Unde anume este recomandat pentru un investitor sa-si plaseze banii depinde de la caz la caz. Pastrarea banilor in banci in conditiile unor dobanzi mici, din care ”se pierde” echivalentul inflatiei, al impozitului si comisioanelor bancii, este o solutie de economisire doar pentru anumite persoane sau pentru anumite scopuri. Spre exemplu, poate fi potrivita pentru un individ care intentioneaza sa-si achizitioneze o masina peste cateva luni si are nevoie, mai mult decat orice, de conservarea capitalului. In schimb, nu este potrivita pentru obiective financiare pe termen lung, precum a atinge un anumit nivel al capitalului la varsta pensionarii. Statisticile arata ca pe termen lung, fara a vinde fortat intr-o perioada de criza, investitia intr-un portofoliu diversificat de actiuni aduce un randament mai mare decat un depozit bancar. In ultimii 20 ani, indicele bursier american S&P 500 le-a adus investitorilor un randament anual compus de 7,78%. In Romania, un investitor care ar fi investit in indicele BET in 1997 ar fi inregistrat pana la finele lui 2014 un randament anual compus de 12,30%.

In mod similar, investitiile bazate pe tranzactionarea in marja nu sunt recomandate pentru o persoana care nu detine bunuri personale, iar veniturile lunare nu ii acopera cheltuielile. In schimb, un antreprenor care a castigat investind intr-o afacere proprie poate sa fi ajuns la un nivel al avutiei si veniturilor care sa ii permita sa-si asume un nivel mai ridicat de risc si pe pietele financiare. Capacitatea de a risca depinde de veniturile unei persoane, de stabilitatea acestora, de puterea de economisire, averea acumulata si nivelul datoriilor sale.

La cursurile de initiere in investitii, cum sunt cele organizate de Tradeville, primul pas, chiar inainte de a discuta despre randamentele tintite, este identificarea alaturi de cursanti a profilului lor de risc. Cele doua componente ale tolerantei la risc, disponibilitatea (inclinatia) de a risca si capacitatea (financiara) de a-si asuma riscuri, trebuie conciliate. Apoi, trebuie ajuns la un echilibru intre toleranta la risc si randamentul aferent riscului respectiv, randamentul necesar pentru atingerea obiectivelor financiare individuale si insesi aceste obiective. Un client care vrea sa castige ”o multime de bani” intr-un timp foarte scurt trebuie educat cu privire la riscurile speculatiilor, iar un client reticent la a investi conform capacitatii sale de asumare a riscului trebuie, la randul sau, educat, cu privire la riscul de inflatie, spre exemplu.

In final, deciziile legate de gestionarea economiilor si plasarea acestora in banci sau pe platformele de tranzactionare online sunt demersuri rationale, iar un broker competent, profesionist, care isi doreste clienti pe termen lung, ii va ajuta sa inteleaga pietele financiare si sa devina investitori rationali. Este important si ca investitorii de retail sa faca diferenta intre intermediarii de pe piata si sa verifice istoricul acestora, daca sunt autorizati si daca brokerul are interesele aliniate cu cele ale clientilor. In mod clar, un astfel de broker nu va adopta pozitii extreme, asa cum nici investitorii nu ar trebui sa se hazardeze in decizii extreme.