“Lasa-i ma, nu vezi ca sunt mici, ce-i ceri lu’ baietelul ala carnetul”, o atentioneaza pe doamna de la bilete unul dintre cei care asigurau paza la intrare. Standurile de la intrare erau goale, insa pe culoarele dintre ele se plimbau oameni care aveau carti cu coperte albastre si zambetul lui Iohannis pe ele. O fata se opreste in fata standului Humanitas si incepe sa rasfoiasca volumul proaspat scos din invelisul de celofan. “Sunt multe poze, poze colorate. Ia uite-l pe Iohannis, la Sibiu”. Intre peretii albi cu logo-ul Curtea Veche inca se cumparau carti. Cate doua, cate trei, casele de marcat huruiau incontinuu. “Danke”, spuneau cumparatorii.

Camerele de filmat erau asezate in fata unei mese cu un fotoliu gol, ca cel din seara unei dezbateri programate la Antena 3, dar fara hartia cu numele lui Klaus Iohannis pe ea. “Presa sta in dreapta mea, cei care vor autografe in spate, iar cei din stanga nu vor intra la autograf, ei doar asculta”, incerca o doamna, care reprezenta editura, sa se faca auzita. La scurt timp, a repetat mesajul la microfon. Cativa metri desparteau gardul improvizat de fotoliul pe care va sta presedintele ales, inainte de a-l ocupa pe cel de la Cotroceni.

Pana la urma, neamtul tot neamt ramane.

Se apropie ora la care era asteptat Klaus, cinci si jumatate. “La ultima conferinta de presa a venit la fix”, spune o doamna cu parul de culoarea vinetei. “Pana la urma, neamtul tot neamt ramane”, completeaza un domn sagalnic. Cei aliniati pentru autografe au format un rand care se intindea, asemenea unei trene de mireasa, pana pe scari si continua pe culoarul de la etajul superior. Cei din primele randuri au inceput sa isi dispute intaietatea in randul multimii prin imbranceli. “Cam cat de inalt e ma, asta, comparativ cu mine, asa?”, intreaba un cameraman care isi stergea fruntea cu dosul palmei, preocupat de fixarea unui cadru catre fotoliul gol. Fotoliul tapitat cu catifea si captusit a fost tras de la masa. A ramas in spate un panou inalt pe care era cartea albastra pe un fundal galben, culorile logo-ului PNL.

“Am chemat pe cineva sa gestioneze aici, pentru ca se va face busculada. Lucrul bine facut inseamna coada, inseamna asteptare”, spune un domn inalt, gesticuland in aer. Se aude un sunet de trompeta. “E clar ca vine de la pranzul cu regele, i-auzi, deja suna trambitele regale”.

Un domn inalt cu palarie de cowboy si cu o barba de Robinson Crusoe se plimba printre oameni si striga cu forta unui personaj Homeric: “Doamne, doamne, ce de oameni”. “Cine-i, dom’le asta, a venit si PSD-ul”, se aude din spate. Klaus Iohannis a intrat, cu vreo zece minute mai tarziu. “Klaus, Klaus, ne-ai scapat de Mickey Mouse! Klaus Klaus, ne-ai scapat de Mickey Mouse”, se scanda la unison.

Mingea de tenis buclucasa

Presedintele, inalt ca un tannenbaum, purta o cravata albastra care se asorta cu cele trei carti desfacute pe masa din fata lui si s-a asezat intre Cristian Topescu si Iren Arsene, managerul editurii. Cristian Topescu a spus cateva cuvinte despre carte si a scos, ca un magician, o minge de tenis pe care i-a inmanat-o lui Klaus Iohannis, felicitandu-l pentru ca a jucat tenis in ziua de dupa alegeri. Presedintele a luat, stangaci, mingea verde, pe care a incercat sa o indese in buzunarul de la sacou, insa cineva din spate i-a luat-o cu un gest rapace.

Klaus Iohannis a spus ca a scris cartea pentru ca publicul sa il cunoasca mai bine. “Nu am avut ambitii literare sau doctrinare(…)valorile cu care cineva actioneaza in spatial public nu-si pot avea originea decat in viata privata”,a spus el. A mentionat, de asemenea, ca a scris despre familie, despre casa parinteasca si despre “orasul lui”, Sibiu. Fostul profesor de fizica l-a amintit si pe cel care a enuntat teoria relativitatii: “Nu exista alta reteta a succesului decat cea spusa de Einstein: 99% transpiratie si 1% inspiratie”.

Pas cu pas, pana la ultimul autograf

Noul presedinte le-a spus oamenilor ca va da autografe tuturor. Si s-a tinut de cuvant. S-a asezat tacticos la masa din lemn masiv si a inceput sa semneze. Cordonul din jurul lui a inceput sa se stranga ca o menghina in jurul unui surub. “Pe toate, sa le semnati pe toate”, strigau cei din multime. Sute de oameni formau un musuroi haotic si sperau la un autograf, cam cat unele grupuri care asteptau in dispora sa voteze. Un pix a cedat, pesemne nu era un Parker. In timp ce oamenii inca se burduseau in fata lui, in spate randurile se subtiau si cei care luasera deja autograf defilau mandri in spatele peretelui de la standul editurii.

Citeste si:

Printre cei care au reusit sa ia autograf era si doamna Viorica, in varsta de 70 de ani, care mi-a aratat mandra prima pagina a cartii semnata chiar de presedintele tarii. A fost si la protestele din Piata Universitatii, unde a scandat impotriva “ciumei rosii”, de care se temea.

O alta fata care vorbea cu alti norocosi venise pentru prietenii de la Torino, care au stat mult mai mult sa voteze decat a asteptat ea pentru autograf. “Am venit sa iau o carte sa le-o trimit acolo. Nu sunt genul de groupie, insa cred ca merita gestul asta, pentru victoria de duminica”, a spus ea.

In metrou, deschid cartea intamplator, la pagina 53. “Sibiul este acum un oras cu o economie puternica si cu o rata a somajului tot mai scazuta, aproape de zero…”. “Nu te supara”, ma intrerupe sfios un baiat de liceu care si-a scos castile din urechi. “Cartea asta chiar e scrisa de el?”