In mod specific, scutirea se aplica dobanzilor in legatura cu instrumente/titluri de creanta emise de persoane juridice romane constituite potrivit Legii societatilor, daca respectivele instrumente/titluri sunt emise in baza unui prospect aprobat de autoritatea de reglementare competenta, iar emitentul (imprumutatul) si investitorul nu sunt persoane afiliate.

“Scutirea reintrodusa prin noul Cod fiscal este adresata nerezidentilor, caci ei sunt cei carora li se aplica in prezent impozitul cu retinere la sursa pe dobanzile obtinute. Asadar, principalul avantaj al reintroducerii acestei scutiri este acela al imbunatatirii perceptiei investitorilor straini (fonduri de investitii, investitori institutionali, banci internationale, fonduri de pensii si altele) asupra pietei de capital din Romania, in ansamblul ei. Acest aspect, impreuna cu alte masuri fiscale de stimulare a investitiilor in Romania adoptate in ultima perioada – cum sunt si regimul fiscal aplicabil societatilor de tip “holding” introdus in 2014 sau recenta reducere a impozitului pe dividende la 5% cu aplicabilitate din 2016 - sunt factori cheie ce pot sta la baza deciziei unui investitor de a alege piata din Romania ca destinatie pentru capitalurile sale, in detrimentul altor piete”, a declarat Adrian Deaconu, Senior Manager in cadrul firmei de consultanta fiscala Taxhouse-Taxand Romania.

Un alt avantaj fiscal, de aceasta data la nivelul persoanei juridice romane ce obtine finantarea printr-o astfel de emisiune de obligatiuni, este acela ca dobanda datorata pentru obligatiunile admise la tranzactionare poate fi deductibila integral la calculul impozitului pe profit, fara a mai fi supusa limitarilor specifice in functie de nivelul ratei dobanzii si al gradului de indatorare a firmei imprumutate, ca in cazul altor tipuri de finantare nebancara.

Un posibil rezultat al acestei masuri fiscale ar fi finantarea relativ mai usoara si implicit cresterea investitiilor efectuate de companiile romanesti, prin atragerea de fonduri de la investitori straini. Atractivitatea finantarii ar putea creste ca urmare a eliminarii barierei fiscale, constand in impozitul cu retinere la sursa, care altfel s-ar fi putut aplica asupra venitului din dobanzi obtinut de finantatorii straini. Este drept ca rata de impozit aplicabila in prezent (16%) poate fi redusa sau chiar eliminata in baza prevederilor Conventiei de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul de rezidenta al investitorului – chiar si asa insa, pentru a invoca prevederile Conventiei, investitorul are povara administrativa de a obtine si prezenta anual debitorului roman un certificat de rezidenta fiscala emis de autoritatile straine.

“Atragerea unor investitori straini pe piata de capital din Romania prin crearea unor premise fiscale favorabile are efecte benefice pentru piata in ansamblul sau: nu doar pentru investitii in obligatiuni corporative, ci si pentru investitii in alte valori mobiliare (actiuni sau titluri de stat) pe care nerezidentii le-ar putea face. Pe langa aceasta scutire punctuala, exista insa masuri neimplementate inca, care ar putea usura administrarea fiscala a tranzactiilor efectuate de nerezidenti pe BVB, pe care piata de capital le asteapta de ceva vreme”, a declarat Angela Rosca (foto), Managing Partner al Taxhouse-Taxand Romania.

Este aceasta o masura buna, care ii va influenta in 2016 pe antreprenori sa se finanteze prin emisiune de obligatiuni si pe investitori sa investeasca mai mult? In prezent, piata obligatiunilor corporative pe segmentul principal este una deficitara, datorata in parte numarului redus de emitenti de obligatiuni corporative listate (mai putin de 10), lucru ce se poate explica partial prin apetitul redus al investitorilor pentru acest segment. “Bancile cu care colaboram explica faptul ca o posibila reticenta a investitorilor straini poate fi reprezentata si de costurile de tranzactionare pe BVB care pot fi semnificativ mai mari decat in alte jurisdictii”, explica Angela Rosca.

Pe de alta parte, o alta latura a problemei poate fi cea de nivelul general de educatie corporatista din Romania, in care creditul bancar e sursa preferata de finantare, in detrimentul listarii companiilor sau a emiterii de obligatiuni corporative.

“Oricum, o masura fiscala in sine se poate dovedi insuficienta daca nu este insotita si de o cerere corespunzatoare din piata – de aceea, desi pana acum nu am notat semne concrete in aceasta directie, este important ca societatile romanesti care pot emite astfel de instrumente financiare sa constientizeze aceasta alternativa de finantare si sa investigheze aceasta oportunitate luand in calcul toate aspectele relevante (cum ar fi costurile prospectului de emisiune, avantajele fiscale, obligativitatea raportarilor, etc.).” a explicat Adrian Deaconu.