Pactul de neagresiune incheiat intre Uniunea Sovietica si Germania nazista la data de 23 august 1939, a reprezentat, practic, debutul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In acel moment, ministrii de externe ale celor tari, Molotov si Ribbentrop si-au delimitat sferele de influenta in Europa. Germania a revendicat Lituania si partea vestica a Poloniei, pe care Adolf Hitler avea sa o invadeze ulterior, in timp ce Iosef Stalin si-a aratat interesul, printre altele, pentru Basarbia si Bucovina de Nord.

Ca urmare, pe data 28 iunie 1940, Romania a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea armatei romane de pe teritoriul dintre Prut si Nistru si din partea nordica a regiunii Bucovina, regiuni cedate ulterior mult prea usor Carol al II-lea, al carui regimul s-a caracterizat printr-o mare instabilitate si incoerenta. Dovada sta faptul ca intre 10 februarie 1938 si 6 septembrie 1940, s-au perindat la carma tarii nu mai putin de 6 guverne.

Situatia din tara devenise tensionata pana la extrem, iar Carol al II lea avea nevoie sa gaseasca o persoana capabila sa ii asigure tronul, ordinea in tara, care sa aiba autoritate in armata, sa se bucure de increderea Garzii de Fier si, totodata, sa nu intampine opozitia lui Iuliu Maniu si a lui C.I.C. Bratianu. Aceasta persoana era generalul Ion Antonescu. Dar, situatia interna si externa s-a acutizat, iar Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940, a fost in consecinta nevoit sa abdice.

Guvernul antonescian a intrat in 1941 in razboi de partea Germaniei naziste, impotriva rusilor, cu scopul de a redobandi teritoriile anexate de aceasta, ceea ce a si realizat. Antonescu a continuat sa avanseze pe teritoriul sovietic, in ciuda protestelor interne, pentru a-si onora parteneriatul cu puterile Axei, Germania nazista, Italia fascista si Japonia imperialista. Dupa batalia de la Stalingrad, insa, armata sovietica a inceput sa reavanseze si, in martie 1944, ajunsese pe teritoriul Romaniei.

Planul "Loviturii de stat din 23 august 1944"

Partidele istorice, excluse de la putere, au mentinut contacte cu Aliatii (Statele unite, Marea Britanie si Uniunea Sovietica) si au purtat discutii cu acestia cu privire la inlaturarea regimului Antonescu, sub mirajul promisiunilor de la est. In acelasi timp, si generalul Antonescu purta discutii de pace cu Aliatii cat si de iesire din razboi cu reprezentantii Axei. Dar, nu era usor sa "renunti" la Hitler, asa cum Germania nazista nu putea renunta la Romania in plin razboi.

Citeste si:

Dar, in seara zilei de 21 august, a avut loc o intalnire cu liderii politici (Maniu, Bratianu, Petrescu si Patrascanu), in care participantii s-au pus de acord asupra planului "Lovitura de stat din 23 august 1944". Regele Mihai ii delegase pe Maniu si Patrascanu sa formuleze lista de ministri pentru noul guvernul, pana pe data de 23 august, conform promisiunilor false ale rusilor. Ion Antonescu a refuzat pe 23 august 1944 sa accepte iesirea din razboi, justificand ca nu era momentul. Atunci Regele Mihai a dat ordin, cu sustinerea partidelor istorice, sa fie arestat si demis prin decret regal.

Imediat dupa demiterea si arestarea lui Ion Antonescu, Romania a iesit din alianta cu puterile Axei, a declarat incetarea unilaterala a razboiului impotriva Aliatilor si a declarat razboi Germaniei si Ungariei. Acordul de Armistitiu intre guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit si URSS-ului, pe de o parte si guvernul Romaniei, pe de alta parte, nu a fost insa semnat, la Moscova, decat pe 12 septembrie 1944, astfel ca timp de trei saptamani, Romania a fost inca socotita ca un inamic de catre Aliati, desi din ziua de 24 august 1944 intorsese deja armele contra puterilor Axei.

Atrocitatile comise ulterior pe teritoriul Romaniei de catre soldatii Armatei Sovietice, dupa "Lovitura de stat din 23 august 1944" reprezinta unul dintre motivele pentru care, in mentalul colectiv, romanii, precum polonezii, nu-i inghit sub nici o forma pe rusi.

Sursa foto: Mediafax