In acest moment, Statele Unite ale Americii au intrat in cel de-al saptelea an de crestere economica, marcand unul dintre cele mai lungi cicluri de crestere, China este piesa de domino cea mai fierbinte, iar instabilitatea preturilor marfurilor agita pietele. Sa privim cu optimism sau pesimism 2016? Cine tulbura de fapt apele economiei globale?

1. Picatura chinezeasca

Cand se discuta despre o iminenta criza globala, prima grija a celor care directioneaza capital este situatia din China. Piata economica chineza este un factor semnificativ de risc pentru evolutia economiei mondiale, caci aceasta din urma este mai interconectata ca oricand. Iar China este cea de-a doua economie a lumii ca marime, si speranta numarul unu in termeni de crestere a PIB-ului global.

Se indreapta China catre o criza de amploare? Este oarecum antagonic a considera ca o crestere economica de 6,8% este semnalul unei crize iminente.Totusi, economia chineza se confrunta cu o incetinire a ritmului de crestere. In 2015, economia chineza a crescut cu 6,8%, cel mai redus nivel din ultimii 25 de ani, in timp ce in 2014, procentul a fost de 7,2% - aproximativ jumatate din valoarea inregistrata in 2007 (13.9%), anul de debut al celei mai recente crize economice globale.

Pentru anul 2016, estimarile FMI sunt in jurul a 6,5% - valoare considerata foarte buna pentru o economie dezvoltata. Dar economia chineza nu se incadreaza in categoria celor dezvoltate, ea confruntandu-se cu o perioada de tranzitie si de reforme, axate pe reducerea saraciei extreme (aproape 100 milioane de chinezi traiesc sub limita de saracie de 1 dolar/zi), si sustenabilitatea cresterii economice (in contextul dezvoltarii foarte rapide, care a atras o serie de dezechilibre: urbanizare fortata, adancirea diferentelor intre clasele sociale, poluare extrema, etc.).

Moneda chineza, yuanul, este a patra cea mai folosita valuta in lume si se estimeaza ca va depasi lira sterlina, ca grad de utilizare, pana la sfarsitul acestui an. Dar, este posibil sa se deprecieze. FMI a anuntat recent ca yuanul va fi introdus, incepand cu 1 octombrie 2016, in cosul SDR , alaturi de dolarul american, yenul japonez, euro, si lira sterlina.

Se remarca o tensiune intre cursul oficial al yuanului si cursul off-shore, lucru care indica iesiri masive de capital din China si atacuri speculative. De altfel, unul dintre obiectivele guvernului chinez este de a genera crestere economica prin limitarea investitiilor si incurajarea consumului. Insa consumul intern este anemic, iar calea cea mai usoara de crestere poate fi incurajarea exporturilor, care, pentru a deveni mai competitive, ar trebui sa se ieftineasca. Aceasta ieftinire este posibila prin deprecierea yuanului. De altfel, si parerea specialistilor este ca Banca Populara Chineza sa lase yuanul sa se deprecieze cu 10%-15%.

Yuanul chinezesc s-a apreciat foarte mult in ultimii 5 ani, strans legat de cursul dolarului, la un curs stabilit artificial de Banca Populara Chineza. Totusi, de la inceputul anului 2014, a inceput sa se deprecieze in raport cu dolarul american, cu 8% pana acum.

Si piata imobiliara chineza pare a fi supraevaluata, pe fondul cresterii masive a preturilor din anii 2000-2008, 2013 si 2015, in pofida corectiilor derulate in 2009, sau 2014, generate de politicile de acordare a creditelor imobiliare. Astfel, nivelul actual al preturilor activelor imobiliare ar putea antrena o noua corectie pe acest segment.

Citeste si:

China a depasit criza din 2009 printr-un plan masiv de urbanizare si dezvoltare de infrastructura. Conform unei analize a lui James Chanos, unul dintre cei mai importanti administratori de fonduri la nivel global, China a contractat in 2009 constructia a peste 5,6 miliarde de metri patrati (aproximativ 4m2 pentru fiecare locuitor), constructii finalizate pana in prezent (jumatate rezidential, jumatate comercial). Valoarea este imensa, iar China are acum o problema de integrare a acestei suprafete. Insa, are atat dorinta cat si portofelul necesar pentru a plati acest festin.

