine de noi, dar si de voi, presa financiara”, mai spune brokerul.

In final, obiectul comun trebuie sa fie acela de a creste piata. Astfel ca peste 7 ani sa avem aceasta maturitate pe care o tot invocam in prezent.

„Imi pastrez o rezerva de optimism. Plus ca cifra 7 are magia ei si este posibil sa asistam la aceasta schimbare majora. Daca s-ar aloca resurse si timp, daca am constientiza cat de mare este potentialul pietei romanesti, peste 7 ani vom fi la cu totul alt nivel”, conchide brokerul.

Cele mai importante lectii invatate in ultimii 7 ani

„Tot timpul avem senzatia ca am ajuns la maturitate. Nu este asa, e posibil sa nu atingem maturitatea niciodata, poate doar sa tindem spre acea zona”.

„Timpul este mult mai pretios decat credem noi. Cand lucrurile merg bine, ai tendinta sa iti arunci tinte tot mai inalte. Dar nu luam in calcul ca lucrurile pe care astazi le amanam, este posibil sa nu le mai putem face maine”.

„Realitatea pe care noi o percepem este cea modelata de noi, cu mentalitatea noastra”.

„Cea mai mare capcana este sa consideram ca locul il sfinteste pe om. Gresit, este invers. Poti merge intr-o entitate in care sa ai senzatia ca ai de castigat dar sa ramai un angajat mediocru sau sa ajungi un element cheie si afacerea sa creasca o data cu tine”

.„Una din cele mai importante resurse in lumea financiara este puterea decizionala. Cand esti in top management, trebuie sa iti asumi riscul de a lua decizii foarte rapid”.