2. Topirea preturilor marfurilor

O alta problema cu care se confrunta economia vine de la pietele globale de marfuri, care dau nastere unei cascade de deflatie care se revarsa asupra producatorilor de materie prima si asupra restului lumii.

Preturile marfurilor au scazut continuu incepand cu anul 2011. Aurul, argintul, carbunele, bumbacul sau cafeaua au acum niveluri similare celor de la inceputul anului 2009. De departe insa, petrolul este marfa cu cea mai spectaculoasa evolutie negativa din ultimii ani, pretul barilului de petrol coborand sub pragul de 30 de dolari la inceputul acestui an. Declinul accelerat al pretului petrolului a inceput in septembrie 2014, plecand de la 97 de dolari si ajungand, in doar 5 trimestre, la 30 de dolari, nivel pe care nu l-a mai atins din februarie 2002.

Cauzele acestei evolutii negative sunt corelate cu riscurile geopolitice din Rusia si Orientul Mijlociu, precum si cu supraoferta din piata, determinata recent de ridicarea embargoului privind comertul cu produse petroliere, impus Iranului in 2006 de Consiliul de Securitate al ONU.
Criza petrolului ramane un subiect fierbinte, cu toate ca in piata incepe sa se formeze un nivel minim rezistent.

3. Acumularea de datorii

Dobanzile sunt la minime istorice si determina o cresterea a gradului de indatorare din partea companiilor. Din pacate, creditele acumulate nu au generat profituri pe masura, iar acest lucru este vizibil analizand gradul de corelare intre datoriile contractate de companiile non-financiare si unul dintre principalii indicatori ai profitabilitatii companiilor – EBITDA.

Din 2014, cei doi indicatori s-au decuplat, profitabilitatea fiind pe un trend usor descrescator, in timp ce valoarea creditelor contractate de companii a crescut puternic. De altfel, nivelul acestora este la o valoare la care s-a mai aflat inainte de a fi declansate recesiuni. Aspect cu atat mai important, cu cat multe datorii ale companiilor din tarile emergente sunt denominate in dolari, iar dolarul s-a apreciat semnificativ in ultima perioada in raport cu monedele nationale. Astfel, datoriile devin din ce in ce mai greu de platit.

4. Bursele sangerii

Indicii pietelor mature au depasit nivelul inregistrat inainte de criza din 2008, si se adanceste distanta dintre pretul actiunilor si profiturile companiilor. P/E (Price to Earnings ratio), indicatorul care arata raportul intre pretul de piata al actiunii unei companii si profitul pe actiune, este la o valoare destul de ridicata (20,64 este P/E mediu pentru companiile din indicele german DAX; 16,95 este P/E mediu pentru companiile din indicele S&P 500), ceea ce indica faptul ca pretul de piata al actiunilor este putin supraevaluat fata de mediile istorice.

Nici piata listarilor noi nu pare a fi prea animata, numarul IPO-urilor inregistrand un trend descendent, si anuntand o perioada de corectie. Spre exemplu, in primele 4 luni ale acestui an sunt anuntate a fi aduse la cota bursei 61 de companii in SUA, in timp ce in aceeasi perioada a anului trecut au fost listate 488 de firme.

Corectia a inceput deja, piata americana a pierdut aproape 10% de la inceputul anului, pietele europene au pierdut 7-8 procente, piata din China peste 22%, iar bursa romaneasca a sters deja peste 10% din profituri in primele saptamani de tranzactionare ale anului.

Din ce directie rasare soarele?

Este clar ca ne aflam intr-un punct de inflexiune pentru toti indicii majori, iar acest lucru poate genera oportunitati. Una dintre ele ar fi de a genera profit pe termen lung prin cumpararea de actiuni la un nivel cu 15-20% mai jos fata de cel actual. Insa este necesara orientarea catre fundamentele economice si catre companiile care au fost trase in jos de corectiile generalizate, dar care realizeaza profituri in crestere, cum sunt cele din sfera tehnologiei, a bunurilor de consum, telecomunicatiilor, din industria farmaceutica, a serviciilor medicale, etc.